$$$

 MEMORIE CULTURALA - KNUT HAMSUN

Scriitorul norvegian KNUT HAMSUN a fost romancier, dramaturg, poet, opera sa cuprinzând peste 20 de romane, un volum de poezie, mai multe piese de teatru şi eseuri, un jurnal de călătorie. 

În 1920 a primit Premiul Nobel pentru Literatura.

S-a născut pe 4 august 1859 la Lom, în Gudbrandsdalen, şi a crescut la Hamarøy, în Nordland. 

Fiu al unui croitor itinerant, a avut o copilărie grea, lucrând ca ucenic al unui cizmar şi refugiindu-se deseori în lectură, pentru că părinţii nu i-au putut asigura o educaţie formală. A fost pe rând muncitor, zidar, vatman, învăţător. 

Debutează cu un roman în 1877, al doilea îi apare în 1878, pe când preda la şcoala din Vesterålen; în acelaşi an se mută la Oslo, şi trăieşte o vreme în sărăcie şi singurătate, lucrând ca muncitor. 

Între 1882 şi 1884 călătoreşte în SUA, prilej pentru a scrie o satiră la adresa societăţii americane: “Fra Det Moderne Amerikas Aandsliv”(1889). 

În 1890 publică “Foamea “(Sult), cartea care îi aduce succesul mult aşteptat, considerată primul roman modern din literatura norvegiană, urmată, în 1894, de “Pan”, iar în 1898 de “Victoria”(Pan.Victoria, Humanitas Fiction, 2014). 

Din 1911 părăseşte cercurile literare şi viaţa urbană şi se mută în Nordland, pentru ca ulterior să cumpere o fermă în sudul Norvegiei, unde va locui până la moartea sa, pe 19 februarie 1952. 

@Primeşte Premiul Nobel pentru literatură în 1920, pentru romanul “Rodul pământului”(Markens Grøde, 1917), în care, cum observa Paul Auster, pot fi detectate simpatiile pronaziste ce l-au îndepărtat ulterior pe Hamsun de confraţii scriitori. 

Prin tematică şi prin promovarea noilor tehnici ale fluxului conştiinţei şi monologului interior, Knut Hamsun e considerat părintele modernismului literar.

Citate Knut Hamsun:

“Dacă cineva vrea să ştie ce este iubirea – ea nu este decât o briză care adie printre trandafiri, apoi se potoleşte şi moare. Dar adesea este şi ca o pecete ce nu se poate desface şi care durează toată viaţa."

“Iubirea apleacă până şi capul regelui în ţărână, făcându-l să măture colbul din drum cu pletele, să şoptească vorbe neruşinate şi să râdă prosteşte".

“In singuratatea mea, la kilometri distanta de oameni si case, sunt intr-o stare mentala copilareasca de bucurie si lipsa de griji, pe care nu ai putea s-o intelgi decat daca cineva ti-o explica.”

“Izvorul tuturor supărărilor şi bucuriilor se află în noi înşine.”

“Ridică paharul pentru acea zi scurtă, fericită de vară care este copilăria...”

“Unii dau puţin, dar cu mult efort; alţii, dimpotrivă, dau totul cu mare uşurinţă.”