$$$

 STIATI CĂ?

        În vastitatea cosmică ce ne înconjoară, o descoperire recentă a revoluționat înțelegerea noastră asupra lumilor îndepărtate?

     La o distanță relativ mică, de doar 35 de ani-lumină, astronomii au identificat o a cincea planetă în sistemul L 98-59, care ar putea întruni condițiile esențiale pentru apariția vieții. Această revelație, rodul muncii meticuloase a cercetătorilor de la Institutul Trottier al Universității din Montréal, deschide o fereastră fascinantă către posibilitatea locuirii dincolo de granițele sistemului nostru solar.

L 98-59 f este numele acestei nou-venite în catalogul exoplanetelor promițătoare. Acest super-Pământ, cu o masă de aproximativ 2,8 ori mai mare decât cea a planetei noastre, orbitează o pitică roșie relativ discretă. Ce face această descoperire deosebită este poziția planetei în așa-numita zonă locuibilă a stelei sale – regiunea în care temperaturile ar permite existența apei în stare lichidă la suprafață.

Imaginați-vă o lume care primește aproape aceeași cantitate de energie stelară ca Terra. Exact aceasta este situația pentru L 98-59 f, care își încheie orbita sa cvasi-circulară în doar 23 de zile terestre. Această configurație o plasează în acea regiune aurie unde condițiile climatice ar putea susține forme de viață, cel puțin în principiu.

Detectarea acestei planete a reprezentat un adevărat tur de forță tehnologic. Spre deosebire de majoritatea exoplanetelor descoperite prin metoda tranzitului, L 98-59 f nu trece niciodată prin fața stelei sale din perspectiva noastră terestră. Astronomii au apelat, așadar, la o metodă mult mai subtilă: măsurarea oscilațiilor stelare provocate de atracția gravitațională a planetei – o tehnică cunoscută sub numele de velocimetrie radială. Acest tip de măsurătoare cere o precizie extraordinară, care a fost posibilă doar prin combinarea datelor de la unele dintre cele mai avansate instrumente existente: spectrografele HARPS și ESPRESSO ale Observatorului European Austral, satelitul TESS al NASA și Telescopul Spațial James Webb. Această veritabilă simfonie tehnologică a permis eliminarea „zgomotului” stelar și identificarea semnăturii gravitaționale a planetei.

Ceea ce fascinează și mai mult este complexitatea întregului sistem L 98-59. Fiecare dintre cele cinci planete cunoscute oferă indicii valoroase despre procesele de formare și evoluție planetară. De pildă, L 98-59 b, cea mai apropiată de stea, are doar 84% din dimensiunea Pământului și jumătate din masa acestuia, fiind una dintre cele mai mici exoplanete descoperite vreodată. Alte două planete apropiate de stea ar putea fi supuse unor erupții vulcanice intense, generate de forțele mareice exercitate de steaua-mamă. În plus, o altă planetă din sistem pare a avea o densitate anormal de mică, sugerând o compoziție bogată în apă – o potențială „lume oceanică”, fără echivalent cunoscut în Sistemul Solar.

Această descoperire reprezintă un punct de cotitură în căutarea lumilor locuibile. Distanța relativ mică față de Pământ și dimensiunea redusă a stelei gazdă oferă condiții ideale pentru analiza atmosferei planetei, iar Telescopul James Webb ar putea, în viitorul apropiat, detecta vapori de apă, dioxid de carbon sau chiar biosemnături care să indice prezența vieții. Charles Cadieux, autorul principal al studiului publicat pe platforma de preprinturi arXiv, subliniază importanța descoperirii, evidențiind diversitatea sistemelor planetare și relevanța studierii stelelor de masă mică – adesea neglijate până de curând în cercetarea exoplanetelor.

Dincolo de entuziasmul științific, această nouă lume ne reamintește că Universul este plin de surprize. Fiecare exoplanetă descoperită ne oferă o piesă în plus în puzzle-ul cosmic și extinde granițele imaginației noastre cu privire la existența vieții în alte colțuri ale galaxiei. L 98-59 f ne invită să ne regândim locul în Univers. Iar într-un viitor poate nu atât de îndepărtat, acest super-Pământ ar putea dezvălui secretele sale cele mai adânci și, cine știe, poate chiar răspunsul la întrebarea fundamentală: suntem cu adevărat singuri în imensitatea spațiului? 

Revista Stiinta si Tehnica