miercuri, 6 martie 2019

Cum ar arăta lumea de azi fără anunțuri de mică publicitate?

 Niciodată nu mă pot dezbăra de un nărav dobândit încă din copilărie: acela de a face rost de cărți suficient de multe pentru a-mi satisface dorința (și nevoia!) de a citi. La început am citit de plăcere. Tot de plăcere citesc foarte mult și acum. Dar în timp a apărut și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult nevoia de a citi. Și mă refer la lectura absolut necesară pentru documentare profesională și nu numai...
  Încă de la început am intrat în posesia cărților de care aveam nevoie fie împrumutându-le de la bibliotecă, fie cumpărându-le de la librărie. Treptat-treptat, mai precis începând din perioada studenției, am adăugat la ideea de librărie, ca și sursă de cărți, și anticariatele, de unde găseam ediții mai vechi, care dispăruseră în mod firesc de prin librării, dar de care aveam nevoie, cel puțin pe moment, pentru a învăța pentru examenele curente, și pentru a asimila, în acest mod unele noțiuni de bază pentru dezvoltarea mea profesională.
  La aceste surse de achiziție de cărți, noi sau mai vechi, aflate în interiorul unor clădiri, s-au adăugat tonetele stradale, situate cel mai adesea în zonele cele mai aglomerate, mai tranzitate, în special spre centrul orașului, în zona stațiilor mijoacelor de transport în comun, a zonelor de trecere de la o zonă comercială la alta, în zonele instituțiilor mari de învățământ dar și în alte zone cu mare aflux de trecători, potențiali cumpărători. Asta la începuturi, căci acum fostele tonete s-au concentrat în zonele marilor centre comerciale, unde ar putea avea un potențial mai mare de vânzare a produselor de carte.
În ajutorul doritorilor (și iubitorilor!) de carte vin și târgurile de carte din orașele mai mari sau mai mici, târguri de carte care își desfășoară activitatea timp de câteva zile, și unde se lansează atât premiere editoriale cât și vânzări promoționale, de multe ori la prețuri reduse, a unor titluri de carte. Aceste târguri de carte se adresează atât populației generale, cât și unor anumite categorii de cititori, așa cum sunt, de pildă, târgurile de carte școlară.
Pe măsură ce producția de carte a luat avânt, odată cu cererea tot mai mare de carte, în primul rând a titlurilor cuprinse în bibliografia școlară, dar nu numai, vânzările de carte au găsit un spațiu din ce mai mare în mediul online care s-a dezvoltat și s-a extins cu o viteză și o forță extraordinară. Astfel au apărut în mediul online numeroase magazine de carte, atât librarii virtuale cât și anticariate.
Dar cum să te descurci în oceanul acesta al aparițiilor de carte? Ofertele sunt extrem de numeroase, atât din edițiile noi cât și din cele apărute cu mai mult timp în urmă. Iar doritorii de carte sunt destul de mulți. Și oricât și-ar dori să aibă și să citească cât mai multe cărți, posibilitățile lor sunt oarecum limitate.
O modalitate de orientare în oceanul de cărți ar fi urmărirea recenziilor de carte din massmedia, de pildă. Mai puțin în audiovizual, dar ceva mai mult în presă. Și infinit mai mult în mediul online, atât sub forma blogurilor colective de carte cât și a portalurilor specializate în diferite ramuri ale creației artistice și culturale: carte, film, teatru...
Avantajele citirii recenziilor de carte de pe site-urile specializate sunt multe. În primul rând, dacă sunt surse media cu oarecare vechime, putem fi cât de cât siguri că autorii articolelor respective au experiență suficientă în selectarea cărților de calitate și prezentarea corectă a informațiilor legate de fiecare carte în parte. În plus, se pot găsi informații ce ne pot duce la locurile de unde se pot găsi cărțile respective, fie informații legate de momentul lansării cărților noi, fie informații legate de locul de unde se poate comanda cartea respectivă. De multe ori există o interacțiune extrem de puternică între aceste surse media atât cu editurile cât și cu distribuitorii de carte, de orice gen ar fi aceștia: librării sau anticariate.
Să avem sau nu încredere în asemenea surse media de informații? Eu cred că da, în cazul surselor „cu vechime” suficient de mare în mediul online, care oferă constant informații de ani și ani buni, rezistând cu brio. Un plus de încredere îl oferă autorii acestor recenzii: de multe ori sunt scriitori, critici literari, jurnaliști specializați în domeniul în care scriu. Așa că înainte de a citi o carte nu strică să citiți câte ceva despre ea de la persoanele autorizate prin experiența de care dau dovadă
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

  Librarul de 72 de ani (1948) Mohamed Aziz, situat în Rabat, Maroc, petrece între 6 și 8 ore pe zi citind cărți. După ce am citit peste 5.0...