$$$

 AMINTIRI DIN VREMURI DE MULT APUSE !!!

CLACA ....

Copil fiind îmi amintesc că târziu în toamnă începea strângerea porumbului, si se facea clacă....

De cele mai multe ori se făcea clacă la depănușat păpușoi de pe câmp, sau în gospodăria celui care chema oamenii pentru al ajuta.

Claca se făcea pe rând la fiecare casă , pentru desfăcat se chemau vecinii, femei, fete și feciori. 

Toți se ajutau, porumbul era desfăcat și încărcat în căruțe cu sacul și coșărci, luănd drumul la casa gospodarul care-i aparținea porumbul. 

Acasă, unii știuleţi de porumb mai mari şi plini cu boabe până în vârf, erau împletiţi în cununi de către femei și legați la streașăna casei, să se știe ca s-a terminat culesul porumbului. .

În timpul desfăcatului, se spuneau poveşti, ghicitori , se cânta , se mai discuta ce fată se mai marită, ce flăcău se mai însoară, cine s-a mai certat, cine s-a mai împâcat, iar ca drept răsplată, fiecare primeau câte un pahar de țuică , sau vin iar la sfârşitul clăcii, o masă cu bunătăți pe atunci naturale, întinsă pe mese de lemn, în mijlocul curții.

Mai pe seară când treaba era gata flăcăii, prindeau fetele şi le băgau pănuşi pe sub haine, după care la sfârșit, se scoteau pănuşile afară, se mătura, și începea jocul. 

Jucau şi chiuiau până spre dimineaţă.......

Claca se mai făcea şi la cosit, la secerat, la transportul gunoiului pe ogor, la tăiatul lemnelor, și chiar când se ridica o căsă pentru tinerii căsatoriți(se faceau chirpici). 

Aşa se ajutau ţăranii între ei, se făceau claci destul de des pentru că oamenii nu aveau atâtea posibilități ca și acum....

Clăci făceau, în general, gospodarii care aveau pământ mai mult şi braţe de muncă puţine sau familiile mai nevoiaşe, unde capul familiei era o văduvă sau o persoană mai în vârstă.

Așa era odată când omul era OM și se ajutau la nevoie!