$$$

 Unii copii se învârt în cerc, sar pe loc sau bat din mâini. Pentru un ochi neobișnuit, pare un gest ciudat, o mișcare fără sens. Dar pentru un copil cu autism, acest gest spune totul. Când un copil se învârte, nu o face întâmplător. Este felul lui de a se simți în siguranță, de a-și regla lumea interioară. Creierul unui copil autist percepe stimulii senzoriali diferit: uneori totul e prea puternic lumina, zgomotul, atingerea, alteori prea slab, gol. Rotirea produce un echilibru. Sistemul vestibular, aflat în urechea internă, trimite semnale către creier despre poziția și mișcarea corpului. Prin rotire, copilul își „recalibrează” senzațiile, își găsește un punct de stabilitate într-un univers care uneori îl copleșește.

Unii se învârt pentru că sunt fericiți. E felul lor de a arăta bucuria, de a simți energia care îi străbate. Alții o fac când sunt anxioși sau obosiți, pentru că acea mișcare repetitivă le oferă control. Într-o lume plină de zgomote, reguli, fețe și expresii greu de citit, mișcarea devine un refugiu — ceva predictibil, constant, care nu cere explicații.

De multe ori, aceste comportamente apar și pentru că copilul nu poate exprima verbal ce simte. Corpul vorbește în locul lui. Nu trebuie oprit, certat sau rușinat. El transmite un mesaj: „Așa mă liniștesc. Așa mă organizez.” Cu timpul, prin terapie ocupațională, integrare senzorială și sprijin emoțional, copilul poate învăța alte modalități de autoreglare respirația ghidată, balansul controlat pe o minge, pauze senzoriale, jocuri care îl ajută să se conecteze.

A înțelege un copil cu autism înseamnă a-i citi limbajul tăcut al corpului. Nu să-l schimbi, ci să-l asculți. Căci în acel gest aparent simplu, în rotirea aceea continuă, se află un efort profund de a găsi echilibru într-o lume care uneori se învârte prea repede.