Întâlnindu-ne la o pizza!

Nu sunt în mod superspecial fan informare profesională prin intermediul congreselor, simpozioanelor, conferințelor de specialitate și altor asemenea tipuri de informare live, directă și prin întâlniri față în față cu colegii de breaslă. Prefer să citesc cât de mult se poate atât din cărți și publicații de specialitate cât și prin intermediul internetului. Citesc enorm oricând am un dram de timp liber, la orice oră din zi sau chiar din noapte, fără a fi legată de un program fie propriu fie al altora. Astfel programul meu de informare devine foarte flexibil și mult mai eficient. Numai că, din când în când mai trebuie și o participare la un eveniment de amploare mai mare sau mai mica, pentru aflarea noutăților de ultimă oră. Acest lucru se întâmplă, poate la un an distanță, uneori mai des sau, cel mai frecvent, chiar la un interval mai mare de timp. Avantajul acestor întâlniri este, pe lângă aflarea ultimelor noutăți, greu de aflat pe alte căi, cât și stabilirea de relații interumane noi și, eventual, reîntâlnirea cu mai vechii colegi de școală.
După câțiva ani buni de gestionare „la sânge” a tuturor resurselor de care dispuneam, tocmai în ideea acumulării de cât mai multe resurse ce ar fi putut fi investite în ceva folositor pentru mine ca om și ca profesionist, se ivește la un moment dat posibilitatea de a participa la un eveniment de mai mare amploare în Capitală. Ce mi-am spus? Mă informez, stabilesc întâlniri cu colegii, stabilesc potențiale contacte cu oameni mult mai bine informați decât mine tocmai în ideea de a obține mai ușor cu mult mai multe informații de specialitate decât până acum. Plus că, jonglând puțin cu resursele de timp și cu cele financiare, ca și cu oportunitățile ivite la fața locului, puteam să mă întorc acasă cu un bagaj extrem de voluminos de cărți și alte materiale, cât și cu posibilitatea de a achiziționa în viitor și alte materiale informative de orice fel cu costri cât mai reduse posibil.
Odată ajunsă și instalată la fața locului, m-am orientat bine atât cât se putea în acel moment asupra locației și programului imediat. Privind mai atent în jurul meu, văd câțiva colegi de facultate veniți și ei, ca și mine, în același loc și cu același scop.
Primul impuls a fost să ne adunăm cu toții într-un colț și să începem să depănăm amintiri. La un moment dat, discutând, ne dăm seama că eram cazați pe toată perioada în același loc, așa că ne puteam aduna după program să depănăm amintiri.
- Văd că nu prea avem acum prea mult timp să vorbim de-ale noastre, am spus. Ce-ar fi să ne adunăm la sfârșitul programului, în același loc, să cinăm sau măcar să stam de vorbă la o cafea, un ceai sau ceva de băut?
- Ai înnebunit? În fiecare seară?
- Nu am înnebunit deloc. Uite că ne-am întâlnit aici absolut întâmplător. Nu ne-am văzut de atâția ani. Și cine știe când ne vom mai vedea și cum vom reuși să ținem legătura unul cu altul. Fiți serioși, oameni buni... Suntem prinși în treburi până peste cap. Trăim și lucrăm în locații depărtate unii de ceilalți. Chiar dacă stabilim legături la distanță, cine știe când și cum vom avea timp să ne auzim măcar. De ce să neu profităm de aceste zile ca să reușim să mai stăm de vorbă, măcar cât să mâncăm ceva în afară de ceea ce reușim aici?
- Să nu crezi că avem bani de restaurant zilnic. Fiecare dintre noi ar prefera să nu se întoarcă cu bagajul gol de pe aici. Și dealtfel nu știm dacă nu cumva vom fi prea obosiți ca să mergem prea departe pentru a sta căteva ore măcar împreună.
- Atunci uite cum facem. Stăm în același hotel, nu-i așa? Putem rămâne in camerele noastre, pe rând în camera unuia dintre noi, și să facem comandă de pizza. Sau dacă nu vreți în cameră, putem sta pe terasa hotelului. Apă minerală, cafea... Găsim noi...
- Pizza?
- De ce nu? Este destul de sățioasă, nu prea scumpă, așa că nu e nevoie de prea multe cheltuieli pentru a ne petrece câteva ore pentru o cină improvizată. Nu murim din cauza asta timp de câteva zile.
Zis și făcut. În prima seară după program am hotărât unde ne așezăm să petrecem împreună cu câteva cutii de pizza în față. Unii au adus ceva de băut, să aibă pe ce aluneca feliile de pizza până în stomac. Am contactat firma Dodo Pizza telefonic pentru a comanda pizza, după ce am văzut ofertele și promoțiile firmei, și am hotărât ce să comandăm și cât, precum și unde să ni se facă operațiunea de livrare pizza în locația în care ne stabilisem.
Comanda a venit destul de repede.Simplă și pe placul nostru...
... Și ne-am pus pe ospătat...
- De unde știai de firma asta cu pizza?
- Știam de ceva timp de ei. Este o companie IT care... face pizza. Destul de atipic, nu? dar foarte eficient. Au o activitate transparentă, sunt foarte prompți în livrarea comenzilor,și poate că tocmai de aceea timp de 7 ani a ajuns o companie internațională cu peste 450 de pizzerii in 12 țări, între care și România. Bucătăria este deschisă: oricine și oricând poate intra în bucătăria noastră pentru a verifica ingredientele, termenele de valabilitate, igiena și standardele de funcționare. Faci comanda? În același timp urmărești pe internet cum este preparată pizza comandată, căci au camere web instalate în bucătărie. Iar în 45 de minute de la preluarea comenzii ai deja pizza în față.
- Și dacă întârzie comanda? Se poate întâmpla oricând. Și oricui...
- Atunci ți se mai dă o pizza gratis. Întârzierea se plătește...😄
Și uite așa ne-am petrecut seară de seară discutând în timp ce ne umpleam stomacurile cu pizza. A fost bine. A fost plăcut... pentru posibilitățile noastre de atunci.
- Mai repetăm experiența? am întrebat când ne-am despărțit la finalul celor câteva zile...
- De ce nu? Tot așa... Sau altfel.. Cum se nimerește...
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Casa viitorului se proiectează acum

Îmi amintesc de vremea copilăriei cu o nostalgie aparte. Sunt amintiri estompate, dar şi amintiri vii. Amintiri estompate, pentru că a trecut ceva vreme de când am fost copil, fizic şi biologic vorbind; deşi corpul începe să resimtă efectele trecerii timpului, sufletul este de multe ori încă de copil. Amintiri încă vii pentru că încă îmi duc viaţa în cartierul unde am copilărit.
Îmi amintesc ca prin vis de casa veche a bunicilor. O casă relativ simplă, obişnuită, fără un confort deosebit. Cu apă rece curentă, dar fără apă caldă la robinet şi fără acces la canalizare. Încălzirea de la sobe cu lemne. La bucătărie se gătea la o plită simplă alimentată de la o butelie. O casă ce necesita permanent reparații și întreținere destul de costisitoare, fără a oferi un confort deosebit în ceea ce privește utilitățile. Farmecul era doar accesul la curtea plină de vegetație verde, flori și pomi. Un spațiu prielnic pentru joacă în aer liber printre flori multicolore și pline de parfum.
Tocmai dorința de confort sporit le-a alinat durerea despărțirii de casa vieîii lor tihnite direct pe pământ, de unde puteau ieși in curte, la aer curat. Viața la bloc, presupuneau bunicii, putea însemna o întreținere cu cheltuieli ceva mai reduse, accesul la apă curentă, atât rece cât și caldă, accesul la canalizare, fără grija golirii periodice a fosei septice unde se adunau dejecțiile de la baie și apa reziduală, putea însemna lipsa cheltuielilor de reparație a acoperișului și lipsa grijii de a cumpăra lemne de foc, posibilitatea unei băi generale săptămânale acasă la ei și nu printre străini... Și multe alte lucruri legate de confortul vieții de zi cu zi.
Acum, după patru decenii împlinite de la acea mutare de la casă la bloc, casa veche nu mai există. A fost demolată împreună cu multe alte case de pe stradă, făcând loc unor blocuri mai moderne, unde puteau locui cu mult mai multe familii. Nici bunicii nu mai sunt în viață de mult; în locul lor, în acel apartament rămas de la ei locuiesc acum eu. Desigur, apartamentul a fost îmbunătățit in decursul anilor în ceea ce privește confortul, în primul rând în ceea ce privește izolația termică, tocmai pentru a reduce cheltuielile privind încălzirea locuinței, care pot fi considerabile în timpul unei ierni geroase și lungi.
În cazul unei locuințe mai vechi, reamenajarea sa pentru îmbunătățirea confortului și reducerea consumului de energie este mai dificilă și oarecum limitată de structura preexistentă a clădirii. Totul poate fi mai ușor și cu mult mai eficient în cazul construcției „de la zero” a unei clădiri eficiente din punct de vedere energetic. Astfel, casa eficientă energetic pe care ne-o dorim fiecare dintre noi pornește de la un proiect de casă extraordinar de bine gândit în toate detaliile.
Primele detalii luate în seamă sunt cele legate de detaliile zonei în care urmează a fi efectuată construcția: detaliile urbanistice, structura terenului, accesul la utilități. Urmează alcătuirea unui proiect de casă care să satisfacă pe deplin necesitățile viitorului locatar: spațioasă și extrem de bine împărțită. Nu trebuie pusă mai prejos importanța calității materialelor de construcție care să asigure o izolație termică bună și de a reduce astfel pierderile de energie, implicit consumul și eficiența energetică.
Sursa de energie pentru locuință? Ideal este să fie o sursă de energie ieftină, nepoluantă și din abundență: ca exemplu, energia fotovoltaică sau un generator eolian, asta în funcție și de disponibilitatea acestei resurse de energie în zona în care locuim. Astfel, din consumatori de energie ne putem transforma în producători de energie la scară redusă. Nu numai că un asemenea sistem de generare a energiei poate asigura întreaga cantitate de energie necesară gospodăriei, la costuri reduse, iar surplusul de energie produsă în anumite perioade poate fi livrat în sistemul energetic național.
Vorbim aici despre casa viitorului? Se prea poate. Dar viitorul este așa cum ni-l facem noi în prezent prin propriile forțe. Și tot acest viitor poate fi adus extrem de ușor în prezent.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Mulţumesc, iubită mamă!

M-ai născut într-o zi de iarnă. Eram un copil dorit, se pare, de aceea m-ai primit în viața ta și dincolo de ea atât de ușor, deși știu că nu a fost o naștere tocmai ușoară. Tot tu, se pare, mi-ai pus numele pe care îl port de-o viață. Și nu știu cum s-a potrivit că onomasțica o sărbătoresc de Crăciun, deși m-am născut spre finele iernii. A fost o coincidență fericită, se pare, pentru că sărbătoarea mea preferată de peste an este tocmai Crăciunul, acea zi magică în care, într-un decor dantelat, alb, rece și totuși plin de căldură, sărbătorim, creștini fiind, nașterea tainică și miraculoasă a unui alt copil ce a marcat, la un moment dat, existența omenirii.
M-ai crescut ca pe un copil fericit, căruia nu i-a lipsit nimic niciodată; poate doar compania unui frate sau a unei surori, pe care însă i-am recunoscut în toți prietenii și colegii mei de atunci, de acum și dintotdeauna.
M-ai crescut cu grijă, atenție și foarte multă dragoste, însă fără să simt că mă răsfeți in mod excesiv. M-ai sprijinit întotdeauna în tot ceea ce făceam în viața mea, chiar dacă mi-ai oferit foarte multă libertate în luarea oricărei decizii referitoare la ceea ce aș fi urmat să fac în viață. Asta nu înseamnă că m-ai privat de supravegherea și îndrumarea ta. Numai că această libertate a adus cu ea și foarte multă responsabilitate din partea mea.
Mi-ai arătat cât s-a putut de mult din munca pe care o făceai, fără însă să-mi impui o obligație din partea mea să-ți urmez în carieră. Doar mi-ai arătat ceea ce este esențial în viață: să las mereu o ușă deschisă spre sufletul meu și spre ceilalți, să las mereu loc de „Bună ziua!”, să-i respect pe toți cei din jurul meu căci așa mă respect și pe mine însămi.
Nu am vrut să urmez aceeași carieră ca și tine, aceea de dascăl. M-am îndreptat spre cariera de medic: extrem de grea, dar extrem de frumoasă și de nobilă. Singura legătură dintre meseriile practicate din fiecare dintre noi două este aceea că amândouă profesiile necesită vocație și devotament. Și munca cu oamenii...
Dacă cineva mi-ar fi spus că la un moment dat cercul carierelor noastre se va închide, oarecum, într-un punct comun, nu aș fi crezut asta. Am ales, paradoxal, să lucrez ca medic școlar. Adică tot cu copiii, tot oarecum în sistemul educațional. Ca și tine am rămas să formez oameni și caractere, deși din cu totul altă perspectivă, cea a educației pentru sănătate și viață. Și a început să-mi placă, chiar dacă nu mi-aș fi imaginat că s-ar fi întâmplat acest lucru vreodată.
Acum nu mai ești lângă mine, fizic vorbind. Ai acceptat la un moment dat, cu resemnarea că nu se putea altfel, să pleci spre o altă lume, cea a veșniciei. Și asta nu pentru că nu ai vrut să lupți pentru viață și pentru a mai rămâne măcar puțin aici lângă mine, ci pentru că ai înțeles că drumul te purta în acel moment, inevitabil, spre acea direcție. Și cu toate acestea simt că nu ne-am despărțit definitiv, ci că, de undeva, de departe, îmi veghezi viața și drumul în continuare.
Aș fi vrut să fi fost posibil ca, într-o zi magică de Crăciun, să îți ofer la rândul meu un cadou simbolic. Poate un set de instrumente de scris, stilou și pix, elegante și de calitate, de care să te folosești pentru a nota, pe mai departe, câte ceva în cartea vieții noastre, a amândorura, capitol după capitol. Deși cred că dintr-un anumit punct de vedere chiar facem amândouă acest lucru: să scriem în continuare în cartea vieții, capitol după capitol, eu de aici, de pe pământ, iar tu din lumea astrelor.
Articol  scris pentru Spring SuperBlog 2019

Interviu cu Radu Plugaru, fondator și CEO SEOlium

Radu Plugaru este un tânăr din Republica Moldova pasionat de „optimizare”, adică de tot ce poate deveni mai mic, mai frumos, mai rapid, mai elegant, mai… pragmatic. Acum 5 ani, acesta a fondat SEOlium, o agenție SEO cu birouri teritoriale la București, Cluj și Chișinău. Curioși, i-am adresat câteva întrebări și iată ce am aflat:

Cum și când a început povestea SEOlium? De ce ai ales acest domeniu?
Fac marketing digital de vreo 10 ani și chiar cred că sunt primul „moldovean” care a susținut o teză de master pe acest subiect („Tehnici de promovare a site-urilor web”). Promovam site-uri personale și am început să am succes. Totuși, pe la începuturi, aveam un job full-time în calitate de programator Java și doar seara sau în weekend puteam să cochetez cu SEO, adică optimizarea și promovarea site-urilor în motoarele de căutare. Dar, treptat, ceva s-a schimbat. Am început să dedic tot mai mult timp pentru SEO și să mă gândesc sau să mă concentrez tot mai puțin la jobul meu (cu această ocazie, îmi cer scuze de la fostul meu angajator, pentru că au fost câteva zile în care n-am scris nicio linie de cod, fiind preocupat de un ghid SEO pentru începători; recunosc cu strângere de inimă, dar și pentru că a fost depășit termenul de prescripție ).
Cam așa a și apărut SEOlium, în urma unei decizii de a face ceea ce mă pasiona și a-i ajuta pe alții să obțină rezultate la fel de bune. Dar țin să menționez că și programarea este un domeniu fascinant. Există și acolo foarte mult loc de “optimizare”.
Poate sună banal, și chiar este, dar SEO este un stil de viață. Și, dacă n-ar fi fost marketingul online sau programarea, aș fi ales un alt domeniu în care trebuie doar să te asiguri că lași în urma ta lucrurile mai bune decât atunci când le-ai găsit.

Sloganul SEOlium sună așa: “Everything in life is about SEO. Except SEO. SEO is about power”. De ce avem nevoie de SEO?
Sloganul nostru a fost inspirat din literatură. Unii cred că îi aparține lui Frank Underwood, dar cert este că domnul Oscar Wilde este autorul – ce-i drept, într-o versiune ușor diferită.
Nevoia de SEO este o nevoie primară pentru cei care doresc să „vândă” ceva online. Această nevoie provine din simplul fapt că există un singur site pe primul loc în rezultatele Google, iar toate celelalte site-uri sunt pe ultimul loc. Aparent, în SEO toată lumea se conduce după paradigma setată de marele campion mondial la Formula 1 Ayrton Senna: “When you are fitted in a racing car and you race to win, second or third place is not enough”.
Oricum, prin SEO subînțelegem ceva mai mare decât motoarele de căutare. Pentru a vinde ceva online, trebuie să ai expunere în fața potențialilor clienți, adică să fii prezent acolo unde sunt și ei: în motoarele de căutare (fie că este vorba de rezultatele obișnuite sau reclamele plătite), rețelele de socializare, email, aplicații mobile, YouTube și așa mai departe.
Marketingul digital creează condiții prielnice pentru ca această expunere să aibă loc.
Care sunt cele mai frecvente greșeli de SEO, în opinia ta?
În afară de greșelile evidente (să nu ai deloc un site, să ai un site într-o limbă pe care publicul țintă n-o vorbește sau să ai un site “de dragul site-ului”), cred că cea mai mare greșeală pe care o fac începătorii în SEO este că se concentrează prea mult ca să-i facă pe plac lui Google și prea puțin la activitățile de marketing propriu-zis, adică exact acelea care aduc expunere și trafic site-ului, iar ulterior – poziții mai bune în motoarele de căutare. Alte greșeli întâlnite destul de des mai sunt:

• Folosirea site-urilor de o singură pagină („landing page”);
• Așteptarea rezultatelor imediate;
• Optimizarea tuturor paginilor de pe site pentru aceeași expresie de căutare;
• Speranța că site-ul se va descurca bine fără un efort deosebit
• Obiective greșite și nerealizabile.

Ce sfaturi ai pentru un blogger, mai ales la început de drum? Ce resurse le recomanzi bloggerilor să consulte pentru a învăța măcar ABC-ul în SEO?
Pentru aspecte generale legate de SEO, puteți consulta https://www.seolium.ro/seo-in-20xx/ – sarcini SEO pentru 2019, dar să citiți tot articolul, nu doar ultimul capitol! Pentru optimizarea unei singure pagini, mai exact a unui singur articol de blog, ar fi bine să respectați principiile de aici: https://www.seolium.ro/ghid-seo-on-page/.
Tot ce-aș mai vrea să adaug (ceva ce nu e legat de SEO) este că cineva aflat la început de drum să se apuce doar de un proiect care-i place cu adevărat, un proiect la care va munci cu pasiune, zi și noapte.
Un mesaj pentru concurenții SuperBlog, te rugăm.
Per aspera – ad astra.
Mulțumim, Radu și SEOlium!

Filed Under: Interviuri Tagged With: agentie SEO, interviu, Radu Plugaru, Republica Moldova, SEO, Seolium

Ce premii puteți câștiga în Spring SuperBlog 2019

Bine v-am găsit, superbloggeri! În caz că sunteți curioși, iată mai jos o listă (deocamdată parțială) cu premiile oferite de către sponsorii Spring SuperBlog 2019.
Desigur, cu cât participați la mai multe probe, cu atât mai multe premii puteți câștiga – atât cele rezervate pentru primii clasați la fiecare probă, cât și pe cele suplimentare, dedicate finaliștilor (adică celor care participă la toate probele și obțin astfel un punctaj mai mare în clasamentul competiției).

Sponsor	Premiile acordate
	AIA Proiect Premiul I – 500 lei, cash Premiul II – 400 lei, cash Premiul III – 300 lei, cash
	Anunțul Telefonic Premiul I – 1500 lei, cash Premiul II – 1000 lei, cash Premiul III – 500 lei, cash
	AutoGedal Premiul I: 1 voucher 800 lei la orice magazin online care acceptă vouchere (la alegerea câștigătorului) Premiul II: 1 voucher de 200 lei la orice magazin online care acceptă vouchere (la alegerea câștigătorului)
	Auto Schunn Premiul I – 200 euro Premiul II – 100 euro
	Borealy 5 seturi de bijuterii, în valoare de 300 de lei fiecare
	Christian Tour 2 premii x sejur de 7 nopți in Tunisia, pentru 2 persoane (câștigător/câștigătoare și un însoțitor), cu regim de masă all-inclusive. Zbor direct din București cu charter operat de Christian Tour, cu plecare pe data de 15.05.2019.
	Dodo Pizza 6 premii cash (3 x 2 probe), în valoare totală de 1200 lei: Premiul I = 300 lei Premiul II = 200 lei Premiul III = 100 lei
	Sidonia.ro Premiul I – 1000 lei, cash; Premiul II – 500 lei, cash; 5 premii x 200 lei, cash; Toți participanții la această probă vor primi cadou cartea scriitoarei Sidonia Drăgușanu aleasă de ei la începutul competiției.
	SomProduct Premiul I – voucher SomProduct 2500 lei Premiul II – voucher SomProduct 1500 lei Premiul III – voucher SomProduct 700 lei
	Vindem-Ieftin.ro Premiul I – 550 lei Premiul II – 300 lei Premiul III  – 200 lei 3 mențiuni x 150 de lei
	SwissPlan.biz, organizatorul SuperBlog Premii cash pentru ocupanții podiumului, conform clasamentului final al competiţiei, astfel: Premiul I – 2000 lei Premiul II – 1000 lei Premiul III – 500 lei

Încă nu v-ați înscris în competiție? Citiți regulamentul, anunțați-vă cititorii, pe blog, că participați la Spring SuperBlog 2019 și completați formularul de înscriere. Apoi, urmăriți probele lansate și înregistrați-vă articolele, spre jurizare, în contul personal din platforma SuperBlog. Iată aici cu ce alți bloggeri veți concura.
Vă așteptăm! Spor la scris și succes!

Filed Under: Spring SuperBlog 2019 Tagged With: AIA Proiect, Anuntul Telefonic, Auto Schunn, AutoGedal, borealy, carti Sidonia Dragusanu, Christian Tour, Dodo Pizza, premii, premii SuperBlog, Sidonia, Sidonia Dragusanu, SomProduct, Spring SuperBlog 2019, superblog, Vindem Ieftin

Cum ar arăta lumea de azi fără anunțuri de mică publicitate?

 Niciodată nu mă pot dezbăra de un nărav dobândit încă din copilărie: acela de a face rost de cărți suficient de multe pentru a-mi satisface dorința (și nevoia!) de a citi. La început am citit de plăcere. Tot de plăcere citesc foarte mult și acum. Dar în timp a apărut și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult nevoia de a citi. Și mă refer la lectura absolut necesară pentru documentare profesională și nu numai...
  Încă de la început am intrat în posesia cărților de care aveam nevoie fie împrumutându-le de la bibliotecă, fie cumpărându-le de la librărie. Treptat-treptat, mai precis începând din perioada studenției, am adăugat la ideea de librărie, ca și sursă de cărți, și anticariatele, de unde găseam ediții mai vechi, care dispăruseră în mod firesc de prin librării, dar de care aveam nevoie, cel puțin pe moment, pentru a învăța pentru examenele curente, și pentru a asimila, în acest mod unele noțiuni de bază pentru dezvoltarea mea profesională.
  La aceste surse de achiziție de cărți, noi sau mai vechi, aflate în interiorul unor clădiri, s-au adăugat tonetele stradale, situate cel mai adesea în zonele cele mai aglomerate, mai tranzitate, în special spre centrul orașului, în zona stațiilor mijoacelor de transport în comun, a zonelor de trecere de la o zonă comercială la alta, în zonele instituțiilor mari de învățământ dar și în alte zone cu mare aflux de trecători, potențiali cumpărători. Asta la începuturi, căci acum fostele tonete s-au concentrat în zonele marilor centre comerciale, unde ar putea avea un potențial mai mare de vânzare a produselor de carte.
În ajutorul doritorilor (și iubitorilor!) de carte vin și târgurile de carte din orașele mai mari sau mai mici, târguri de carte care își desfășoară activitatea timp de câteva zile, și unde se lansează atât premiere editoriale cât și vânzări promoționale, de multe ori la prețuri reduse, a unor titluri de carte. Aceste târguri de carte se adresează atât populației generale, cât și unor anumite categorii de cititori, așa cum sunt, de pildă, târgurile de carte școlară.
Pe măsură ce producția de carte a luat avânt, odată cu cererea tot mai mare de carte, în primul rând a titlurilor cuprinse în bibliografia școlară, dar nu numai, vânzările de carte au găsit un spațiu din ce mai mare în mediul online care s-a dezvoltat și s-a extins cu o viteză și o forță extraordinară. Astfel au apărut în mediul online numeroase magazine de carte, atât librarii virtuale cât și anticariate.
Dar cum să te descurci în oceanul acesta al aparițiilor de carte? Ofertele sunt extrem de numeroase, atât din edițiile noi cât și din cele apărute cu mai mult timp în urmă. Iar doritorii de carte sunt destul de mulți. Și oricât și-ar dori să aibă și să citească cât mai multe cărți, posibilitățile lor sunt oarecum limitate.
O modalitate de orientare în oceanul de cărți ar fi urmărirea recenziilor de carte din massmedia, de pildă. Mai puțin în audiovizual, dar ceva mai mult în presă. Și infinit mai mult în mediul online, atât sub forma blogurilor colective de carte cât și a portalurilor specializate în diferite ramuri ale creației artistice și culturale: carte, film, teatru...
Avantajele citirii recenziilor de carte de pe site-urile specializate sunt multe. În primul rând, dacă sunt surse media cu oarecare vechime, putem fi cât de cât siguri că autorii articolelor respective au experiență suficientă în selectarea cărților de calitate și prezentarea corectă a informațiilor legate de fiecare carte în parte. În plus, se pot găsi informații ce ne pot duce la locurile de unde se pot găsi cărțile respective, fie informații legate de momentul lansării cărților noi, fie informații legate de locul de unde se poate comanda cartea respectivă. De multe ori există o interacțiune extrem de puternică între aceste surse media atât cu editurile cât și cu distribuitorii de carte, de orice gen ar fi aceștia: librării sau anticariate.
Să avem sau nu încredere în asemenea surse media de informații? Eu cred că da, în cazul surselor „cu vechime” suficient de mare în mediul online, care oferă constant informații de ani și ani buni, rezistând cu brio. Un plus de încredere îl oferă autorii acestor recenzii: de multe ori sunt scriitori, critici literari, jurnaliști specializați în domeniul în care scriu. Așa că înainte de a citi o carte nu strică să citiți câte ceva despre ea de la persoanele autorizate prin experiența de care dau dovadă
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Un viitor definit de e-mobility

Născută şi crescută într-un oraș mic de provincie, liniștit și fără prea mare agitație pe străzi atât ca număr de oameni cât și ca circulație a mașinilor, prima mea plecare într-un oraș mai mare pe o perioadă mai îndelungată a fost atunci când am plecat în capitala Moldovei pentru a studia medicina la facultatea de profil din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din acest oraș universitar. Primul „șoc”: contactul cu un oraș mult mai mare, cu distanțe mai lungi de parcurs, cu mult mai multă lume pe străzi și... cu „infinit” mai multe mașini. Atât de multe vehicule de tot felul, personale sau de transport in comun, încât fără respectarea unor minime, dar destul de multe, reguli prestabilite de circulație exista riscul unor caramboluri și accidente de circulație ce se puteau solda oricând cu victime. Și erau abia anii '90 ai secolului 20. Ca să dau doar un simplu exemplu: dacă pe un bulevard sau pe o şosea aglomerată se întrerupea funcţionarea unui semafor, harababura era aproape totală: pur şi simplu aproape că nu puteam traversa acea stradă de pe un trotuar pe cel opus fără măsuri de precauţie extrem de mari atât din partea mea, ca pieton, cât şi din partea şoferilor. Ca să nu mai spun de poluare: sonoră prin zgomotele motoarelor şi ale claxoanelor, poluare cu praf şi noxe, ce puteau face aerul de nerespirat în unele zone și în anumite perioade ale zilei. Iar dacă gazele îți umpleau plămânii, sufocându-i, praful și pulberile, oricât de fine ar fi fost, nu numai că le inhalai din greu, dar îți și acopereau pielea, părul și hainele, amestecându-se cu transpirația și cu toate secrețiile pielii, iritându-ți corpul pe toate căile. Nu mi-aș fi dat seama de asta dacă nu aș fi făcut un experiment voluntar și totodată fără voie când, doar după două zile de când făcusem baie generală, simțindu-mi părul ușor îmbâcsit, mi-am băgat capul sub robinetul chiuvetei din baie și, după o șamponare rapidă a părului, l-am clătit cu apă. Privind cu un colț de ochi la apa care șiroia din capul meu încărcată cu șamponul din păr, îmi părea că apa nu avea culoarea spumei, ci o culoare ușor cenușie, de parcă ar fi fost încărcată cu praf și pulberi și nu cu urme de șampon. Și asta după doar două zile de hălăduit pe străzile intens circulate ale orașului. Și încă nu era circulația atât de intensă ca intr-o mare metropolă... 
Am revenit după vreo zece ani de la terminarea facultății în orașul tinereții mele... universitare. Ce mai... Aglomerația din timpul cât eram studentă părea o nimica toată. Era o adevărată aventură și să pătrunzi dinspre intrarea în oraș înspre zonele mai centrale. Dacă prindeai orele de circulație de vârf, era un chin să te strecori printre mașinile ce se străduiau să se târâie pe străzi spre destinație. oricare ar fi fost ea. Mașinile erau tot mai multe și circulația era mult mai intensă. Implicit poluarea de rigoare, cu tot impactul său negativ asupra organismului uman...
Încă mă gândesc că sunt totuși un om fericit că îmi duc viața într-un oraș mic de provincie, unde circulația nu este, cel puțin pe moment, prea intensă. Dar viața în marile orașe este alta: multă circulație, multe mașini, multă poluare. Iarvorba cu „ceea ce este prea mult strică” este valabilă și în cazul poluării. Mai ales în cazul poluării.
Oricât am vrea să fugim de poluarea generată de autovehicule, dincolo de o anumită limită nu se poate fugi. Nu putem împiedica circulația oamenilor, chiar cea facilitată de autovehicule, pe motiv că autovehiculele poluează. Pe distanțe mari nu se poate circula altfel, mai ales când este nevoie să se circule și repede. Nu putem limita numărul mașinilor atâta vreme cât numărul oamenilor nevoiți să circule mult și pe distanțe mari crește. Așa că ar trebui gândită o nouă modalitate de a pune în mișcare autovehiculele, alta decât prin arderea combustibilor fosili. Asta atât din cauză că arderea combustibililor fosili în sine poluează, iar efectele poluării pot fi ireversibile odată ce se trece de o anumită limită, cât si din cauza absolut firească și de bun simț că, oricare ar fi combustibilii fosili, se epuizează cu atât mai repede cu cât sunt consumați mai intens.
O idee genială de înlocuire a motoarelor clasice bazate pe arderea combustibililor fosili cu altceva care să ocolească dezavantajele legate de poluare este cea ilustrată de conceptul de e-mobility,cunoscut si ca „Mobilitate electrica”, sau „Electro-mobilitate”, ce include intreaga gama de vehicule electrice, hybrid si cele utilizeaza pile de hidrogen pentru propulsie. Adică cea a folosirii mașinilor electrice: nepoluante, cu zero emisii de carbon, exact tocmai eliminarea producerii principalului gaz ce produce efectul de sera. Plus poluare sonoră aproape zero, căci sunt extrem de silențioase. Într-un cuvânt ecologice, eficiente și mai ales ieftine, căci deși pentru moment sunt puțin mai scumpe decât mașinile clasice, în timp costul lor se amortizează, căci ceea ce le pune în mișcare, adică electricitatea, este mult mai ieftină decât combustibilii fosili, este practic inepuizabilă, nepoluantă și cu mult mai ieftină dacă este produsă din  surse regenerabile de energie.
Acest concept este folosit și de una dintre companiile de vânzări auto cu tradiție, ce tocmai a împlinit 25 de ani: compania Auto Schunn, partener autorizat Mercedes-Benz.
 Această aniversare a celor 25 de ani de activitate este marcată de lansarea SUV-ului Mercedes-Benz EQC, primul membru din familia EQ, o nouă clasă de autoturisme Mercedes-Benz propulsate în proporție de 100% electric.Acesta deschide calea folosirii pe scară largă a autovehiculelor cu propulsie electrică.
Acest concept implică schimbarea unui întreg proces pornind de la producerea autovehiculelor electrice până la introducerea lor pe piață și folosirea lor pe scară largă.
Căând vorbim în primul rând de vehiculele electrice, vorbim de un întreg proces ce implică producerea lor efectivă, punerea lor în vânzare cât si asigurarea tuturor serviciilor de întreținere ulterioară a acestor vehicule.
Cand vorbim de vehiculele electrice trebuie să avem în vedere și infrastructura: instalarea stațiilor de încărcare și întreținerea acestora, producerea, stocarea și distribuția energiei electrice necesare, facturarea tuturor acestor servicii și asigurarea spațiului necesar. Iar acest proces este deja demarat.și este în plină extindere și dezvoltare.
Beneficii? Multe... În primul rând ecologice: se reduce poluarea, se reduce considerabil emisia de CO2 contribuindu-se la limitarea si chiar diminuarea procesului de încălzire globală. În al doilea rând, deloc neglijabil, se crește eficiența de funcționare a autovehiculelor, se reduce consumul și implicit se reduc și costurile aferente. Plus că se creează, cel puțin într-o primă fază, multe locuri de muncă destinate personalului cu înaltă calificare și nu numai.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019