***

 Fantezia incredibilă a reginei Maria Antoaneta: Satul de jucărie de la Versailles

La Versailles, în zona Trianon, satul reginei Maria Antoaneta contrastează cu luxul obișnuit al vieții la curtea regală. Aici, câteva case țărănești împrăștiate în jurul unui lac te cufundă într-un mediu de viață simplu și pașnic, aproape de natură. Simplu? Nu chiar!

În spatele fațadelor decrepite ale caselor se află încăperi bogat decorate, deoarece acest cătun a fost, înainte de toate, o fantezie incredibilă a reginei Maria Antoaneta. Acesta este singurul sat din Franța care nu are nume.

La sfârșitul secolului XVIII, în Franța a apărut o importantă mișcare de întoarcere la natură, bazată în special pe ideile filosofului Jean-Jacques Rousseau.

În acest context, Maria Antoaneta, care locuia la Petit Trianon din Versailles, dorea ca moșia să fie îmbogățită cu o grădină englezească.

Primul proiect a văzut lumina zilei în 1777 și avea și scop pedagogic, deoarece Delfinul (moștenitorul tronului) trebuia educat astfel încât să știe ce înseamnă contactul cu natura și cu țăranii.

Șase ani mai târziu, în 1783, regina – pe atunci în vârstă de 27 de ani – a încredințat construirea satului arhitectului Richard Mique, care l-a finalizat în 1786.

Au fost construite zece case cu aspect rustic, inspirate din tablourile lui Hubert Robert. În vreme ce unele aveau o utilitate agricolă reală, altele beneficiau de interioare rafinate, dedicate exclusiv plăcerilor reginei.

Grajdul și lăptăria au fost, din păcate, distruse în vremea lui Napoleon Bonaparte, iar astăzi din ele au rămas doar temeliile. Grajdul servea în special ca adăpost pentru grădinarul-șef, în timp ce lăptăria era dedicată producției de lactate.

Pe domeniu, regina și invitatele sale se îmbrăcau în straie simple și se plimbau prin împrejurimi pretinzând că sunt țărănci, dar bucurându-se, în același timp, de opulența și protecția regală.

Casa reginei este punctul central al satului, rezervată uzului suveranei, care se putea odihni aici. Tot în această casă primea și oaspeți. Restaurată recent, casa reginei este acum accesibilă în tururi ghidate.

Camera cu șemineu

Spre deosebire de ceea ce ar putea sugera numele, aceasta era o adevărată bucătărie, formată dintr-un cuptor pentru pâine, un șemineu cu grătar rotativ, un spațiu pentru depozitarea legumelor și un rezervor pentru apă. Se învecina cu casa reginei.

Budoarul

Această casă îi permitea reginei să primească oaspeți pentru discuții private, într-un cadru elegant.

Columbăria și casa de pază

După cum sugerează și numele, în columbărie erau ținuți porumbei și, ocazional, găini. Se învecina cu casa de pază, care a servit drept spațiu de cazare pentru Jean Bersy, însărcinat cu securitatea reginei.

Pe sub această casă exista un pasaj subteran care îi permitea șefului securității „să patruleze discret” până la regină.

Turnul Malborough

În 1722, la moartea generalului englez Marlborough, a fost compusă celebra melodie „Marlborough pleacă la război”. Geneviève Poitrine, doica Delfinului, avea obiceiul să-i cânte copilului această melodie.

Piesa va rămâne astfel în memorie și va da numele turnului unde, în cele din urmă, au ajuns să fie depozitate unelte de pescuit.

Moara

Această clădire păcălește privirea. Nu avea nimic de-a face cu măcinarea cerealelor. Era o construcție cu scop pur decorativ.

Satul reginei în timpul Revoluției

În timpul Revoluției Franceze din 1789, satul a fost lăsat de izbeliște. Construite cu materiale care nu erau foarte rezistente, clădirile s-au deteriorat rapid.

În 1810, Napoleon Bonaparte a renovat satul pentru a-l face cadou celei de-a doua soții, Maria Luisa de Austria, nepoata Mariei Antoaneta. Din păcate, grajdul și lăptăria s-au deteriorat prea mult și au fost demolate.

În ciuda unor intervenții sporadice, satul a rezistat cu greu trecerii timpului și a fost nevoie de mai multe campanii de restaurare pentru a-l putea menține în bune condiții.

Între 2015 și 2018 s-a desfășurat o campanie importantă de restaurare a casei reginei și a camerei cu șemineu, care au fost recent redeschise – pentru prima dată în două secole. Clădirile au fost curățate, iar zidăria a fost complet restaurată.

Ceea ce este izbitor în casa reginei este contrastul dintre declinul vizibil la exterior și mobilierul luxos din interior. Cu toate acestea, pentru standardele regale, casa era decorată relativ sărăcăcios, fără tablouri.

Motivul era simplu: regina nu dormea ​​acolo, se întorcea în fiecare seară la Petit Trianon. Mobilierul care poate fi văzut azi nu mai este cel instalat de Maria Antoaneta, distrus în timpul Revoluției Franceze.

Piesele de mobilier care pot fi admirate azi în Satul Reginei au fost comandate pentru Maria Luisa în 1810.