Cartea de vizita a unui preot

 Cartea de vizita a unui preot

O parohie avea nevoie de un preot. Unul dintre membrii comitetului parohial al bisericii şi-a propus să afle ce fel de slujitor îşi doreau colegii săi. De aceea, a scris o scrisoare de intenţie ca fiind din partea unui pretendent la funcţia vacantă de preot, şi le-a citit-o colegilor săi:

„Domnilor, înţeleg că aveţi un post liber. Doresc să îmi depun cu această ocazie cererea de ocupare a postului. Deţin numeroase calificări pe care cred că le-aţi aprecia mult. Am fost binecuvântat cu darul vorbirii şi am avut succes ca scriitor. Mulţi oameni care mă cunosc afirmă că sunt un bun organizator. Am fost conducător în multe locuri în care am lucrat. Desigur, mi-au fost reproşate şi multe defecte. Am peste 50 de ani, dar nu am predicat niciodată în acelaşi loc timp mai mult de trei ani. De câteva ori am fost nevoit să părăsesc oraşul, după ce predicile mele au provocat tulburări şi revolte în masă. Trebuie să recunosc că am fost închis de trei sau de patru ori, deşi nu consider că am făcut ceva rău.

Starea mea de sănătate nu este foarte bună, dar cred că mai am o vreme de trăit. De-a lungul timpului, am fost implicat în diferite activităţi comerciale, care m-au ajutat să supravieţuiesc din punct de vedere financiar. Bisericile în care am predicat până acum au fost de regulă mici, deşi erau situate în oraşe mari. Nu m-am înţeles prea bine cu liderii religioşi din oraşele în care am predicat. De fapt, unii dintre aceştia chiar m-au ameninţat, m-au atacat în justiţie, sau m-au agresat fizic.

Memoria mea nu este foarte bună. I-am uitat complet pe mulţi oameni pe care i-am botezat. Totuşi, dacă mă veţi angaja, voi face tot ce îmi va sta în puteri pentru a sluji comunitatea voastră, chiar dacă voi fi nevoit să muncesc pentru a-mi câştiga traiul."

După ce le-a citit această scrisoare, membrul comitetului bisericesc şi-a întrebat colegii dacă erau interesaţi de cel care a scris-o. Aceştia i-au răspuns la unison că persoana respectivă nu era potrivită pentru parohia lor. Nu numai că nu erau interesaţi de un preot cu sănătatea precară, orgolios, generator de necazuri, cu memoria şubredă şi peste toate, fost puşcăriaş, dar s-au simţit chiar insultaţi de dorinţa acestuia de a fi angajat.

Membrii comitetului l-au întrebat atunci pe colegul lor care era numele celui care a depus cererea.

Acesta le-a răspuns: Sfântul Apostol Pavel.

Aroma unei amintiri unice Bottega Verde

 Trebuie să recunosc sincer: am şi eu de-acum o vârstă oarecum respectabilă. Nu spun că am îmbătrânit deja, dar prefer să cred că încep să devin o „doamnă” în ochii celor din jurul meu. Asta înseamnă cel puțin câteva aspecte...

• Am început să am organismul ceva mai sensibil pe toate planurile posibile. Așa că trebuie să am grijă de întreținerea mea. Adică mai puțin, dar de foarte bună calitate, de la hrană și îmbrăcăminte până la cosmetice.
• Am început să nu privesc doar înainte, ca un om fără griji și cu ochii doar spre viitor, ci și în urmă. Nu doar că am început să îmi fac bilanțul vieții de până acum, ca să știu cum să-mi continui viața în condiții optime, ci și să pun preț cât mai mare pe propriile amintiri.

Și apropo de grija față de propriul organism... Dacă cu ceva ani în urmă nu prea puneam eu prea mare preț pe cosmetice de uz personal, folosind doar produse de strictă igienă și îngrijire personală (săpun, deodorant, pastă de dinți), la un moment dat am simțit nevoia să îmi diversific gama de cosmetice folosite: mai întâi creme și loțiuni pentru îngrijirea pielii, și mai recent produse de minim machiaj (rujuri). Ca să nu mai vorbim că produsele ar trebui să fie delicate, din ingrediente cât mai naturale și cu un parfum fascinant.

Recent am constatat că aș avea nevoie de niscaiva produse cosmetice pentru hidratarea pielii, care în ultimul timp parcă devine din ce în ce mai uscată și îmi creează un oarecare disconfort. Desigur că deja am brandurile mele preferate, din a căror game de produse îmi iau mai tot ceea ce am nevoie, dar mi-am spus că ar fi cazul să schimb puțin macazul și să încerc și altceva.

Așa am descoperit brandul de origine italiană Bottega Verde. M-am hotărât să testez produsele sale, din cel puțin două considerente:

• aici există o gamă destul de largă de produse de hidratare, deci exact ceea ce am nevoie momentan, deci am de unde alege produse variate, pe care să le folosesc, schimbandu-le periodic, pentru o perioadă destul de lungă
• brandul aduce arome intense din toate colțurile lumii pentru momente perfecte de hidratare și relaxare, reinventând conceptul de produse naturale prin hidratare intensă și arome inedite.

Ca să se simtă și tatăl meu răsfățat, am comandat câteva produse din categoria de cosmetice barbati special pentru el. Apoi am luat câteva creme de corp și loțiuni hidratante pentru mine.

Odată produsele primite, am început de îndântului reavăată să le folosesc. Pe lângă hidratarea bogată și rapidă a pielii pe care am remarcat-o în timp, în prima fază am remarcat efluviile de parfum pe care le emana propria-mi piele tratată cu cremele primite. Și cum parfumul era destul de persistent, a început să-mi trezească amintiri.

Mi-am amintit grădina bunicilor plină întotdeauna de flori variate, care nu conteneau să-și ofere curcubeul de culori și gama de parfumuri din primăvară până-n toamnă târziu și de care mă bucuram din plin. Mi-am amintit și de florile din grădina casei părintești, ceva mai puține, dar extrem de parfumate: iriși, lăcrămioare, primule, trandafiri, mușcate.

Mi-am amintit plimbările prin parcul orașului, mai ales în timpul vacanțelor de vară, când toate simțurile îmi erau răsfățate de culoare și arome.

Mi-am amintit de vacanțele petrecute prin pădurile de munte, pline de răcoare, de aromele pământului reavăn, izvoarelor răcoroase, aromelor lemnoase ale pomilor și aroma frunzelor vii.

Mi-am amintit de toate clipele petrecute în mijlocul naturii când mă răsfățam cu toate senzațiile posibile și mă încărcam de energie.

Și întotdeauna îmi propuneam să nu mă mulțumesc doar cu amintiri, ci să revin mereu în mijlocul naturii ori de câte ori este posibil.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Cum aleg husa și folia perfecte pentru telefonul meu?

 Cu ani în urmă nici nu bănuiam să trec de la telefonul fix la telefonul mobil. Şi nici acces la internet. Şi, colac peste pupăză, mai aveam parte și de doi părinți ceva mai reticenți la nou și la schimbare. Până la un punct.Telefonul este foarte performant. Implicit și costă 

Prima decizie radicală a fost cea luată de achiziționarea unui calculator și conectarea acestuia la internet. Nu aveam mai deloc habar de cum se lucrează online, dar informarea profesională pe calea clasică devenise din ce în ce mai nesatisfăcătoare, privind dintr-un anumit punct de vedere, cel al vitezei de informare și comunicare. Curând m-am convins că informarea și comunicarea online mă poate scoare, la nevoie, din enorm de multe încurcături.

Al doilea salt spre „modernizare” a fost trecerea spre telefonia mobilă. Aici a fost nevoie de ceva mai multă muncă de lămurire. Dar a meritat. Am început cu un telefon simplu, atât eu cât și părinții mei. Și un abonament modest. Dar a prins cumplit de bine, căci valurile vieții ne-a dus spre situații în care era nevoie de foarte multă comunicare de la distanță. De la un simplu telefon mobil am ajuns la un smartphone, cel de acum, cel mai recent, fiind unul extrem de performant în momentul achiziționării. Dar și destul de scump. Si extrem de folosit, din ce în ce mai folosit.

Să pornim de la două idei de bază...

1. Telefonul este extrem de performant, implicit și destul de scump. Așa că achiziționarea telefonului, plus abonamentul corespunzător, a implicat cumpărarea telefonului în rate. Rate pe care, se pare, le plătesc și acum.
2. Abonamentul, extrem de ofertant, a trebuit să fie adaptat nevoilor mele de comunicare și informare, care cresc din ce în ce mai mult. Pot spune că acum telefonul aproape că funcționează non-stop pe partea de internet timp de ore în șir zi de zi.

Faptul că folosesc timp îndelungat un telefon extrem de bun și scump implică și o grijă pentru protecția sa contra loviturilor accidentale. Acest lucru este asigurat de o husă și o folie de protecție de o extrem de bună calitate. Acest fapt implică alegerea acestora dintr-un magazin specializat al unui brand extrem de puternic așa cum ar putea fi magazinul BrandGSM.ro.

Care ar fi argumentele pro?

 În cazul husei pentru telefon

1. Husa trebuie să fie suficient de rezistentă, chiar antișoc, pentru a proteja telefonul de „agresiuni”: lovituri, zgârieturi, variații de temperatură, umezeală, „agresiuni” inevitabile atunci când telefonul este purtat peste tot cu mine și folosit timp îndelungat în orice condiții, orice poziții, orice mediu înconjurător.
2. Husa pentru telefon ar trebui să nu fie „agresivă” nici pentru mâna mea. De aceea ar trebui să fie suficient de fină, netedă, fără ascuțișuri și denivelări.

 În cazul foliilor de protecție

1. Folia ar trebui să acopere întreg ecranul și să aibă marginile rotunjite, pentru o protecție mai bună.
2. Folia ar putea fi privacy, pentru o mai bună protecție față de priviri indiscrete.

De ce aș alege un produs brand în loc de unul non-brand?

1. Deși prețul poate fi mai mare, calitatea este substanțial superioară, așa că raportul preț/calitate este net favorabil unui produs brand. Orice brand, orice firmă care se respectă, nu face rabat de la calitate, pentru că doar așa își poate menține o poziție cât mai bună pe piață.
2. Un magazin specializat în branduri de calitate va ști și va reuși să-și mențină poziția și clientela tocmai prin produse cât mai bune calitativ, cât mai variate, cât mai bogate în produse noi, tot mai performante.
3. Un magazin specializat în branduri va ști și va reuși să-și mențină clienții fideli prin oferte variate, perfect adaptate nevoilor acestora, dar și prin bonusuri de fidelitate.
4. Un magazin specializat în branduri va oferi clienților săi încredere în produsele oferite dar și încredere în sine.
5. Un magazin „de firmă” va reuși să impună trenduri de calitate, de performanță, de eleganță, de stil.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Cum ne ajută cristalele naturale

 

 Cristalele. Superbe, perfecte, extrem de variate, au fost întotdeauna căutate pentru frumuseţea lor deosebită, folosite tocmai de aceea ca podoabe atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

 Deşi adesea par reci, cu toate că reflectă lumina soarelui ca şi cum ar emite ele însele lumină, par a oferi corpului osau cristale pentru birou. căldură şi o energie aparte fiecărui tip de cristal. Poate că tocmai de aceea oamenii le-au atribuit puteri magice, folosindu-le ca talismane, pietre aducătoare de noroc, dar și puteri de vindecare a unor afecțiuni.

 Nu îmi pot explica de ce, dar cristalele mă atrag în mare măsură. Probabil este ceva „moștenit” prin educație de la părinții mei, care, fiind geografi de profesie, se pricepeau în mare măsură la cristale și roci. Chiar și acum tatăl meu are tendința de a colecționa pietre și cristale de diferite tipuri, pe care le așează prin diferite colțuri ale casei ca și piese ornamentale, cristale pentru casă sau cristale pentru birou.

Într-o casetă specială pentru bijuterii, de lemn, am câteva coliere de pietre semiprețioase, extrem de frumoase. Desigur că au fost concepute ca obiecte de podoabă feminină. Și așa au fost purtate de către mama mea. Și de sora ei mai mare... Și-ar fi dorit amândouă ca și eu să le port destul de des. Dar până acum nu a fost să fie, nu prea mă atrăgea ideea de a purta bijuterii sau de a folosi cosmetice. Până acum... Dar nu se știe dacă în viitor îmi voi schimba părerea....

Totul este însă să faci primul pas. Și a fost ușor. În cazul cosmeticelor am început cu creme hidratante; începeam să am nevoie de așa ceva. Iar în cazul bijuteriilor am început cu piese cu încărcătură sentimentală: cerceii primiți cu ocazia majoratului, făcuți din altă pereche de cercei primită de la străbunica mea, inele mici de aur primite de la părinți sau prieteni apropiați... Un lănțișor cu medalion primit în condiții similare... Dar sunt în aceeași cutie broșe și coliere pe care aproape că nu le-am purtat niciodată. Până acum...

Îmi trebuie doar un impuls să încep să port aceste bijuterii. În cazul rujurilor, pe care nici nu visam cândva că le-aș fi putut folosi, a fost de ajuns să primesc, într-un pachet de cosmetice primit ca promoție, la schimb cu promovarea firmei respective pe internet, tot aici pe blog, un ruj. Un singur ruj. Mai aveam încă trei rujuri mai de demult rămase prin casă, dar nu apucasem încă să le folosesc. Probabil că nu mă încumetasem să le folosesc, având încă amintiri puternice legate de la persoana care le cumpărase. Dar rujul cel nou a fost urmat de un comentariu al tatălui meu: „Ha!!! Ce mai cadou! Parcă tu te dai cu ruj! S-o văd și pe asta!...” Și a văzut-o chiar în zilele următoare...

Dacă mă gândesc mai bine, nu este nevoie de asemenea comentarii pentru a determina un om să facă un anume pas. Așa cum un ruj, un fard sau un parfum îți transformă înfățișarea în bine și frumos, același efect îl pot avea și bijuteriile, chiar puține și discrete, dar plasate strategic și cu bun gust. În cazul pietrelor semiprețioase se pot combina bijuteriile cu cristaloterapia, chiar dacă în acest caz cristaloterapia poate însemna doar creșterea încrederii în propria persoană, convingerea că fiecare dintre noi își are frumusețea sa personală ce poate fi pusă în valoare de o bijuterie.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Melinis – Un cuvânt nou pentru o experiență nouă

 De mic copil nu eram atât de amatoare de dulciuri, dar în ultimii ani, probabil din cauza suprasolicitării și a stresului, am început să am un apetit crescut pentru produsele dulci. În plus, sau poate tocmai de aceea, am nevoie de un supliment consistent de vitamine și minerale care să mă susțină, fizic și energetic, în efortul de la locul de muncă, în viața profesională și personală.

Ca urmare a nevoii de suplimente alimentare cu vitamine și minerale, intru destul de des prin farmacii. Si cheltuielile, recunosc, sunt destul de mari. Dacă adaug și produsele alimentare tip desert, raidurile prin magazinele alimentare lasă o gaură destul de mare în buget.

Ideea salvatoare ar putea veni de la un produs sau o gamă de produse care să îmi satisfacă toate aceste nevoi. Și aceasta este gama de produse Melinis, o gamă de produse din ingrediente naturale, cum ar fi mierea și fructele crude, o gamă produsă printr-o metodă unică de preparare.

În toate aceste delicatese produse printr-o metodă unică de preparare lentă la temperaturi sub 35 de grade Celsius, fructele își păstrează proprietățile naturale și savoarea lor proprie. Ca și noutate, este un desert tip slow-food, neprocesat și nerafinat industrial, produs din miere și petale de trandafiri, vișine, pere, prune, zmeură. gutui, afine sau cătină.

Preferatul meu este Melinis de cătină. De ce? Simplu. În primul rând îmi satisface pofta de dulce în mod natural, cu ajutorul mierii, ca și produs natural ce conșine, pe lângă un aport substanțial de glucide, absolut necesare pentru funcționarea optimă a creierului, conține și o gamă largă de micronutriente absolut necesare pentru funcționarea întregului organism. Iar cătina este una dintre sursele naturale cele mai bogate de vitamina C, absolut necesară pentru funcționarea generală a organismului, care nu poate veni decât din alimentație, întrucât organismul uman nu o poate produce. Produsul final este mai mult decât delicios.

 În copilărie preparam destul de frecvent un sirop de cătină folosind fructele proaspete de cătină și miere de albine. Era un mod bun de a-mi fortifica organismul pe cale naturală. Dar acum gama Melinis îmi ușurează munca: am produsul preferat oferit pe tavă.

Poate tocmai de aceea recomand cu căldură produsele Melinis. Toate... Și tuturor... Tocmai pentru că este un produs natural absolut delicios pe gustul tuturor.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Elefantul Meu deschide drumul spre imaginație

 Ca orice copil „de modă veche” ( mă apropii de 53 de ani), în  perioada copilăriei am avut parte de povești. La început îmi citeau cu rândul părinții sau oricine se nimerea din familie sau anturaj. Cu siguranță erau cărți pentru copii, fie cărți de povești pentru copii, fie cărți diverse cu cât mai multe poze frumos colorate și destul de instructive pentru acea vârstă.

Pe atunci nu erau cărți personalizate. Dar erau cărți mai deosebite, cu imagini viu și variat colorate, care îmi atrăgeau atenția cu alte trucuri. De aceea nu este de mirare că am deprins pe nesimțite toate literele alfabetului și să le leg în cuvinte.

 Curând am început să citesc singură. Din ce în ce mai mult. În loc de jucării și dulciuri ceream să mi se aducă, ca și cadouri, cărți, cât mai multe cărți. Cărți pe care le devoram destul de repede. Nu îmi ajungeau cărțile din biblioteca proprie, a familiei și a prietenilor, nu îmi ajungeau doar cărțile cumpărate sau primite cadou. Împrumutam de pe la alții și, mai ales, împrumutam de la bibliotecă. După câțiva ani, bibliotecarele de la secția de copii mai că nu mai aveau ce să-mi arate și să-mi dea să citesc acasă. Am trecut la un moment dat la secția de adulti; era ceva mai mult ca și fond de carte, dar bucuria mea a fost de mai scurtă durată. În câțiva ani „vănam” cărțile pe care vroiam să le citesc. Desigur, citeam și reciteam cărțile din programa școlară, dar nu îmi era de ajuns.

De ce povestesc toate aceste lucruri? Pentru că, povestind despre dragostea mea pentru cărți încă din perioada copilăriei și până acum și mai departe, aș vrea să le insuflu dragostea pentru cărți și celor mai tineri decât mine.

Din păcate, se spune că acum se citește din ce în ce mai puțin. Dacă în cazul adulților mai există scuza, plauzibilă uneori, a lipsei de timp și de energie, în cazul copiilor totul se poate remedia cu puțin tact și inteligență. Nu este vina lor, a copiilor. Le este cu mult mai ușor să-și culeagă informațiile de pe internet, de la televizor, ca și rezumat și rezumat al rezumatelor. Așa se obișnuiesc cu o anume lene a creierului, care nu mai adună și nu mai procesează informațiile cum o făceam noi la vârsta lor și încă o mai facem.

Dacă ar fi să recomand ceva pentru început, ca și mod de atragere a copiilor spre lectura, ar fi cărțile personalizate, așa cum sunt prezentate în filmulețul de mai jos:

Cărțile personalizate ar putea fi socotite tocmai acele cărți în care eroul principal, în jurul căruia se țese întreaga poveste, este chiar copilul nostru sau un copil identic cu el. Citind cartea sau chiar cărțile din ce în ce mai fascinante al căror erou pare a fi sau ar putea fi chiar el, imaginația începe să-i zburde. Se vede pe el însuși în pielea personajului, fiind implicat în tot felul de aventuri pe care le trăiește cu toată ființa lui, și își dorește să citească din ce în ce mai mult tocmai pentru a afla ce se întâmplă în continuare. Așa începe să i se dezvolte gustul pentru lectură.

Pentru mine nu au existat cărțile personalizate. Și nici nu cred că a fost nevoie. devenisem capabilă să intru in pielea fiecărul personaj din cărțile pe care le citeam, fie și doar cu imaginația. Până și în jocurile noastre de copii jucam rolurile personajelor din cărțile pe care le citeam.

Pe măsură ce trecea timpul, îmi doream să achiziționez cât mai multe cărți pe care să le citesc. Chiar  dacă așa cum se vede în imaginile de mai jos cu greu voi mai găsi un loc de depozitare pentru ele...

 

Recunosc că nu întotdeauna savuram cărțile pe care le luam să le citesc. Adesea, după primele pagini, citite cu chiu cu vai, abandonam cartea. Reluam lectura ei după un timp, dar mă opream din citit cumva cam în același loc. Parcă ar fi fost o barieră dincolo de care nu puteam trece. În final, ori abandonam cartea de tot, ori o reluam până ce reușeam să o citesc până la urmă. Probabil ideea era că nu eram pregătită să citesc acea carte. Ca gen, ca stil, ca grad de dificultate. Mai mult ca sigur îmi trebuia un anume antrenament în lectura acestor genuri de cărți, antrenament constant și asiduu.

Acum constant că baza informării și educației fiecăruia dintre noi, copil și adult deopotrivă, sunt cărțile. Sunt prieteni statornici, pot fi parcurse oriunde, oricând și în orice condiții, nu obosesc atât de mult ochii ca ecranul dispoziitivelor electronice cum ar fi computer, laptop, tabletă, smartphone sau e-reader. Au un farmec aparte, dat de textura, aspectul și „parfumul” hărtiei, vechi sau proaspăt tipărite. Lectura și folosirea lor ca sursă de informare obligă oarecum creierul să caute în mod activ informațiile, să le asocieze, să le aranjeze, să le combine astfel încât să fie folosite la maximum și cu cea mai mare ușurință.

Cărți clasice sau cărți personalizate? Avantaje și dezavantaje. Așa cum am povestit mai sus, cărțile personalizate atrag copiii spre lectură, în dorința lor de a afla ce este dincolo de fiecare pagină în parte. Dar nu trebuie să ne oprim doar la cărțile personalizate. Acestea sunt bune doar la un anumit moment, într-o anumită etapă, la o anumită vârstă.dincolo de ea, trebuie să virăm cumva, ușor și inteligent, spre cărțile obișnuite, tocmai pentru a obișnui copilul, viitor adult, să citească orice, oricând, oriunde.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Secrete pentru îngrijirea hainelor și a încălțămintei

 

 Nu pot uita o imagine din copilărie pe care atunci nu o pricepeam, dar căreia abia acum îi găsesc logica. Iată despre ce este vorba.

Suntem o familie de oameni minioni. Mici de statură, mai ales în familia din partea mamei mele si, in mod special, femeile. Si cum statura mică nu a fost de ajuns, a mai fost o problemă, de data aceasta chiar problemă cu adevărat: am trăit cu toatele „pe picior mic”, adică am purtat încălțăminte de măsură destul de mică, chiar foarte mică. In cel mai bun caz, eram la limita inferioară a măsurilor pentru încălțăminte de damă. Spun „în cel mai bun caz” pentru că s-a întâmplat ca sora mamei mele să aibă piciorul atât de mic încât nu găsea cu nici un chip încălțăminte pe măsură în magazine, așa că își făcea încâlțăminte de comandă. Asta în cazul fericit în care la atelierul respectiv avea calapod atât de mic încât să-și permită să lucreze încălțăminte de asemenea dimensiuni.

Era de la sine înțeles că era lucru mare dacă reușea să aibă 2-3 perechi de încălțăminte nouă la un moment dat. Umblătură multă: caută întâi meșterul care să lucreze încălțăminte pe măsură, umblă de câteva ori la atelier pentru probă... Cu atât mai complicat dacă atelierul era în alt oraș... Plus că prețul, logic vorbind, putea fi mai mare decât la produsele de serie... Așa că biata femeie avea grijă de încălțăminte mai ceva ca de ochii din cap. Nu numai că le păstra în cutii așezate cu grijă să nu se deformeze, ori cu șanuri montate, ori umplute cu grijă cu hârtie mototolită, tocmai ca să le mențină forma... Nu numai că le dădea cu crema potrivită și le repara de îndată ce era cazul... Culmea îngrijirii era că ungea bine fața de piele cu lapte de corp „Doina”, produs cosmetic marca Farmec, până ce lichidul fin și parfumat pătrundea bine în piele. Explicația? Produsul cosmetic menținea pielea suficient de fină, de hidratată și de „hrănită” încăt să nu crape prematur. În plus, purta pantofi cu toc, și încă toc destul de subțire. Și atât de multă grijă avea de toc, să nu carecumva să se strice, încât călca mai mult și mai apăsat pe vârfuri decât pe tocuri tocmai pentru a nu se roade flecurile. Și încă nu erau pantofi de firmă de lux, gen Karl Lagerfeld, sau orice asemenea marcă, că măsurile de protecție puteau fi cu mult mai drastice.

Nu știu dacă acum aș avea aceeași grijă de propria încălțăminte sau îmbrăcăminte tocmai pentru a nu se degrada. Probabil că da; trucuri se pot găsi și folosi oricum și oricând, mai ales dacă este vorba de produse de calitate.

Articol scris pentru SuperBlog 2020