$$$

 O doamnă se topea, zi după zi, până ce ajunsese într-o stare atât de jalnică, încât niciun leac nu-i mai era de folos. I-am spus că, într-o săptămână, o voi pune pe picioare. Cuvintele mele au înviorat-o, au însuflețit-o cu speranță, și ea a acceptat să-mi urmeze întocmai sfaturile. Atunci i-am recomandat să renunțe, timp de patru zile, la fumat, la vorbe urâte, la băutură și la lăcomie, promițându-i că se va însănătoși pe dată. Nu mă îndoiesc că așa s-ar fi întâmplat, însă bolnava a mărturisit că nu poate renunța la băutură, la fumat sau la înjurături, fiindcă niciodată nu se dedase la asemenea obiceiuri.

Ce întorsătură neașteptată! Nu se îngrijise, la vreme, să-și formeze niște obiceiuri rele, căci nu avea niciunul. Și iată că, tocmai acum, când i-ar fi fost de folos, acestea lipseau cu desăvârșire. Nu avea la ce să recurgă. Semăna cu o corabie aflată în naufragiu, lipsită de lest, fără nimic de aruncat peste bord. Da, două-trei metehne mărunte ar fi putut, poate, să o salveze, dar era o ruină morală. Părinții – oameni ignoranți, în ciuda faptului că frecventau cele mai alese cercuri – îi zădărniciseră în tinerețe dobândirea unor astfel de deprinderi; iar acum era prea târziu. Ce păcat, într-adevăr; dar ce puteam eu face? La astfel de lucruri trebuie să te gândești din tinerețe, căci altminteri, la bătrânețe, nu vei avea cu ce lupta împotriva bolilor.

Mark Twain.