***

 5 ciudățenii despre cei mai mari filosofi din istorie

Câțiva dintre cei mai mari filosofi din istorie sunt amintiți pentru cugetări care sunt studiate chiar și în ziua de azi. Mitul peșterii al lui Platon sau teorema lui Pitagora, de exemplu, s-au păstrat vreme de milenii după moartea creatorilor lor și încă au un mare impact asupra societății noastre.

Cu toate acestea, alte povești – unele destul de ciudate – s-au pierdut sau sunt mai puțin cunoscute. 

1. Socrate, filosoful care și-a pierdut viața, dar nu și simțul umorului

Socrate, unul dintre cei mai mari filosofi din istorie, avea obiceiul de a le pune întrebări încuietoare oamenilor pe stradă, însă fără a le oferi și răspunsuri. Cu o anumită ironie, astăzi ar putea fi numit „troll”, iar Socrate a plătit prețul suprem pentru această faimă.

În 399 î.e.n., Socrate a fost judecat pentru coruperea unor tineri, iar majoritatea juraților au votat pentru condamnarea filosofului la moarte. Într-un al doilea proces, care urma să decidă pedeapsa sa, Socrate putea alege între pedeapsa cu moartea și exil.

Considerând că ambele opțiuni erau nedrepte, el a cerut, în schimb, să fie recompensat pentru serviciile aduse Atenei și să primească mese gratuite pe cheltuiala statului. Ofensați de îndrăzneala filosofului, jurații l-au pedepsit cu moartea prin otrăvire.

2. Crisippus , filosoful care a murit de râs

Crisippus a trăit între 279 și 206 î.e.n. și este posibil ca moartea sa să fi fost cauzată de o criză de râs. S-a născut în Solos, Turcia zilelor noastre, și a fost atlet în tinerețe, înainte de a se apuca de filosofie.

Când s-a mutat la Atena, a studiat stoicismul sub conducerea lui Cleantes, șeful școlii stoice. Dar, pe lângă faptul că era un mare intelectual, lui Crisippus îi plăcea să se bucure de viață.

La o petrecere, pe când avea în jur de 73 de ani, beat fiind, a văzut un măgar mâncând o smochină. Într-o versiune despre moartea sa, se spune că ar fi strigat „dă-i măgarului să bea vin, să-i alunece smochinele pe gât” și a râs atât de tare de propria glumă, încât a murit în cele din urmă.

3. Platon, filosoful care a inventat un regat?

În jurul anului 360 î.e.n., Platon, și el unul dintre cei mai mari filosofi pe care i-a cunoscut vreodată lumea, a scris operele „Timaeus” și „Critias” – sau „Natura” și, respectiv, „Atlantida”.

În ele, filosoful vorbește despre o țară deosebit de avansată tehnologic, care a dispărut sub valurile mării. Așa a început legenda Atlantidei.

Dar, chiar dacă Atlantida era o țară pașnică și înțeleaptă, povestea lui Platon avea o abordare diferită. El a scris despre o țară bogată, avansată tehnologic și puternică din punct de vedere militar, care a fost coruptă tocmai de puterea pe care a atins-o.

Dacă Atlantida lui Platon ar exista astăzi, probabil că ar încerca să ne cucerească și să ne înrobească pe toți.

4. Pitagora, filosoful care credea că bobul are suflet de om

Pitagora este amintit astăzi ca matematician pentru relația pe care a stabilit-o despre ipotenuza și catetele unui triunghi, dar a fost și unul dintre cei mai mari filosofi greci.

Cu toate acestea, una dintre convingerile lui mai puțin cunoscute era că nu trebuia să mănânce bob (Vicia faba, o plantă ce seamănă oarecum cu fasolea). Pitagora credea că această leguminoasă conținea sufletele morților.

El a ajuns la această concluzie dezgropând niște semințe proaspăt plantate și observând asemănarea cu fetușii umani în stadiu incipient.

5. Cicero, filosoful roman care a influențat Renașterea la mai bine de un mileniu de la moartea lui

Marcus Tullius Cicero este considerat cel mai mare orator al Romei. Pe lângă faptul că a fost un mare filosof, a fost om de stat, avocat și scriitor și a fost consul în anul 63 î.e.n.

Influența lui Cicero era atât de mare, încât Iulius Cezar l-a invitat la un moment dat să fie al patrulea membru al unui parteneriat care a devenit în cele din urmă Primul Triumvirat.

Cu toate acestea, filosoful a refuzat, iar ani mai târziu a fost exilat din Imperiul Roman. Dar opera sa ca gânditor a fost atât de importantă, încât redescoperirea scrierilor sale – la mai bine de un mileniu de la moartea lui – a influențat întreaga gândire renascentistă.