$$$

 

Când un lup este înfrânt într-o luptă cu un alt lup și înțelege că nu mai are nicio șansă de izbândă, își oferă cu liniște vena jugulară adversarului, de parcă ar spune: „Am pierdut, pune capăt acestui lucru.”

Însă în acel moment se petrece ceva cu adevărat uluitor: lupul biruitor rămâne nemișcat.

Mii de ani de forțe de neclintit îl împiedică să-l ucida pe cel care are înțelepciunea de a-și recunoaște cu smerenie înfrângerea.

Un mecanism primordial, sădit în ADN — sau chiar mai adânc — îl oprește pe învingător și îi amintește că supraviețuirea speciei e mai importantă decât eliminarea rivalului.

În lumea lupilor, nimeni nu-l numește laș pe cel care își acceptă înfrângerea. Nimeni nu-l osândește pe acela care ar fi putut fi ucis, dar a fost cruțat.

Pur și simplu nu există învingător.

Cei doi lupi pornesc pe drumuri diferite, iar cercul vieții își urmează cursul.

Dacă oamenii ar învăța de la lupi, în loc să se măcelărească pentru afirmare, orgoliu, bani și putere, ar trăi cu mult mai fericiți și mai uniți…

Marcus de seara