$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️La vârsta de doar 5 ani, un copil a urcat pe scenă pentru a-și înlocui mama, care îşi pierduse vocea..... Se numea CHARLIE CHAPLIN....

    . Publicul râdea, aplauda, iar micuțul, emoționat și desculț, cânta cu toată inima, încercând să aducă bucurie acolo unde era tristețe. Nu știa atunci că acel moment avea să-i schimbe viața pentru totdeauna. Era anul 1894, într-o LONDRĂ plină de fum, foame și visuri frânte.

      CHARLIE provenea dintr-o familie de artiști săraci. Tatăl său, CHARLES CHAPLIN Sr., era cântăreț, dar viciul lui l-a ruinat. Mama lui, HANNAH CHAPLIN, fusese o femeie delicată și talentată, dar boala și sărăcia au doborât-o. După ce ea s-a îmbolnăvit, CHARLIE și fratele său mai mare, SYDNEY, au fost duși în orfelinate și case pentru săraci. „Am cunoscut foamea ca pe un vechi prieten”, avea să spună mai târziu. Dar chiar și în acea lume cenușie, băiatul visa la luminile scenei.

     -Pe străzile LONDREI, CHAPLIN imita trecători, vindea ziare și cânta pentru câțiva bănuți. Avea un talent natural de a face oamenii să râdă. La 8 ani, s-a alăturat unei trupe de copii actori, The Eight Lancashire Lads, unde a învățat disciplina scenei, ritmul și gesturile comediei mute. În spatele fiecărui zâmbet se ascundea însă o copilărie furată — o luptă continuă între supraviețuire și vis.

    -În 1910, la doar 21 de ani, CHAPLIN a plecat în Statele Unite cu o trupă de teatru britanică, Fred Karno Company. Era o lume nouă, plină de posibilități. În America, umorul lui vizual și expresivitatea l-au făcut remarcat imediat. Acolo avea să fie descoperit de studiourile Keystone, iar în scurt timp, destinul lui s-a transformat complet — din băiatul flămând de pe străzile LONDREI, devenea o stea a comediei mondiale.

   -În 1914, CHAPLIN a creat personajul care i-a adus nemurirea: Vagabondul (The Tramp) — cu joben, baston și mersul săltăreț. Era o combinație de eleganță și tristețe, un simbol al omului simplu, care cade, se ridică și zâmbește din nou. În filmele sale mute — The Kid, City Lights, Modern Times — a transformat suferința în artă. Publicul râdea, dar în adâncul fiecărui hohot se afla o lacrimă.

    -Deși faimos pentru tăcerea sa comică, CHAPLIN a rostit în 1940, în filmul "THE GREAT DICTATOR", unul dintre cele mai puternice discursuri din istorie:

„Mai mult decât mașini, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligență, avem nevoie de bunătate.”

   -Era vocea omului care cunoscuse foamea, umilința și războiul — un apel la compasiune venit de la cel care făcuse lumea să râdă fără cuvinte.

    -CHARLIE CHAPLIN a murit în 1977, la 88 de ani, în ELVEȚIAl, lăsând în urmă peste 80 de filme și o moștenire uriașă. A primit OSCARURI, distincții și admirația lumii întregi, dar cel mai important dar al lui a fost altul: puterea de a aduce speranță prin râs. El a dovedit că un copil care a urcat pe scenă din nevoie poate ajunge să urce în inimile oamenilor din întreaga lume.

    sursa:Dan Seu

preluare:Alexandru Cazan

     CONSIDERATIE,RESPECT!