Voi fi a ta, iubite!
Voi fi a ta, într-o inimă care încă mai bate, numai pentru tine.
Voi fi a ta, într-un val de ocean care ajunge la țărm și se stinge lin, printre scoici si melci.
Voi fi a ta, într-o strofă fără rimă, printre rânduri nescrise de un poet îndrăgostit.
Voi fi a ta, într-un vis melancolic, din care nu te trezești niciodată.
Voi fi a ta, într-o adiere de vânt, ce-aduce frunze colorate.
Voi fi a ta, într-o toamnă cu ploaie caldă, prin care alergăm desculți.
Voi fi a ta, într-o bătaie de aripă, ce o regăsești printre zboruri de fluturi.
Voi fi a ta, într-un gând nespus, care ascunde dorințe nestăvilite.
Voi fi a ta, într-o petală de trandafir, purtată de vânt spre cer.
Voi fi a ta, într-o noapte înstelată, în care strălucește Luna plină.
Voi fi a ta, într-un dor care arde mocnit, și nu poate trăi fără tine.
Voi fi a ta, într-o iubire care te așteaptă, plină de pasiune netrăită.
Voi fi a ta, într-un tablou, pictat cu lacrimi de amintiri culese din curcubeu.
Voi fi a ta, în sclipirea de rouă de pe frunze, din fiecare răsărit de primăvară.
Voi fi a ta, în dorința de a trăi din două flori de mac înlănțuite într-o pajiște, știută numai de ele, unde nu le poate rupe nimeni. Iar dacă fericirea nu va dura decât o singură zi, sufletul îmi va râde de bucurie, pentru că a meritat să te aștept o viață. În acea zi, voi fi a ta, iubite!
Mircea Cosmin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu