***

 Arthur Rimbaud, aventura poetului-vagabond prin viață

Jean Nicolas Arthur Rimbaud s-a născut pe 20 octombrie 1854 la Charleville, fiind fiul unui ofițer de carieră, decorat cu Legiunea de onoare. A început să scrie poezii la vârsta de 10 ani, iar în 1870 publică prima sa scriere, “Les étrennes des orphelins”.

În același an, pe 29 august, fuge de acasă cu trenul la Paris, fără niciun ban în buzunar și fără să-și cumpere bilet. La sosirea la Gare du Nord, adolescentul rebel a fost arestat și trimis la închisoarea Mazas pentru evaziune și vagabondaj, dar pe 6 septembrie este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă și îl predă mamei sale. Doar pentru 10 zile, pentru că aventurierul Rimbaud fuge din nou. De la sfârșitul lunii octombrie 1870, comportamentul adolescentului devine din ce în ce mai provocator pentru standardele epocii: bea alcool, vorbește nepoliticos, fură cărți din magazinele locale și își lasă părul lung. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul “Corabia beată”, pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. La propunerea acestuia, care era la acel moment căsătorit cu Mathilde Mauté de Fleurville și avea un fiu, pe Georges Verlaine, Arthur se mută în locuința familiei și un an mai târziu mai vârstnicul poet se separă de soția sa și începe o relație tumultuoasă cu tânărul Rimbaud, din care nu lipsesc petrecerile cu absint, opiu și hașiș. Pleacă împreună la Londra, dar curând se ajunge la o ruptură în relația dintre cei doi poeți.

La sfârșitul lui iunie 1873, Verlaine s-a întors la Paris singur, dar a început să sufere din cauza absenței tânărului. Pe 8 iulie i-a telegrafiat, rugându-l să vină la Hotelul Liège din Bruxelles. Întâlnirea a mers prost, s-au certat în continuu, mai ales pentru că Verlaine era în permanență beat. În dimineața zilei de 10 iulie, acesta a cumpărat un revolver și muniție, iar în jurul orei 16, într-o criză de furie, a tras două focuri în tânărul Rimbaud, rănindu-l la mâna stângă.

Paul Verlaine va fi condamnat la închisoare pentru ultraj la moralitatea publică de un tribunal din Belgia, iar pentru Rimbaud urmează o viață de peregrinări și vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, ajungând până în insula indoneziană Java și revenind mai târziu în Cipru. Poetul a lucrat ca prezentator de circ, mercenar și supraveghetor la o carieră de piatră pentru a-și câștiga existența. Din 1880 devine negustor de cafea, piei de animale și arme în Africa de nord și ia parte la expediții în Etiopia și Somalia.

Aflat în februarie 1891 la Aden, în Yemen, Rimbaud se plânge de dureri la genunchiul drept. Inițial a fost diagnosticat cu artrită, dar pentru că nu a răspuns la niciun tratament, a decis să se întoarcă în Franța. Înainte de a pleca, poetul a fost consultat de un medic englez care l-a diagnosticat greșit cu artrită tuberculoasă și i-a recomandat amputarea imediată a piciorului. Tânărul a luat un vapor spre Marsilia și a îndurat o călătorie îngrozitoare timp de 13 zile. Ajuns în Franța, a fost internat la Hôpital de la Conception unde, o săptămână mai târziu, pe 27 mai, i s-a amputat piciorul drept.

Diagnosticul postoperator a fost cancer osos, probabil osteosarcoma și au urmat câteva luni groaznice, rana i s-a cangrenat, iar durerile îi produceau suferințe cumplite.

Pe 10 noiembrie 1891 Arthur Rimbaud a murit în brațele surorii sale, Isabelle, după ce a primit maslul de la un preot catolic. Poetul avea doar 37  de ani.