***

 

POVESTE  CU TALC   DESPRE  IERTARE

“Inainte vreme,... oamenii se iertau în tăcere, pur și simplu.

 Cel ce greșise intra pe ușă, iar cel ce avea de iertat îl punea la masă. Se vorbea despre vreme, despre ploaie și pâine… Și așa se înțelegea că tot ce era de iertat era iertat, și tot ce era de spus s-a spus în cele câteva cuvinte: “Dă, Doamne, să fie ploaie!”

Iertau toți: soțiile își iertau soții în tăcere. Așa, supărate, ele tot una făceau: mâncare, spălau, adormeau copiii, iar seara se așezau toți la o masă și rupeau din aceeași mămăligă toți. Mămăliga ceea era pâine împăcării, căci ce folos să stai supărată?! Tot va trebui să dormi în același pat… Și paturile, în alte vremuri, erau înguste, nu se putea dormi decât unul lângă altul… Așa și iertau, în tăcere.

Erau desigur și bărbați care atunci când greșeau mult își cereau iertare în genunchi de la femeie, ca de la o icoană. Puțini erau aceia care făceau asta, pentru că puțini înțelegeau că, dacă soția va pleca, va cădea casa. Dar asta se făcea în ascuns și nimeni, niciodată, nu știa! Era o taină!

Vecinii se iertau și ei în tăcere. Tăceau mult supărați, nu-și vorbeau o vreme, și apoi, intrau în ogradă și cereau ceva: o sapă, o cană de făină, ceva… Celălalt îi dădea, desigur, și tăcea. Și așa se iertau. În tăcere.

Pe vremuri, vecinii se ajutau unii pe alții și înțelegeau că toamna, la culesul viei, și primăvara, la prășit, nu era loc de sfadă.

 Trebuia să fie gata împăcați! Toți iertau, dar nimeni nu-și cerea iertare! Decât duminica, înainte de liturghie, așa, să nu zică că s-au dus supărați la biserică. Așa și se știa când intra vreo lele pe poartă și striga să fie iertată, că-i vremea de dus la biserică! Și, în loc de iertare, i se răspundea: “Da’ ce, de-amu te-ai pornit?”

Ăsta era semn că nu e nimic de iertat, de spus sau de adăugat. Era semn de pace între oameni…

Mie și acum îmi pare ciudat când oamenii își cer iertare. Ce, parcă poți șterge o durere, o trădare, o supărare cu două cuvinte?! Eu și acum tac sau răspund din inerție. Pentru mine iertarea nu se cere cu cuvinte, ci cu fapte…

Ai venit la om, ai intrat în viața lui, privindu-l ca pe Hristos la poarta Raiului și taci. Aștepți să te pună la masă și, dacă te-a poftit la masă, scoți o pâine… Pâinea Împăcării. Și el un pahar de vin. Și vorbiți despre vreme și că e bine că e pace. Iertarea este o mare tăcere.

Numai faptul că omul și-a călcat pe orgoliu și a intrat pe poarta vieții tale, înțelegând că nimicurile vieții azi sunt și mâine nu vor mai fi, trebuie să te îndemne pe tine, cel năpăstuit, să uiți de propriu orgoliu și să-l primești! Viața e scurtă, judecata lungă…

Odată, mama mi-a spus o poveste pe care și ea a citit-o undeva, și apoi și eu am citit-o undeva, dar eu o țin minte cum mi-a spus-o mama:

Înainte de a veni pe pământ, sufletele singure își aleg ce cunună să poarte. Și iată, odată, un suflet mic, minunându-se de lumea de pe pământ, și-a dorit să fie un suflet iertător. Să poarte cununa iertării. Da! Să ierte pe toți și pe toate, tot timpul!

Și atunci un alt suflet i-a zis: “Dar, ca să ierți, trebuie să fie cineva care să te rănească tot timpul, să te facă să suferi. Altfel, nu vei avea pe cine să ierți!“ Sufletul iertător a căzut pe gânduri, căci așa era, avea nevoie de cineva pe care să-l ierte. Atunci, celălat suflet i-a spus:

“Uite, eu o să te ajut! O să cobor cu tine pe pământ și o să-ți fac tot răul, și o să te fac să suferi, ca tu să mă poți ierta din nou și din nou!”

“Da, da, da! eu te voi ierta tot timpul! Voi fi un suflet iertător!”

“Dar n-o să mă uiți! N-o să te superi, n-o să mă alungi de la tine, când o să te fac să suferi, că doar pentru tine o fac, ca tu să poți ierta!”

“Nu, nu te voi uita! Și nu te voi alunga! Te voi ierta tot timpul!”, spuse sufletul iertător și coborî în zbor într-un trup omenesc pe pământ.

“Să nu mă uiți și să mă ierți tot timpul!”, spuse celălat suflet și coborî și el în grabă spre pământ.

După ce mama mi-a spus povestea, mult timp m-am gândit – și acum mă gândesc uneori – eu care dintre cele două suflete sunt: sunt un suflet iertător sau unul care provoacă suferință? Când am obosit să mă gândesc, mi-am dat seama că, probabil, sunt un suflet care provoacă suferință altora, dar sunt și un suflet iertător, căci pot să iert tot timpul, chiar și fără să-mi ceară cineva iertare! Și, dacă m-am înțeles cu cineva în cer că el mă va ajuta să iert, iar eu am uitat?!

Atât de mult ne-am învățat a arunca cu cuvinte în stânga și-n dreapta, încât au devenit ieftine și nu le mai prețuim…

Tăcerile au devenit însă de neprețuit, căci omul care n-are cuvinte, trebuie să-și împlinească vrerea prin fapte! “

✍️Mitropolitul Antonie de Suroj

***

 

POVESTI   CU  TALC

O croitoreasă cosea într-o după-amiază pe malul râului. La un moment dat îi căzu degetarul în apă. Femeia începu să plângă atât de tare, încât apăru Dumnezeu şi o întrebă:

“- De ce plângi, femeie?”

Femeia îi povesti că şi-a scăpat degetarul în râu şi că are mare nevoie de el, pentru lucrul ei, prin care îşi ajută bărbatul să întreţină familia lor săracă.

Dumnezeu băgă mâna în apă şi scoase un degetar de aur bătut cu rubine.

“- Acesta este degetarul tău?”

“- Nu. răspunse femeia.”

Dumnezeu căută din nou în râu şi scoase un degetar din aur bătut cu smaralde.

“- Dar acesta, e degetarul tău?”

“- Nu, răspunse femeia.”

În sfârşit scoase din apă un degetar de piele.

“- Acesta e degetarul meu!” spuse femeia bucuroasă.

Văzând cât de cinstită e femeia, Dumnezeu i le dărui pe toate trei. Femeia plecă fericită acasă.

Peste câţiva ani femeia se plimba cu soţul ei pe malul râului. Bărbatul alunecă, căzu în apă şi dispăru în valuri. Femeia începu să plângă atât de tare încât Dumnezeu o auzi din nou şi veni să o întrebe ce necaz are:

“- O, Doamne, soţul meu a căzut în râu“, spuse femeia plângând.

Domnul se scufundă în valuri şi ieşi apoi la mal cu George Clooney.

“- El este soţul tău?”

“- Da, răspunse femeia.”

Dumnezeu se umplu de mânie:

“- Ai minţit! Acesta nu este soţul tău!”

Femeia răspunse:

“- Doamne, te rog să mă ierţi dar şi să mă înţelegi. Dacă aş fi spus NU la George Clooney, l-ai fi scos apoi pe Brad Pitt. Dacă aş fi spus NU, din nou, l-ai fi adus apoi pe soţul meu. Şi dacă la el aş fi răspuns DA, mi i-ai fi dat pe toţi trei. Ştii Doamne, eu nu mai sunt ca la 20 de ani, n-aş putea să port de grijă la trei bărbaţi. Doar DIN ACEST MOTIV am răspuns DA la George Clooney.”

Dumnezeu impresionat, îi spuse femeii că poate să-l păstreze pe GeorgeClooney. 

MORALA:

Când o femeie minte, o face din cele mai bune şi onorabile motive, şi în interesul tuturor.

***

 

CODUL BUNELOR MANIERE :         

    1. La spectacole de teatru, operă, gale sau expoziții, vom merge îmbrăcați elegant.

2. Când ne întâlnim cu cineva pe stradă, nu vom rămâne în mijlocul străzii sau în mijlocul trotuarului.

3. Nu ne vom întrerupe niciodată interlocutorul, în cadrul unei discuții.

4. Autoprezentarea se obișnuiește frecvent, în diferite ocazii: într-o societate mai numeroasă, la solicitarea unei vizite, la prezentarea în fața superiorului pe care încă nu l-ai cunoscut.

5. Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu primul.

6. Când strănutăm, tușim sau căscăm, se pune întotdeauna mâna la gură, indiferent de distanța sau de relația pe care o avem cu o persoană. Este indicat să purtăm mereu la noi șervețele sau batistă.

7. La intrarea în mijloacele de transport în comun, întâi sunt lăsați să iasă afară cei care coboară, după care vor intra ceilalți pasageri.

8. La masă, se va aplica „Regula gheișei”: Nu suflați în mâncare/ceai/cafea! Așteptați să se răcească!

9. De fiecare dată când o doamnă se ridică de la masă sau se așază, toți bărbații trebuie să se ridice odată cu ea.

10. O doamnă nu va intra niciodată singură într-un bar sau local în care se vând cu predilecție băuturi acoolice.

11. Bărbatul este prezentat femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, iar gradul mai mic celui superior.

12. În mijloacele de transport în comun: Dacă o doamnă este însoțită de un bărbat, acesta îi va cumpăra biletul și îi va oferi locul de lângă geam. Dacă există doar un singur loc liber, el va fi oferit doamnei, iar domnul va rămâne lângă ea în picioare. Niciodată nu o va părăsi, grăbindu-se să prindă un loc liber când se ivește ocazia.

13. A nu răspunde la gestul celui care întinde mâna este în sine o ofensă, chiar mai gravă decât cea de a nu saluta.

14. Punctualitatea, atunci când suntem invitați la masă este deosebit de importantă.

15. Nu așezați coatele pe masă! Dacă folosiți doar o mână, așezați-o în poală.

16. Întotdeauna, salutul trebuie însoţit de un zâmbet. Când salutăm trebuie să-l privim în ochi pe cel salutat, nu salutăm o persoană stând cu spatele către persoana respectivă sau privind spre cer sau pământ.

17. Nu vorbiți cu gura plină! Mestecați cu gura închisă! Mulțumiți chelnerului când vă servește!

18. Cum se taie mâncarea din farfurie: Bucata de mâncare trebuie tăiată exact lângă furculiță. În plus, se taie numai pentru o înghițitură, nu se fac „soldăței”.

19. Nu vorbiți la telefon în timpul mesei. Dacă primiți un apel foarte important, trebuie să vă scuzați și să vă ridicați de la masă.

20. Nu salutăm ţinând mâinile în buzunare sau cu gura plină. Nu salutăm făcând gesturi ample, nefireşti.

21. După ce terminați de mâncat, nu împingeți farfuria spre colțul mesei! Așteptați să vină chelnerul să o ia.

22. Nu se apelează oamenii la telefon înainte de 10 dimineața, între orele 13-17 și după ora 21, cu excepția celor apropiați, cărora le știți programul.

23. O convorbire convențională nu trebuie să depășească 5 minute!

24. Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea

Ambalajul unui dar este foarte important.

25. Nu se duc flori bărbaților decât dacă sunt la spital.

26. Nu salutăm grăbit şi cu aerul că suntem preocupaţi de ceva.

27. Băieţii trebuie să-şi scoată căciula de pe cap când salută. Formulele cele mai des folosite sunt: „ Bună ziua!”, „Bună seara!” , „Bună dimineaţa!”. Între prieteni sau colegi se folosesc de regulă „Bună!”, „Salut!” Niciodată nu vom saluta o persoană mai în vârstă cu „Bună!” sau „Salut!”

Se salută cu „Bună dimineaţa!” până la ora 11 dimineaţa, cu „ Bună ziua !” după ora 11 şi până la lăsarea serii, iar apoi cu „Bună seara!”

28. Când se intonează imnul de stat în locuri publice, ne ridicăm în picioare, luăm o poziţie decentă, băieţii îşi scot căciulile şi se ascultă în perfectă linişte.

29. Prețul de pe cadouri va fi înlăturat cu grijă. Excepție fac discurile și cărțile, de pe acestea prețul nu se șterge. Cartea nu se atinge!

Florile se oferă fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă este foarte frumos.

30. Florile primite trebuie așezate imediat într-un vas cu apă.

31. Cel care primește un dar îl va deschide în fața musafirului și nu-i va strica bucuria protestând că este prea scump, că nu trebuia sau mai rău, că nu-i place, nu-i trebuie, că nu-l poate accepta.

32. Când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o uşoară înclinare a capului.

33. Băieţii salută primii fetele, bărbaţii salută primii femeile, copiii sau persoanele mai tinere salută persoanele mai în vârstă. Când intrăm într-o încăpere îi salutăm pe cei aflaţi deja acolo. Când ne prezentăm unui grup salutăm primii. După ce ne salutăm, nu întrerupem discuţia în care sunt antrenaţi membrii grupului.

34. Întotdeauna cel care merge îl salută pe cel care stă pe loc, iar cel care se află într-o maşină pe cel care este pieton, dar întotdeauna, nu trebuie să ne sfiim să salutăm primii, chiar dacă regula cere să fim salutaţi. A saluta este o dovadă de politeţe. A aştepta să fii salutat este o dovadă de impoliteţe.

35. Bărbatul va merge întotdeauna la marginea dinspre stradă a trotuarului, în momentul în care merge alături de o femeie sau mai multe femei. Dacă sunt doi bărbați și o femeie, atunci aceasta va sta la mijloc.

36. Întotdeauna se întreabă unde este toaletă și nu se folosesc alte cuvinte referitoare la aceasta, cum ar fi „baia”.

37. "O femeie nu poate fi lovită nici măcar cu o floare!”, nici măcar în glumă și nici nu se poate insinua lovirea unei femei.                                                                                                 #ByGentlemensLadysSocietyRomania

***

 Mi-a fost frică să nu fiu singură, până am învățat să mă iubesc.

Mi-a fost frică să nu reușesc, până mi-am dat seama că nu reușesc decât dacă încerc.

Mi-a fost frică de ceea ce vor crede oamenii despre mine, până mi-am dat seama că oricum vor opina de mine.

Mi-a fost teamă că mă vor respinge, până când am înțeles că și atunci când se va întâmpla asta, credința mea în mine va fi mai mare.

Mi-a fost frică de durere, până am aflat că durerea este relativă și decid dacă vreau să o simt sau să mă întăresc.

Mi-a fost frică de adevăr, până când am descoperit că adevărurile sunt cele care mă fac să înțeleg multe lucruri.

Mi-a fost frică de moarte, până am aflat că nu este sfârșitul, ci mai degrabă începutul.

Mi-a fost frică de ură, până mi-am dat seama că nu este altceva decât ignoranță.

Mi-a fost frică de ridicol, până am învățat să râd de mine și că asta e sănătos.

Mi-a fost frică să nu îmbătrânesc până mi-am dat seama că dobândesc înțelepciune pe zi ce trece.

Mi-a fost frică de trecut, până mi-am dat seama că prin trecut am învățat să ajung unde sunt.

Mi-a fost frică de întuneric, până când mi-am descoperit lumina interioară în el.

Mi-a fost frică de schimbare, până când am văzut că până și cel mai frumos fluture trebuia să treacă printr-o metamorfoză înainte de a putea zbura.

Mi-a fost teamă de răni până când vulturul mi-a arătat că unele răni sunt necesare pentru maturizare.

Mi-a fost teamă că nimeni nu mă va iubi, până am învățat să mă iubesc și de atunci am înțeles cât de ușor este să fii fericit.

 Ernest Hemingway

Seară liniștită prieteni pensionari 😘😘😘😘

*†*

 

"-Am îmbătrânit, Ioane !

-Am îmbătrânit, Marie !

Dar privim zorii de ziuă cu aceeaşi bucurie.

Bem cafeaua dulce - amară, mângâiați de blândul soare .

Fiecare zi trăită e o mare sărbătoare.

-Am îmbătrânit, Ioane !

-Am îmbătrânit, Mărie !

Dar gustăm cu bucurie din aceeași farfurfurie ,

Din pahare cristaline, bem acelaşi vin pelin.

Si zâmbim, când după ploaie ,vedem iar cerul senin .

Ne trezim în miez de noapte si de-a valma povestim :

Ce-am trăit în tinerețe, ce trăim si ce simțim.

Ne-ascultăm vorbele calde ,chiar dacă de le -am mai repetat,

Pentru visuri ,pentru planuri ,avem timp nelimitat .

Nu avem averi si ranguri,cu ce-avem ne mulțumim

Cel mai mult fiii ,nepoții si iubirea prețuim.

Clipele cu ei la masă, sunt izvor de fericire ,

Clipele cu ei în brațe -cea mai scumpă amintire.

-Am îmbătrânit, Ioane !

-Am îmbătrânit, Marie !

Nu vedem la fel de clare ,literele pe hârtie,

Radioul nu se-aude ,uneori ,la fel de tare ,

Numai stăm la fel de bine si de sigur pe picioare...

Însă ştim că împreună viața -i o binecuvântare ,

Coborând pe panta vieții, timpului îi dăm valoare.

Cu încredere, răbdare, noi trăim armonios ,

Avem riduri,plete albe ,dar îmbătrânim frumos !

-Am îmbătrânit, Ioane !

-Am îmbătrânit,Marie !

Si,la margine de timpuri ,ne-nchinăm pe la icoane ,

Ne rugăm Domnului nostru ,sănătoși sa ne mai țină

Si,la vreme,împreună să plecăm înspre lumină.

-Am îmbătrânit ,Ioane !

-Am îmbătrânit, Marie !

Tinerețea e o stare ,n-o trăim o veșnicie,

Dar o-nchidem ca pe-o carte si în inimi si în gând,

Nimenea nu ne oprește, s-o deschidem când si când !"

***

 

MEMORIE CULTURALA - AUREL BARANGA

Se împlinesc azi 111 ani de la nașterea lui Ioan Aurel Baranga (născut Aurel Leibovici, n. 20 iunie 1913, București – d. 10 iunie 1979, București) a fost un poet și dramaturg român de origine evreiască.

A absolvit Liceul “Matei Basarab” (1931), unde a avut printre profesori pe Perpessicius, apoi Facultatea de Medicină (1938), profesând sporadic în perioada 1939-1944, potrivit volumelor “Dicţionarul Scriitorilor Români” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1995) şi “Dicţionarul General al Literaturii Române” (Ed. Univers Enciclopedic , 2004).

A debutat literar în 1929, în revista “Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, cu schiţa “Noaptea albă”. Ulterior, între 1930 şi 1931, a editat împreună cu Gherasim Luca, revista “Alge”‘, iar între 1934-1940 a colaborat cu reportaje, pamflete şi cronici dramatice la publicaţiile “Facla”, “Cuvîntul liber”, “Reporter”, “Azi”, “Lumea românească”.

După intrarea în presa scrisă, a fost redactor la “Lumea românească” (1937-1939), “România liberă” (1944-1948), “Viaţa românească” (redactor-şef adjunct, 1962-1967), a colaborat la periodice antifasciste şi de avangardă. De asemenea, a fost redactor-şef la “Urzica” (1949-1979), a lucrat la Radiodifuziunea Română (1945) şi la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti (secretar literar, 1949-1952; director artistic, 1958-1962).

A debutat editorial cu volumul avangardist “Poeme cu orbi” (1933), după care a publicat volumul de reportaje “Ninge peste Ucraina” (1945) şi volumele de versuri “Marea furtună” (1946) şi “Vocea Americii” (1949).

În dramaturgie a debutat cu comedia “Bal în Făgădău” (1946), consacrându-se apoi acesteia timp de aproape două decenii. S-a impus însă prin comedia “Mielul turbat” (1945, Premiul de Stat), urmată de multe piese (mai ales comedii; drame), inspirate şi din istoria contemporană: “Reţeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbeşte” (1957), “Siciliana” (1961), “Adam şi Eva” (1963), “Sfântul Mitică Blajinu” (1966), “Opinia publică” (1967), “Travesti” (1969), “Interesul general” (1971), “Viaţa unei femei” (1975) ş.a.

În 1978, a publicat volumul “Jurnal de atelier” (1978), o selecţie din însemnările de pe parcursul a treizeci de ani.

A fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1975).

A murit la 10 iunie 1979, la Bucureşti. 

Cinci poeme de dragoste (1944)

1.

O, iubita mea, te astept de la inceputul lumii,

Iarta-ma ca vin la intalnire

Travestit in dentist.

Dar astazi iti voi scoate nervii,

Nervii tai de fecioara

Arsa pe rug.

apoi ma voi infasura in nervii tai,

Ca in sarma ghimpata,

Si ca un cocon de matase,

Te voi astepta linistit,

Pana la sfarsitul lumii.

2.

Sa punem, iubito, intre noi, aceasta fanfara

Stiu, de mult, adori helicoanele,

Te-am observat, adeseori,

Mangaind , lubric, toba mare.

Eu voi ramane de partea asta,

Iti voi sopti, tainic, inflacarate declaratii,

Tu le vei asculta de partea cealalta,

Cu ochii in lacrimi.

Si numai la sfarsit,

Cand fanfara va tacea,

Vom pleca tinandu-ne de mana,

Fericiti de a ne fi spus totul,

Fara sa ne fi auzit.

3.

Iubita mea, tu n-ai banuit niciodata

Ca vreau sa-ti mananc o ureche,

Desi am fost de atatea ori ispitit sa o fac.

Si atunci,

Din ipocrizie,

Ti-am daruit, mereu, cate o ureche,

Incat acum arati ca un salcam inflorit,

Numai urechi,

Si totusi atat de oarba,

Incat nu banui ca-ti mananc o ureche

Si ca ma indepartez tacut.

4.

Iubita mea, iti daruiesc aceasta floare de nisip,

Fragila, neutra, anonima,

Te poti intinde pe ea fara grija,

E o floare carnivora,

Te va devora intre maselele ei laborioase,

Iar maine te va reda soarelui,

Ca pe o umbra.

5.

Iti scriu, iubita mea, din transee,

Din transeea mea zilnica,

Din transeea mea zilnic schimbata,

Zilnic parasita.

Cine poate sa-mi reproseze

Ezitarile, slabiciunile, lasitatile?

Si daca voi fi judecat,

Condamnat,

Executat,

Sunt incredintat ca tu vei fi singura

Care vei ingenunchia langa hoitul meu

Si-mi vei inchide pleoapele vinetii,

Iubita mea - bust,

Femeie de ceara

Imbracata mireasa

Din vitrina unui coafor de periferie,

Singura vie,

Singura adorata,

Femeia,

Vaduva mea,

Femeia-bust si de ceara

Careia ii trimit acum, de aici,

Scrisoarea mea de adio si de moarte.

din volumul "Poezii", 1973

Sursa: 

AGERPRES/(Documentare – Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Simona Aruştei)

***

 

ȘASE OUĂ DE AUR

O poveste care merită citită…

O tânără și-a întrebat bunicul:

"Bunicule, ce poti sa ma inveti ca sa-mi fie de folos in viata? "

Bunicul s-a gândit mult timp, iar apoi a spus:

"Cred că am o lecție de viață puternică care merita învățata. Dar înainte de asta, trebuie să faci ceva care să atragă atenția tuturor, ceva foarte important. "

Fata a întrebat : “Ce este atât de important de făcut, bunicule?"

Bunicul s-a oprit o clipă, apoi a fluierat,

“Ar trebui să mergi prin cartier și să spui tuturor că struțul meu a făcut șase ouă de aur. Toţi ar fi surprinşi să audă asta. Atunci povesteste-le ca fiecare ou valoreaza multe milioane si ca as deveni multimilionar prin vanzarea lor. Spune-le tuturor că în curând viața mea se va schimba pentru totdeauna și voi deveni unul dintre cei mai bogați oameni din societate."

Tânăra a făcut acest lucru fără să înțeleagă esența acesteia. După ce s-a întors, ea și bunicul ei au așteptat intreaga zi și noapte, 

dar niciunul dintre vecinii lor nu a venit la casa lor să-l felicite și să se bucure alături de el

pentru neașteptata bogatie.

Dimineața următoare, bunicul i-a spus nepoatei:

"Acum, ar trebui să te întorci in  cartier și să povestesti tuturor că în timpul nopții trecute, un hoț a venit și mi-a distrus casa, mi-a ucis struțul și mi-a furat toate ouăle de aur. Spune-le că am pierdut totul! "

Fata a ieșit și le-a povestit vecinilor toate acestea. 

Totuși, după puțin timp, un număr șocant de oameni s-au înghesuit în casa lor. Surprinsă, tânăra l-a întrebat pe bunicul ei:

"Bunicule, de ce a venit multa lume azi, dar ieri nu a venit nimeni?!"

Bunicul a zâmbit și a spus:

"Când oamenii aud vești bune despre tine, tac, ignoră și se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar când aud vești proaste despre cuneva, le răspândesc ca un foc și se grăbesc să confirme ca este adevărat. Oamenilor le va fi greu să sărbătorească succesul tău, dar se vor grăbi să asiste la căderea ta... "

În acel moment, bunicul a pus un braț în jurul umerilor fetei, a zâmbit din nou, și apoi a continuat:

"Asta este cea mai puternică lecție de viață pe care trebuie să ți-o dau... Cea mai mare minciună pe care o spun oamenii din jurul nostru este că se bucură să vadă că reuşim. Adevărul este că majoritatea oamenilor, nici măcar prietenii apropiați și vecinii nu vor să te vadă reușind. Când cineva își dă seama că ai mai mult succes decât el, devine o amenințare. In realitate, majoritatea oamenilor nu le place ca oamenii să se descurce mai bine decât ei. Devin geloși, iar în adâncul sufletului, nu vor nimic mai mult decât să aibă si același succes. Cu toate acestea, este important să reții că nu poți controla modul în care acționează alții sau cum te percep. 

În schimb, concentrează-te să fii cea mai bună versiune a ta. Nu mai încerca să-i schimbi, nu-ți mai face griji pentru ceea ce fac. Setează-ți scopurile, urmează-ți visele, ascultă-ți inima și nu lăsa pe nimeni și nimic să te oprească din a-ți împlini visele…”