miercuri, 13 martie 2019

Întâlnindu-ne la o pizza!

Nu sunt în mod superspecial fan informare profesională prin intermediul congreselor, simpozioanelor, conferințelor de specialitate și altor asemenea tipuri de informare live, directă și prin întâlniri față în față cu colegii de breaslă. Prefer să citesc cât de mult se poate atât din cărți și publicații de specialitate cât și prin intermediul internetului. Citesc enorm oricând am un dram de timp liber, la orice oră din zi sau chiar din noapte, fără a fi legată de un program fie propriu fie al altora. Astfel programul meu de informare devine foarte flexibil și mult mai eficient. Numai că, din când în când mai trebuie și o participare la un eveniment de amploare mai mare sau mai mica, pentru aflarea noutăților de ultimă oră. Acest lucru se întâmplă, poate la un an distanță, uneori mai des sau, cel mai frecvent, chiar la un interval mai mare de timp. Avantajul acestor întâlniri este, pe lângă aflarea ultimelor noutăți, greu de aflat pe alte căi, cât și stabilirea de relații interumane noi și, eventual, reîntâlnirea cu mai vechii colegi de școală.
După câțiva ani buni de gestionare „la sânge” a tuturor resurselor de care dispuneam, tocmai în ideea acumulării de cât mai multe resurse ce ar fi putut fi investite în ceva folositor pentru mine ca om și ca profesionist, se ivește la un moment dat posibilitatea de a participa la un eveniment de mai mare amploare în Capitală. Ce mi-am spus? Mă informez, stabilesc întâlniri cu colegii, stabilesc potențiale contacte cu oameni mult mai bine informați decât mine tocmai în ideea de a obține mai ușor cu mult mai multe informații de specialitate decât până acum. Plus că, jonglând puțin cu resursele de timp și cu cele financiare, ca și cu oportunitățile ivite la fața locului, puteam să mă întorc acasă cu un bagaj extrem de voluminos de cărți și alte materiale, cât și cu posibilitatea de a achiziționa în viitor și alte materiale informative de orice fel cu costri cât mai reduse posibil.
Odată ajunsă și instalată la fața locului, m-am orientat bine atât cât se putea în acel moment asupra locației și programului imediat. Privind mai atent în jurul meu, văd câțiva colegi de facultate veniți și ei, ca și mine, în același loc și cu același scop.
Primul impuls a fost să ne adunăm cu toții într-un colț și să începem să depănăm amintiri. La un moment dat, discutând, ne dăm seama că eram cazați pe toată perioada în același loc, așa că ne puteam aduna după program să depănăm amintiri.
- Văd că nu prea avem acum prea mult timp să vorbim de-ale noastre, am spus. Ce-ar fi să ne adunăm la sfârșitul programului, în același loc, să cinăm sau măcar să stam de vorbă la o cafea, un ceai sau ceva de băut?
- Ai înnebunit? În fiecare seară?
- Nu am înnebunit deloc. Uite că ne-am întâlnit aici absolut întâmplător. Nu ne-am văzut de atâția ani. Și cine știe când ne vom mai vedea și cum vom reuși să ținem legătura unul cu altul. Fiți serioși, oameni buni... Suntem prinși în treburi până peste cap. Trăim și lucrăm în locații depărtate unii de ceilalți. Chiar dacă stabilim legături la distanță, cine știe când și cum vom avea timp să ne auzim măcar. De ce să neu profităm de aceste zile ca să reușim să mai stăm de vorbă, măcar cât să mâncăm ceva în afară de ceea ce reușim aici?
- Să nu crezi că avem bani de restaurant zilnic. Fiecare dintre noi ar prefera să nu se întoarcă cu bagajul gol de pe aici. Și dealtfel nu știm dacă nu cumva vom fi prea obosiți ca să mergem prea departe pentru a sta căteva ore măcar împreună.
- Atunci uite cum facem. Stăm în același hotel, nu-i așa? Putem rămâne in camerele noastre, pe rând în camera unuia dintre noi, și să facem comandă de pizza. Sau dacă nu vreți în cameră, putem sta pe terasa hotelului. Apă minerală, cafea... Găsim noi...
- Pizza?
- De ce nu? Este destul de sățioasă, nu prea scumpă, așa că nu e nevoie de prea multe cheltuieli pentru a ne petrece câteva ore pentru o cină improvizată. Nu murim din cauza asta timp de câteva zile.
Zis și făcut. În prima seară după program am hotărât unde ne așezăm să petrecem împreună cu câteva cutii de pizza în față. Unii au adus ceva de băut, să aibă pe ce aluneca feliile de pizza până în stomac. Am contactat firma Dodo Pizza telefonic pentru a comanda pizza, după ce am văzut ofertele și promoțiile firmei, și am hotărât ce să comandăm și cât, precum și unde să ni se facă operațiunea de livrare pizza în locația în care ne stabilisem.
Comanda a venit destul de repede.Simplă și pe placul nostru...
... Și ne-am pus pe ospătat...
- De unde știai de firma asta cu pizza?
- Știam de ceva timp de ei. Este o companie IT care... face pizza. Destul de atipic, nu? dar foarte eficient. Au o activitate transparentă, sunt foarte prompți în livrarea comenzilor,și poate că tocmai de aceea timp de 7 ani a ajuns o companie internațională cu peste 450 de pizzerii in 12 țări, între care și România. Bucătăria este deschisă: oricine și oricând poate intra în bucătăria noastră pentru a verifica ingredientele, termenele de valabilitate, igiena și standardele de funcționare. Faci comanda? În același timp urmărești pe internet cum este preparată pizza comandată, căci au camere web instalate în bucătărie. Iar în 45 de minute de la preluarea comenzii ai deja pizza în față.
- Și dacă întârzie comanda? Se poate întâmpla oricând. Și oricui...
- Atunci ți se mai dă o pizza gratis. Întârzierea se plătește...😄
Și uite așa ne-am petrecut seară de seară discutând în timp ce ne umpleam stomacurile cu pizza. A fost bine. A fost plăcut... pentru posibilitățile noastre de atunci.
- Mai repetăm experiența? am întrebat când ne-am despărțit la finalul celor câteva zile...
- De ce nu? Tot așa... Sau altfel.. Cum se nimerește...
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

C de la Cristina - Vitamina Ta, Inițiala Ta, Povestea Ta

Eram copil. La vârsta când primele amintiri sunt încă încețoșate. Dar și la vârsta la care răceam extrem de ușor. Nu știu dacă la acea vârst...