$__$$$

 „Bodyguardul”: culisele uneia dintre cele mai îndrăgite melodrame hollywoodiene

Au trecut peste treizeci de ani de la filmările celebrului lungmetraj hollywoodian, iar mii de spectatori încă îl revăd cu plăcere. Coloana sonoră a peliculei a intrat în topul celor 50 de albume cel mai bine vândute ale secolului XX. Totuși, puțini știu ce se întâmpla cu adevărat atunci, în spatele camerelor.

Scenariul filmului „Bodyguardul” a fost scris la începutul anilor ’70, cu două decenii înainte de premiera pe marile ecrane. A fost primul scenariu al celebrului astăzi Lawrence Kasdan, care avea să semneze mai târziu câteva episoade din Star Wars și „Indiana Jones”. Personajele principale ar fi trebuit să fie interpretate de actorul Steve McQueen și de cântăreața Diana Ross, însă proiectul a fost suspendat din cauza temerii că publicul nu va accepta o poveste de iubire „interrasială”.

În 1979, rolul bodyguardului i-a fost propus lui Ryan O’Neal, însă acesta a refuzat, invocând relațiile tensionate cu Diana Ross. Proiectul a fost aproape uitat, până când, într-o zi, Kevin Costner și-a manifestat interesul. A dorit să devină coproducător și să joace rolul principal.

Distribuirea actriței potrivite pentru personajul cântăreței Rachel Marron a durat mult timp. Costner insista ca rolul să-i fie oferit lui Whitney Houston, însă aceasta ezita să accepte. Pe de o parte, nu avea nicio experiență în cinematografie, motiv pentru care câteva scene au fost, în cele din urmă, eliminate. Pe de altă parte, considera personajul prea isteric. Kevin Costner a așteptat doi ani până când Whitney s-a hotărât să participe la filmări și i-a promis că o va sprijini în permanență. „Îți promit că nu te voi lăsa să cazi. Te voi ajuta. Și m-a ajutat”, avea să declare mai târziu Houston.

Celebra piesă „I Will Always Love You”, datorită căreia Whitney Houston a devenit cunoscută în întreaga lume, fusese compusă de cântăreața de country Dolly Parton cu mult înainte de lansarea filmului. În 1974, Elvis Presley a încercat să obțină drepturile asupra melodiei, dar Dolly l-a refuzat, temându-se că o va „compromite”. După apariția filmului „Bodyguardul”, piesa a devenit cea mai cântată la nunțile din America, iar în Marea Britanie răsuna adesea și la funeralii.

Autoarea melodiei, Dolly Parton, a câștigat aproximativ șase milioane de dolari din redevențe.

Desigur, versiunea soul interpretată de Whitney Houston a conferit piesei o aură inconfundabilă, însă alegerea melodiei și faptul că ea răsună în finalul culminant al filmului se datorează în întregime lui Kevin Costner, un vechi admirator și interpret de muzică country.

În somptuoasa reședință unde locuia eroina principală conform scenariului fuseseră filmate cândva scene din „Nașul”, inclusiv faimoasa scenă cu capul de cal în pat. Iar în 1953, aici au locuit John F. Kennedy și Jackie în luna lor de miere. Impunătoarea vilă dispune de 28 de dormitoare, 38 de băi, o bibliotecă pe două niveluri și un bar cu vedere spre o grădină magnifică.

Când filmările erau în toi, producția a trebuit suspendată pentru câteva săptămâni. Logodită de curând cu Bobby Brown, Whitney a suferit un avort spontan în timpul filmărilor. „A fost cumplit, atât emoțional, cât și fizic — mărturisea ea mai târziu — dar m-am întors pe platou chiar a doua zi.” După încheierea producției, Houston și Brown s-au căsătorit, iar la scurt timp cântăreața a adus pe lume o fetiță, Bobbi Kristina Brown.

După premieră, criticii au făcut praf filmul, numind „Bodyguardul” cel mai lipsit de talent proiect din istoria cinematografiei. Atât Houston, cât și Costner au fost nominalizați la Zmeura de Aur, premiu pe care artista l-a și „câștigat” la categoria „Cea mai slabă actriță”. Însă, așa cum se întâmplă adesea, publicul a ignorat părerile criticilor, iar filmul a devenit un succes răsunător, recuperându-și costurile de trei ori. Cu un buget modest de 25 de milioane de dolari, pelicula a încasat peste 120 de milioane în Statele Unite și mai mult de 400 de milioane la nivel mondial.

Succesul filmului l-a surprins chiar și pe scenaristul Lawrence Kasdan, care mărturisea: „Este ceva aproape mistic la mijloc. Înțeleg că Kevin este extrem de popular, muzica creează atmosfera potrivită, dar toate acestea se găsesc în multe alte producții. Și totuși nu acestea sunt motivele principale ale acestui succes uluitor. Există ceva în film care atrage oamenii, mai ales femeile. Nu vă pot spune de ce.”

În urmă cu mai bine de zece ani, pe 11 februarie 2012, legendara artistă a murit din cauza unei supradoze de cocaină. Și-a pierdut cunoștința și s-a înecat în cada de la hotelul Beverly Hilton. Prin decizia administrației, camera în care s-a produs tragedia nu mai este închiriată. La înmormântare, Kevin Costner a rostit un discurs emoționant despre rolul ei în „Bodyguardul”: „Tu ai fost cea care a făcut filmul să fie ceea ce este. Mulți actori ar fi putut juca rolul meu, dar tu, Whitney — cred asta cu sinceritate — ai fost singura care o putea interpreta pe Rachel Marron.”

La patru ani după dispariția lui Whitney Houston, după șase luni de comă, a murit și singura ei fiică, Bobbi Kristina. Și ea a pierit în urma consumului de substanțe interzise și alcool, înecându-se în cadă.

În 2012, Kevin Costner a dezvăluit jurnaliștilor că în continuarea filmului „Bodyguardul” Diana ar fi dorit să joace rolul principal. Potrivit lui Costner, personajul său — un fost agent secret devenit bodyguard — ar fi trebuit să o protejeze pe prințesă de admiratorii insistenți și de paparazzii și mai intruzivi.

Între cei doi ar fi trebuit să ia naștere, la fel ca în primul film, o poveste de dragoste. Costner i-a promis Dianei că va avea grijă de ea la fel cum avusese grijă de Whitney. Cu o zi înainte ca prințesa să piară într-un accident de mașină, Kevin Costner primise prima variantă a scenariului.

Autor: Anna Zalesska.

⚠️ Acest material are un caracter pur informativ și istoric. Toate mențiunile despre tragedii personale sau dependențe sunt prezentate fără judecăți de valoare și nu urmăresc promovarea unor obiceiuri nocive.