$$$

 SUNT CINCI CHEI PE CARE SUFLETUL LE POATE DOBÂNDI PENTRU A DESCHIDE PORȚILE LUMINII. Nu sunt spectaculoase. Nu aduc aplauze. Nu se învață din cărți și nici din promisiuni.

Se clădesc în tăcere, în fiecare alegere conștientă.

Și doar cei care caută sincer transformarea lor le pot purta cu adevărat.

1. STĂPÂNIREA GÂNDIRII

Înseamnă să nu mai lași mintea să devină stăpânul vieții tale.

Să nu te mai lași dus de orice gând întunecat sau frică.

Să poți să spui: „Acesta este un gând. Nu sunt eu.”

Mintea e un instrument sacru, dar trebuie ținută în mâinile discernământului, nu abandonată haosului.

2. STĂPÂNIREA IMPULSURILOR DIN VOINȚĂ

Adevărata putere nu este să faci ce simți imediat, ci să știi când să nu faci.

Să nu lovești când ești rănit.

Să nu reacționezi când ești provocat.

Să lași voința să fie luminoasă, nu explozivă.

E diferența dintre animal și maestru.

3. ECHILIBRUL ÎNTRE PLĂCERE ȘI SUFERINȚĂ

Viața te va ridica și te va doborî.

Maestrul interior nu e cel care nu mai simte, ci cel care nu se mai pierde în ceea ce simte.

Plăcerea nu-l face dependent, iar suferința nu-l face victimă.

Are un centru. Și acel centru e nemișcat.

4. POZITIVITATEA ÎN JUDECAREA LUMII

Nu înseamnă naivitate.

Înseamnă să nu porți ochelarii judecății în fața fiecărui om sau întâmplare.

Să poți căuta lumina în cel mai căzut.

Să întrebi: „Oare ce l-a făcut să fie așa?” în loc de „Ce-i în neregulă cu el?”

5. NEPĂRTINIREA ÎN CONCEPȚIA DESPRE VIAȚĂ

Să renunți la „eu am dreptate”.

Să înțelegi că viața nu se învârte în jurul perspectivei tale.

Să poți asculta fără să te agăți de idei.

Să înțelegi că fiecare om vede o altă față a aceluiași adevăr.

Acestea sunt calități rare.

Nu se obțin ușor.

Dar se cultivă în fiecare zi în care alegi să nu reacționezi din rană, ci din conștiință.

În fiecare dimineață în care taci, în loc să acuzi.

În fiecare seară în care te întrebi: „Am fost eu lumină azi? Sau doar reflexul unei umbre?”

Discipolul spiritual nu este cel care cunoaște cuvinte sfinte.

Ci cel care devine, pas cu pas, o prezență care vindecă doar prin felul în care trăiește.

Razvan Vasile