$$$

 IZVOARE DESPRE ROMÂNI

De la retragerea aureliană la apariția vlahilor în izvoare

Retragerea aureliană (271–275 d.Hr.)

Împăratul Aurelian a decis evacuarea Daciei Traiane (provincia de la nord de Dunăre) în urma presiunii crescânde a triburilor migratoare (carpi, goți) și a dificultățîi de a apăra teritoriul dincolo de limesul natural al fluviului. Administrația a fost mutată în sudul Dunării, în Dacia Aureliană, iar populația locală daco-romană se presupune că nu a dispărut, ci a rămas în mare parte pe loc, amestecându-se cu migratorii.

Dar a fost oare așa de simplu?

Valurile migratoare pe teritoriul României de astăzi menționate în istorie

• Goții (sec. III–IV): documentați arheologic în zona Moldovei și Munteniei. Sunt implicați în conflicte cu Imperiul Roman (ex. bătălia de la Abrittus, 251).

• Hunicii (sec. IV–V): după 375 pătrund în Panonia și exercită control și asupra spațiului carpato-danubian. Attila este menționat cu reședința lângă Tisa.

• Gepizii (sec. V–VI): stabiliți în Transilvania, cu centrul la Apahida (necropole bogate atestă prezența lor). Sunt înfrânți în 567 de către avari și longobarzi.

• Avarii (sec. VI–VIII): creează un kaganat întins în Câmpia Panonică, influența lor resimțindu-se și în Transilvania și Banat.

• Slavii (sec. VI–VII): se stabilesc masiv în Balcani și pe teritoriul actual al României, lăsând o puternică amprentă lingvistică și toponimică.

• Maghiarii (sec. IX–X): trec Carpații și se stabilesc în Câmpia Panonică (aprox. 895), influențând apoi Transilvania.

• Bulgarii (sec. VII–X): inițial turanici, apoi slavizați, își extind autoritatea și asupra Dobrogei.

Primele mențiuni ale vlahilor

• Termenul „vlah” (sau „blach”, „valach”) apare în izvoare bizantine și occidentale în legătură cu populațiile romanizate din Balcani și nordul Dunării.

• sec. X: Constantin al VII-lea Porfirogenetul vorbește despre „vlahii balcanici” în De Administrando Imperio.

• sec. XI (cca. 976–1020): izvoare bizantine amintesc de „vlahii” din Tesalia și Macedonia.

• 1095: Gesta Hungarorum îi menționează pe vlahi în Transilvania.

• sec. XII: cronica lui Ioan Kinnamos menționează vlahii la nord de Dunăre.

Astfel, primele mențiuni clare ale vlahilor apar abia între secolele XI–XII, adică la câteva secole după încheierea marilor migrațîi, întăi la sud de Dunăre, iar mai tărziu și în nordul Dunării, pe teritoriul României de astăzi.

Deci ce concluzii putem trage de aici, în fața evidenței, a izvoarelor scrise și arheologice?

Vă amintesc în acest context de fragmentul din Cartea a II-a a Miracolelor Sfântului Dumitru (redactată la începutul secolului al IX-lea), care descrie exact etnogeneza poporului astăzi român sau aromân din romanii latini ai fostului imperiu, amestecați cu bulgari, avari și "ceilalți".

"Slovenii şi Avarii devastând aproape tot Iliricul şi Tracia, până la zidurile Bizanţului, duseră toată populațiunea de aici dincolo de Dunăre, în partea spre Panonia ce avea de capitală Syrmium. Aici haganul Avarilor aşeză tot poporul captiv ca şi supus, care amestecându-se cu Bulgarii şi Avarii şi cu ceilalți păgâni şi înmulţindu-se prin copii, crescu în popor foarte estins şi mare. Iar fiii păstrară de la părinți firea neamului lor şi datinele romane, precum şi credinţa ortodoxă şi sfântul botez...."