$$$

 CPTSD după abuzul unei femei narcisiste

Cum îți distorsionează realitatea o femeie narcisistă și cum apare CPTSD-ul după abuz emoțional, gaslighting și manipulare psihologică subtilă.

CPTSD: când te iubește o zeiță cu bisturiu emoțional

Există războaie cu avioane, tancuri și drone, și există războaie invizibile, în care arma e un zâmbet dulce și glonțul – o întrebare retorică rostită pe ton pasiv-agresiv: „Tu îți dai seama cât de greu e să fiu cu cineva ca tine?”

Intrăm deci în terenul minat al abuzului narcisic comis de femeia narcisistă – acea ființă mitologică ce știe să joace rolul de victimă mai bine decât o divă de telenovelă, dar care în privat e un chirurg al psihicului tău, tăindu-te lent, fără anestezie, până când te întrebi dacă nu cumva meriți durerea.

La început te iubește cu fascinație, ca pe un nou telefon premium. Ești idealizat, ridicat pe un piedestal și lustruit până strălucești. Apoi, inevitabil, vine devalorizarea – „Ai devenit plictisitor”, „Ești prea emoțional”, „Nu mai ești ca la început” – moment în care începe dansul morții emoționale: tu încerci să recâștigi validarea, iar ea îți servește manipulări cu garnitură de dispreț rece.

Și uite așa, CPTSD-ul (tulburarea de stres post-traumatic complex) își face culcuș în mintea ta. Nu de la bătăi. Nu de la țipete. Ci de la eroziunea sistematică a realității tale interioare. De la gaslighting zilnic, de la invalidare emoțională cronică, de la faptul că o voce suavă îți spune, pe un ton protector, că "nimeni altcineva n-ar fi stat cu tine".

Și totul capătă sens (sau își pierde sensul) când înțelegi un lucru simplu, dar vital:

Trebuie să te raportezi în permanență la realitate.

Nu la povestea pe care ți-o spune ea. Nu la impresia pe care o lasă în public. Nu la versiunile cosmetizate ale adevărului pe care le fabrică după cum are chef. Ci la ceea ce trăiești cu adevărat: dispreț, control, șantaj emoțional și sentimentul că te-ai pierdut pe tine.

Fără contact cu realitatea, ajungi să trăiești în realitatea ei: o scenă de teatru absurd în care ea e regizoare, actriță principală, scenograf și public aplaudac, iar tu – un figurant confuz care își cere scuze pentru că respiră prea zgomotos.

CPTSD-ul nu apare peste noapte. E ca mucegaiul. Nu se vede la început, dar pătrunde adânc și, dacă nu aerisești, te îneacă. Simptomele? Insomnii, anxietate, vinovăție fără motiv, retragere socială, și o stimă de sine făcută praf. Și, bonus, incapacitatea de a mai avea încredere în oameni normali – pentru că ți-a fost reprogramat creierul să creadă că iubirea înseamnă a merge pe coji de ouă.

Și totuși, lumea o aplaudă pe ea. Ea pare inteligentă și e carismatică. Se victimizează impecabil. Tu? Ai noroc dacă nu ieși din relație cu un diagnostic sau o etichetă de „instabil”, de cele mai multe ori, are ea grijă să ți-o lipească, căci nu degeaba creează mereu tensiune, cu scopul de provoca reacții pe care le folosește și are grijă să te denigreze și să se victimizeze cu ajutorul lor. 

Dar, dragă supraviețuitorule al dragostei toxice, hai să lăsăm dulcegăriile și să spunem adevărul:

Dacă nu rămâi ancorat în realitate, o să-ți pierzi mințile. Femeia narcisistă nu-ți fură doar liniștea. Îți fură percepția. Și dacă renunți la ea, nu pleacă – ci se întoarce cu flori, lacrimi și același bisturiu, ajutată de o armată de ,,maimuțe zburătoare". 

Așadar, dacă ți se pare că ești nebun, că te-ai schimbat „în rău”, că totul e vina ta –

s-ar putea să nu fii nebun.

S-ar putea doar să iubești o femeie care își lustruiește oglinda cu bucăți din tine.