📖📖📖

 Astazi va prezentam o alta personalitate care s-a nascut in judetul Bacau si anume prozatoarea Georgeta Mircea Cancicov (nascuta la  29 mai 1899, în satul Poieni, comuna Godineşti azi, Parincea, judeţul Bacău – decedata la 16 aprilie 1984, la Bucureşti). 

 în familia boierului Petru Jurgea Negrilești și a Elenei, născută Crăiescu. Este prima dintre cele patru fiice ale celor doi soți și a primit la naștere prenumele „Maria”, dar și prenumele de botez „Georgeta”. Mama sa, Elena, a fost crescută de unchiul Gheorghe Racoviță, tatăl celebrului savant Emil Racoviță (1868–1947), iar bunicul său patern a fost poetul moldovean Costache Conachi (1777–1849). 

Între anii 1900 și 1905, se nasc cele trei surori ale scriitoarei, Pierette (Petruța), Paulette Eufrosina (Paulina) și Jeanette (Ioana), iar după nașterea ultimei dintre ele, căsătoria părinților se destramă. Tatăl se va recăsători, iar mama se va retrage la conacul de la Poeni și nu se va mai căsători niciodată. 

Deși după divorțul părinților, două dintre fete urmau să fie crescute de tată, iar celelalte două, de mamă, printr-o înțelegere amiabilă, vor rămâne toate patru alături de Elena Crăiescu, iar tutorele lor devine însuși Emil Racoviță, văr și fost logodnic al Elenei Crăiescu. 

Aceasta, reputată pianistă, pleca în fiecare toamnă la Paris, revenind primăvara la moșia sa de la Poeni. 

Astfel, cele patru fete urmează cursurile Liceului-internat Victor Duruy, aflat în incinta Mânăstirii Sacré–Coeur, instituție a cărei directoare era prietenă cu Poincaré. La cinci ani, Georgeta îl cunoaște la Paris pe George Enescu. 

Își petrecea vacanțele în țară, la Poeni, alături de mama, de surorile sale și de oaspeți celebri precum Enescu, Tonitza ori Racoviță, mergea la Tescani, unde George Enescu locuia alături de soția sa, Maruka, la conacul tatălui său de la Gioseni sau la castelul de la Fântânele, Hemeiuși al Sophiei de Wied, prietena sa, al cărei soț va deveni regele Albaniei sau la Bacău, unde mama sa avea o altă proprietate.

În 1916, pleacă la Paris prin Odessa, alături de Misiunea Franceză din România, nu-și definitivează studiile muzicale, trece printr-o scurtă și eșuată căsnicie, iar în 1926, se recăsătorește la Poeni cu Mircea Cancicov, strălucit magistrat, profesor universitar al Facultății de Drept din București, politician proeminent, deputat liberal și ministru de finanțe guverne conduse de Tătărescu și de Antonescu. Născut la Bacău, în 1884, Mircea Cancicov a fost coleg de liceu cu George Bacovia, a studiat Dreptul la București și apoi la Sorbona. Datorită lui, Georgeta Mircea Cancicov începe să scrie literatură. Călătorește în Anglia, între anii 1928 și 1935 și cunoaște îndeaproape viața și tradițiile acestui popor, despre care va scrie romanul „Cliffside”, rămas nepublicat.

În 1936, întoarsă acasă, la Bacău, îl are ca oaspete pe Liviu Rebreanu care citește câteva dintre scrierile ei și conchide că merită să fie publicate.

Georgeta Mircea Cancicov a început să scrie încurajată de soțul să și să publice la sfatul lui Liviu Rebreanu, după cum mărturisește într-un interviu („Luceafărul”, 20 septembrie 1975)

A debutat în 1936, cu placheta Un vis, un poem în proză, dedicat prietenei sale Sophia de Schönburg–Waldenburg, căsătorită cu Prințul Wilhelm de Wied, suveran al Albaniei. Placheta a fost ilustrată de sora scriitoarei, Jeanette (Ioana) Jurgea, devenită pictoriță. Ea a semnat și ilustrațiile altor scrieri ale Georgetei Mircea Cancicov, dar și ediții din operele lui Ion Creangă, Petre Ispirescu ori Henrik Ibsen.

Casa tatălui scriitoarei, Petru Jurgea, este distrusă de țărani, ca în „Răscoala” lui Rebreanu, sunt naționalizate proprietățile întregii sale familie, iar soțul scriitoarei este arestat pe 5 octombrie 1946 și condamnat pentru crimă de război, trecând printre alte locuri de detenție și cumplitele temnițe de la Aiud și de la Râmnicu-Sărat, unde a și murit în 1959.

Rămasă singură și într-o situație financiară precară, scriitoarea se stabilește la București, într-un modest apartament, unde se va stinge din viață la 85 de ani, pe 16 aprilie 1984. 

A fost înmormântată într-un cimitir din Cartierul Berceni și reînhumată în 2000 la Cimitirul Bellu din București.

Volume publicate :

 Un vis, poem în proză, ediţie bibliofilă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1936.

 Din viaţa satului meu, roman, Editura Adevărul, Bucureşti, 1938; ed. a 2-a, în acelaşi an.

 Din viaţa satului meu, roman, Editura „Naţionala-Ciornei”, Bucureşti, 1938; ed. a 2-a, în acelaşi an.

 Dealul Perjilor, povestiri, Editura „Naţionala-Ciornei”, Bucureşti, 1939.

 Cântare timpului, poeme în proză, Editura Librăriei Socec&CO, Bucureşti, 1940.

 Pustiuri, povestiri, Editura Prometeu, Bucureşti, 1942; ed. a 2-a, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969.

 Amurg, roman, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.

 Călătorul, povestiri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1971.

 Moldovenii, romane, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972.

 Îndrăgostitele, povestiri, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975.

 Povestiri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1979.

 Din viaţa văilor. Nuvele şi povestiri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1984.

Va multumim.