$$$

 ARXAVIA

                                                          LEGENDELE VĂII OLTULUI

De zona aceasta,închisă între maluri stâncoase,apărată,la cele două intrări ale trecătorii,de celebrele cetăţi ale străjerilor ,care,chiar dacă poartă nume romane,precum Arutela,sau Caput Stenarum,au rămas în conştiinţa locuitorilor ca fiind dacice şi,cum altfel să fie, de vreme ce,ambele,au fost ridicate peste vechile fortăreţe ale urmaşilor lui Pelasg,ale căror urme,sunt scoase an de an la iveală de fierul plugurilor,trase de boii mici,sau de căluţii de munte,la fel ca acum multe mii de ani,de zona aceasta deci,se leagă multe poveşti,unele cu iz de legendă,poate mai multe decât în ori care altă parte a pământurilor locuite de noi.Cum munţii n-au fost o stavilă pentru apa zglobie a Oltului,n-au fost nici pentru oamenii ce au locuit într-o parte sau în alta,deşi,hotare trasate,mai la nord,sau mai la sud,au dorit ,de cele mai multe ori să-i separe.Un loc aparte,care,atât în ceea ce priveşte firea oamenilor,cât şi modul lor de vieţuire,este atipic,atât pentru Ardeal,cât şi pentru Oltenia,între care se poziţionează,este Caineniul de Vâlcea.Arhitectura localităţii,aduce mai mult cu burgurile transilvănene,cu care,de fapt,ca localitate aflată la graniţă,a avut şi are,bune legături şi din partea cărora,suportă multe influenţe.De altfel,pentru o perioadă,destul de scurtă,începând cu anul 1718, în urmă păcii de la Passarowitz,până după pacea de la Belgrad,1739,Caineniul,devine un centru militar destul de important,în special prin construirea aici,din ordinul contelui Steinville,reprezentantul imperial pentru cele două dacii,construcţie finalizată în anul 1722,a celebrei cetăţi Arxavia. Deşi,cetatea n-a avut decât o ezistenta efemeră,ce înseamă 17 ani înaintea eternităţii, rolul sau pentru zonă,a fost major.O dată cu construirea cetăţii,se construieşte şi drumul de legătură cu Oltenia,aşa numita Via Carolina,drum ce urmă partea stânga a Oltului.În timpul acestor construcţii,efectuate cub conducerea arhitectului imperial Friedrich Schwantz,sunt făcute o serie de descoperiri arheologice,de o valoare inestimabilă,despre care însă,în mediile româneşti.s-a vorbit puţin,sau de loc. Zona era de mult în vizorul autorităţilor austriece,încă din anul 1551,când,după asasinarea la Vînt,din ordinul generalului Castaldo a lui Georg Utjessnovicz,cel cunoscut sub numele de Martinuzzi,în arhiva acestuia,s-au găsit documente ce vorbeau despre anumite artefacte,extrem de valoroase,dintre care,unele s-ar fi aflat în anumite construcţii subterane,a căror intrare,sau intrări,se găseau în zona respectivă,adică cea aferentă localităţilor Boiţa,Râul Vadului,Câineni.Este deci de la sine înţeles că atât Schwantz cât şi subordonaţii săi,erau extrem de atenţi,la tot ceea ce se descoperea pe parcursul lucrărilor. Clar,au fost descoperite numeroase vestigii romane şi dace,urme de locuire,pre romane şi,poate chiar pre dace,precum şi două tezaure,unul compus din piese din argint,monede,fibule,brăţări,ace,aplice pentru harnasamente,în greutate de aproximativ 44 de kilograme,iar celălalt din piese şi lingouri de aur,în greutate de 27 de kilograme.O dată cu acest de-al doilea tezaur,au fost descoperite şi o serie de obiecte misterioase,despre care nu se vorbeşte şi care nu sunt descrise,obiecte probabil extrem de valoroase,din moment ce,sunt trimise imediat,sub pază puternică,direct împăratului Carol al VI-lea.Tot acum,este descoperită şi intrarea într-un tunel,vizibil artificial,după cum îl descrie chiar Schwantz într-o scrisoare datată 21 mai 1720 şi trimisă unui anume Ludovico Fattini,la Roma.Tunelul venea de dincolo de apa Oltului şi continua spre munte,înălţimea sa fiind de aproximativ 3 metri.Nu se cunoaşte dacă a fost explorat,sau dacă s-a găsit ceva în interiorul sau,însă,cert,în anul 1968,când se făceau unele amenjeri la un depozit al rezervelor de stat,aflat nu departe de locul vechii Arxavia,însă pe cealaltă parte a Oltului,a mai fost descoperită o intrare,care,din anumite raţiuni,a fost blocată şi din acel moment până astăzi,zona este sub pază militarizată.Dar,să revenim la Arxavia.Cetatea,devine o dată cu sfârşitul lucrărilor,adică în anul 1722,un puternic centru militar şi comercial.Interesant este faptul că,pentru a se construi în continuare,anumite drumuri de acces,spre Boişoara,Titesti şi apoi Argeş,nu mai sunt folosiţi românii din zona,ci,sunt aduşi saşi,ca şi cum,ceva ar fi fost de ascuns,ceva,n-ar fi trebuit să iasă la lumina.Este singurul loc unde se procedează aşa,fiind că,atât la Călimăneşti,cât şi la lucrările de fortificare a mănăstirilor din jurul Govorei,doar arhitecţii sunt austrieci,mâna de lucru fiind luată din zonă.Şi mai interesant este faptul că,deşi era relativ izolată şi nu oferea condiţii excepţionale,Arxavia,devine un punct de atracţie pentru mulţi dintre potentaţii vremii.Sunt cunoscute vizitele,urmate de baluri măreţe,ale prinţului Eugen de Savoia,baluri despre care se mai vorbeşte şi acum în zonă. Distrugerea totală a cetăţii, în 1739,iarăşi nu are o logică prea solidă,pentru că, mai ales fiind nouă ,cetatea ar fi putut fi folosită de turci că avanpost, fiind cea mai apropiată fortificaţie de nouă graniţă.Parcă se dorea ca ceva să dispară definitiv din memoria locului, ceva ce, n-a dispărut însă, pentru că ,sunt cunoscute cel puţin două vizite ale împărătesei Maria Tereza în această zonă,prin anii 1750-1780,când împărăteasa îşi stabilise reşedinţa la Boiţa,sub pretextul tratării unei boli de plămâni, sau, interesul deosebit pe care l-a arătat locului Tudor Vladimirescu, prin anul 1819-1820, pe vremea când era vătaf de Câineni.Dacă am spune mai multe,am intră în zona speculaţiilor,aşa că,preferăm să prezentăm doar fapte,pe care,cei interesaţi,le pot analiză şi interpreta.Se pare că,ideea de estompare a acestei zone,a fost continuată ,ba mai mult,este în funcţiune şi astăzi.În afară de o mică pensiune ce poartă numele cetăţii dispărute,nimic nu mai aminteşte azi de aceasta.Dacă întrebi un localnic despre Arxavia,nu ştire ce să-ţi spună.Dacă întrebi un aşa zis istoric local,sau chiar de nivel naţional,sunt extrem de puţini cei care,ar putea să-ţi dea câteva date,firave,despre Arxavia.Oamenii din zonă,nu ştiu chiar nimic,în afară de legendele,despre unele apariţii ale cetăţii,în toată splendoarea să,în anumite nopţi de iarnă,apariţii însoţite de muzică şi zgomote de caleşti,ori lupte de cavaleri,care,după ştiinţa mea,nu sunt reale,mă refer la apariţii,ci sunt doar reminiscenţe ale povestirilor celor din generaţiile trecute,despre anumite evenimente,la care au luat parte tangenţial.Deci,Arxavia,este că şi inexistentă,locul unde a fost,este acum acoperit cu mărăcini,drumul de acces,surpat,uitarea ,s-a lăsat peste sufletele şi minţile oamenilor.

Maurul şi-a făcut datoria,maurul poate să moară!

Surse

Doc.7005/1979 din arhiva Martinuzzi-Gherla

Doc.31/56/1961-Arhiva Bruchenthall-Sibiu

Scrisoare ,21 mai 1720,către Ludovico Fatini,aflată inArhivele de stat din Viena,la nr.116342/28

Registrele Plasei Cîineni,1820-1822,an 1820,luna mai ,registrele să află în custodia Muzeului de istorie Piteşti

Gib Gabriel