$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

„Actorul trebuie să-şi ţină coloana dreaptă. Cu cât eşti mai serios şi-ţi faci mai bine profesia, cu atât vei convinge. 

Sunt actori care, fără să facă prostii, fără să spună porcării, fără să se scălâmbăie, rămân printre primii artişti ai României. Dacă ceea ce faci e bine, e imposibil să-i lase indiferenţi. Celor care vin din urmă li s-a schimbat sistemul. 

E o altă mentalitate de lucru. 

A intrat banul în primul rând şi atunci nu mai vor să muncească atât de mult, vor întâi banii. 

Aici e schimbarea: în graba cu care vrem să ajungem la răsplată. Treptele trebuie să le treci. Mai repede, dacă ai noroc, ori mai puţin repede, dar nu le poţi sări.

De la amândoi părinţii am moştenit câte ceva, amândoi erau oameni foarte frumoşi, amândoi au avut har şi haz. 

Mama, când povestea câte ceva, râdea şi plângea în acelaşi timp. 

Viaţa noastră, începând din timpul războiului, a fost un infern. 

Iar tata şi-a păstrat umorul, chiar dacă a stat 19 ani în Siberia, unde a mâncat rădăcini de copaci. L-au ridicat, în 1940, de pe stradă, şi 19 ani nu l-am mai văzut.

 În 1944, am plecat cu mama, de frică, din Basarabia şi am venit la Braşov. Iar tata nu şi-a pierdut niciodată umorul: a trăit până la 91 de ani.

Talentul e cel mai important, dar şansa are şi ea rolul ei: întâlnirea cu rolul, cu regizorul, cu colectivul în care joci, cu repertoriul unui teatru, sau, dacă eşti cântăreţ, cu compozitorul, toate sunt importante. Şansa este întâmplarea fericită, pe urmă intervine munca, de care nu este scutit nici cel mai talentat dintre tineri, nu e scutit de muncă. 

Talentul ţi-l dă Dumnezeu şi ai prima intrare, strălucirea aia, coroniţa, o ai. 

Dar, pe urmă, dacă stai la crâşmă şi bei şi fumezi nu te ţine multă vreme talentul. Vine unul mai slab, mai puţin talentat ca tine şi-ţi ia locul. Pentru că el se ambiţionează. Şi vrea să facă ceva.

Eu nu ştiu ce e aia să ai concediu: dacă stau trei zile, într-a patra zic că am murit” 

-Stela Popescu-

        CONSIDERAȚIE RESPECT!