marți, 16 februarie 2021

Pandemia animalelor

 Pandemia animalelor


O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent

Și ce era pe punctul să intre-n faliment,

Se da de ceasul morții, de foame să nu crape

Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.

Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,

În tril de păsărele și chiorăit de mațe

Și adormi de foame, ca anesteziată,

Când se trezi deodată subit înviorată.

Pesemne că visase cuvântu-acela magic…

Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,

Luă din farmacie fără regret sau frâu,

Purcoi de laxative și le-aruncă în râu,

Mai sus de locul unde veneau când li-era sete,

În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.

Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte, 

În pragul farmaciei exact ca înainte.

După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,

Că fiarele în masă aveau pântecăraie

Și au venit degrabă, aproape-n agonie,

Să ceară tratamente și sfat la farmacie.

Vulpița cea vicleană le asculta pe toate,

Le întreba de dietă, de-au labele curate

Și cu cinism le scoase brutal din letargie,

Spunând că în mod sigur e caz de pandemie.

Le-a dat pastile scumpe, la preț exorbitant

Și sticle , chiar canistre cu mult dezinfectant,

O mască de protecție să-i apere de boală

Și să păstreze strașnic distanța socială.

Le-a osândit să șadă în aspră carantină

Și le ducea ea leacuri la ei în vizuină,

Iar bietele-animale, naive și neroade ,

Spuneau în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”

Odată la trei zile mai arunca în ape,

Cu plasa, purgative de-au început să crape,

Bătrânele-animale, ce n-au imunitate,

Ba chiar catalogate cu comorbiditate.

De-atâta pandemie, de diaree, chin,

Veni după o vreme vulpița c-un vaccin,

Un fel de apă chioară băută din pocal

Și-ajunse infractoarea erou național.


 Morala 1

În vremi de pandemie, puhoi de lume piere, 

Iar unii la butoane fac din venin, avere.


Morala 2

Când lumea stă închisă în neputință surdă,

Profită demnitarii, își fac de cap și zburdă.


Morala 3

Decât să bei din apă în vremi de pandemie,

E mult mai indicată o cură cu tărie!

joi, 14 ianuarie 2021

La vaccinare

 De luni dimineaţa, pentru două săptămâni (deocamdată!), sunt „prinsă”, ca medic coordonator, la unul dintre centrele de vaccinare din oraș. În sfârșit, acțiune!!!

Îmi era dor de o campanie de vaccinare. Încă de la începutul activității mele ca medic școlar, am participat la multe campanii de vaccinare prin școli, în care administram vaccinurile din schema națională de vaccinare la sute de elevi. Deși de câțiva ani sarcina vaccinărilor a căzut exclusiv pe medicii de familie, am apucat totuși să acumulez în ani de zile experiența vaccinării a sute, mii, zeci de mii de elevi. Vaccinare și revaccinare. Toți au supraviețuit vaccinărilor, cu reacții secundare reduse atât ca număr cât și ca intensitate. În plus, au fost feriți de contactarea unor boli care puteau fi severe pe măsură ce înaintau în vârstă și care puteau da complicații severe, potențial fatale.

În Roman probabil vor fi șapte echipe de vaccinare repartizare în trei centre. Eu voi face parte din una dintre ele. Programul? Zilnic 8-20. Probabil vor fi și zile libere, în care să-mi încarc bateriile și să-mi refac forțele. 

Sper să am destule persoane care vor dori să se vaccineze anti-COVID19. Este o încercare, sper reușită, de a mai stopa extinderea afecțiunii în rândul populației. Deja pandemia durează de destul de mult timp și cu siguranță nu se va stinge atât de curând. Și afectați suntem cu toții. Nu numai cei care s-au infectat, destul de mulți, cu mult mai mulți decât cei confirmați. Și cei încă neconfirmați pot fi surse de contaminare pentru cei din jurul lor. Nu numai cei la care afecțiunea devine simptomatică, adesea gravă și foare gravă. Unii pierd lupta cu boala. Mulți se luptă cu greu pentru fiecare picătură de oxigen. Din fericire, mulți se vindecă, dar unii rămân cu urmări pentru mult timp după confirmarea vindecării. Toți aceștia, cel puțin pe durata bolii, devin inactivi în ceea ce privește activitatea lor profesională. Recuperarea durează încă o vreme, timp în care activitatea profesională se reia mai greu sau mai ușor.

Tratamentul... există. Impropriu. Nu a fost un tratament special conceput pentru această afecțiune. S-a încropit un tratament tatonănd medicamentele existente deja pentru cu totul alte boli în ideea de a se vedea efectul lor după administrare. Totul s-a învățat din mers. În plus, medicamentele sunt destul de puternice, cu efecte secundare care afectează organismul deja slăbit de boală.

Tocmai de aceea cred că boala trebuie tratată odată ce se instalează. Și cu atât mai mult trebuie să ne străduim să nu se ajungă la boală. Cele mai simple și mai la îndemână metode de prevenire a bolii sunt cele care țin de igienă. Dar cu mult mai eficientă este vaccinarea.

Sunt mulți reticenți la vaccinare. Probabil pentru că accesul la sursele de informații este limitat și cu atât mai mult cu cât suntem atacați de fake-news-uri. Într-o primă fază, puterea de discernere este limitată. Este mai ușor să dăm crezare înformațiilor care de care mai aberante, mai fanteziste, fără să trecem totuși prin filtrul rațiunii și să căutăm informații credibille, reale. Și este greu să combatem toate fake-news-urile, cu atât mai mult cu cât le descoperim mai greu și trebuie să lămurim mai mulți oameni că altul poate fi adevărul. Este destul de dificil să inspirăm încredere, mai ales când trebuie să lucrăm contra cronometru

Sper să se vaccineze cât mai multe persoane. A durat deja prea mult starea de alertă, de izolare, de panică, de adaptare a activităților noastre zilnice la situația actuală, dificilă, din punct de vedere sanitar. Și nu știu cât vom mai rezista fără să revenim la o stare de relativă normalitate. Este adevărat, trebuie să respectăm drepturile individuale ale fiecăruia dintre noi, dar trebuie să respectăm și drepturile colectivității, drepturile fiecăruia dintre cei din jur. Dacă tu, prietene, îți permiți să riști să faci boala, poate că eu nu îmi permit să fiu bolnav, să sufăr, să nu pot munci și să câștig resursele financiare necesare supraviețuirii mele și a familiei, să nu pot risca să transmit boala celor dragi din jurul meu, de a căror sănătate poate că sunt și eu responsabilă. Sunt mioapă, dar nu trebuie să mă opresc să văd ceea ce se petrece dincolo de vârful propriului meu nas.

luni, 11 ianuarie 2021

Vreau/Nu vreau să mă vaccinez

  Și a început procesul de vaccinare. Cu prima linie... În care intru și eu, fiind cadru medical. Și în a doua linie va intra tatăl meu, ca fiind persoană aflată în grupa de risc, fiind vârstnic și cu boli asociate, datorate vârstei.

În principiu vorbind, ambii dorim să ne vaccinăm. Avem desigur liberul arbitru, deci posibilitatea de a alege. Și avem de ales, la urma urmei, între două variante: boala sau evitarea ei prin vaccinare.

1. Boala este prima variantă. Greu de evitat în această perioadă din mai multe motive.

  • Agentul care o provoacă este un virus. Nu un parazit, care poate fi văzut cu ochiul liber, sub lupă sau un microscop optic cu o putere de mărire nu prea mare. Nu o bacterie, care poate fi văzută la un microscop optic aflat la îndemâna oricărui laborator de analize și care în plus poate fi cultivată în laborator și identificată imediat ce apar culturile și în plus, ulterior, putându-se cerceta care antibiotic îi poate veni de hac. Ci un virus, care nu poate fi identificat decât fie direct la un microscop electronic, ceea ce nu prea este la îndemâna oricui, fie prin alte teste, unele indirecte, teste de asemenea destul de scumpe și necesitând mare atenție din partea unui personal specializat. Personal specializat care de regulă nu există în număr mare în sistem și care nu poate fi pregătit într-un timp mai scurt decât câțiva ani buni.
  • În plus, virusul este relativ nou descoperit la oameni. Deci... nu se știu multe lucruri despre el: cum atacă, cât de extinse sunt leziunile, care sunt eventualele simptome ale bolii care pot da de gândit că ceva nu este tocmai în regulă, care poate fi evoluția bolii, cum se poate trata, ce sechele pot rămâne, asta dacă supraviețuiește și este considerat vindecat. 
  • Este greu de prevăzut dacă, de unde, de la cine și când te poți molipsi. Mulți oameni contactează virusul, dar rămân în starea de purtători, nedezvoltând boala, deci neavând simptome. Aparent sunt sănătoși, circulă printre noi, dar nu singuri, ci împreună cu virusul, pe care îl pot transmite celor din jur. Care pot fi și ei purtători asimptomatici, transmițănd virusul în continuare, sau pot face boala. Din momentul în care virusul pătrunde în organism și până apar primele simptome de boală este așa-zisa perioadă de incubație, când persoana respectivă încă este percepută ca fiind sănătoasă și deci nepericuloasă pentru cei din jurul său, dar având virusul în corp, la un moment dat îl poate transmite. Abia când apar primele simptome și persoana poate fi testată și diagnosticată poate fi izolată de ceilalți. Dar în momentul acela cu siguranță există riscul să fi împrăștiat viruși în jur.
  • Gravitatea bolii poate fi variabilă, de la ușoară spre medie, gravă, foarte gravă și deces. Nu cred că cineva ar vrea să se lupte cu toate puterile sale, aflate în continuă scădere, pentru orice respirație aducătoare de oxigen, să nu aibă putere să se miște, să vorbească, să ceară ajutor, să ramână conștient. Nu cred că cineva ar vrea să-și piardă viața acasă sau pe un pat de spital.
  • Până acum nu cunosc să fi fost în prealabil un tratament specific și bine standardizat pentru boală atâta vreme cât agentul patogen nu a fost bine cunoscut. Tratamentele se descoperă și se ajustează din mers, folosindu-se medicamente folosite inițial pentru alte afecțiuni. Chiar și așa, costurile tratamentului sunt destul de mari, cu atât mai mari cu cât gravitatea bolii este mai mare. Plus că suferă și bolnavii în cauză, sunt epuizate resurse umane, logistice, financiare al cărui cost îl plătim cu toții, renunțând la multe alte lucruri pe care le-am fi putut avea în condițiile așa-zis normale de dinainte.
  • Virusul se transmite extrem de repede în comunitate. Scăpat de sub control, dacă se neglijează măsurile ce se pot lua, poate face ravagii. Sistemul sanitar, odată ajuns în stare de epuizare sau extrem de aproape de ea, va trebui la un moment dat să aleagă cine merită să fie îngrijit și cine trebuie/poate fi lăsat să moară. Nu cred că cineva și-ar putea asuma rolul de Dumnezeu, care poate avea drept de viață și de moarte asupra semenilor săi, sacrificând pe unii pentru a-i putea trata și salva pe alții.
2. A doua variantă de ales ramâne prevenirea bolii. Mai simplu prin măsuri igienice, distanțare fizică, purtarea unei măști. Sau mai eficient printr-un vaccin.
  • Vaccinarea este o metodă destul de eficientă descoperită de destul de mult timp ca să mai poată fi considerată neverificată, nesigură. Este adevărat că la un moment dat poate aduce câștiguri destul de mari companiilor farmaceutice care produc și distribuie vaccinuri pe scară largă, dar să nu uităm că în sparele acestui succes stau luni și chiar ani de cercetări intense și riguroase, cheltuindu-se resurse financiare și umane imense, care nu pot fi recuperate prea curând. Mai mult chiar, majoritatea cercetărilor nu se finalizează, eșuând pe parcurs în diferite etape, fără a se mai putea recupera niciodată cheltuielile făcute.
  • Înainte de a se lansa vaccinul pe piață, este testat în mai multe etape. Nu se trece niciodată la etapa următoare dacă rezultatele nu ajung la un nivel care să poată fi acceptat. Verificările sunt extrem de dure, chiar după începerea folosirii vaccinului, orice eșec intervenit la un moment dat care poate fi incompatibil cu siguranța pacientului duce la scoaterea produsului de pe piață.
  • Dacă aș alege între a mă vaccina sau nu, cu siguranță aș alege vaccinarea. Mi-e teamă mai mult de boală și de consecințele și riscurile ei decât de așa-zisele reacții adverse ale vaccinului. Mai degrabă aș vorbi de „reacții secundare” decât de „reacții adverse”, nu numai pentru că această ultimă expresie poate speria. În fond, cele mai multe reacții secundare pot fi considerate ca o dovadă că vaccinul își face efectul dorit în organism. Nu este obligatoriu să apară, asta nu înseamnă că vaccinul nu ar fi eficient, și, atunci când apar, de cele mai multe ori intensitatea și durata lor nu este foarte mare și pot fi tolerate de organism cu multă ușurință.
În 20 de ani de activitate am administrat vaccinuri diverse la mii, poate zeci de mii de copii. Nici unul nu a avut o reacție secundară majoră. Cu toții am fost vaccinați de mai multe ori în viață și încă trăim, încă suntem sănătoși, încă putem munci. În atare condiții, când la rândul meu cer părinților ca proprii lor copii să fie vaccinați la timp, aș fi ipocrită să spun că nu vreau să mă vaccinez din motive de nesiguranță, de riscuri sau cine știe ce alte lucruri. Aș fi ipocrita să spun că nu am suficiente informații care să mă convingă că vaccinarea este utilă și nepericuloasă; datoria mea profesională este să mă informez profesional, să acumulez informații, noutăți medicale, cercetări și rezultatele lor. Nu accept să mi se dea totul mură-n gură, caut activ actualitatea medicală.
Așa că spun: DA! MĂ VACCINEZ!

joi, 31 decembrie 2020

La revedere 2020, bun venit 2021!

 

A trecut un an. Altul este la ușă... Privim în urmă, privim înainte...

2020... Un an de schimbare. Aș putea spune un an mai puțin bun, dar... Greșesc... Nu a fost nici bun, nici prost. A fost... altfel. A fost un an de schimbare, mai bine spus de adaptare. Adaptare la ceva aparent nou, și totuși vechi de când lumea. Atacul masiv al unui virus nou, sub forma unei pandemii, a surprins toată lumea...

Nu este nici prima și nici ultima pandemie din istoria umanității. Dar a fost ca și cum a fost prima. Cu siguranță memoria individuală nu a avut cum funcționa, iar memoria colectivă a fost aproape inactivă. Dacă am fi știut fiecare dintre noi măcar o brumă de istorie, am fi fost cu siguranță mai puțin surprinși.

În fața unei amenințări, oricare și oricum ar fi aceasta, nu poți avea decât două tipuri de reacție: să fugi/să te ferești sau să lupți. Prima reacție a fost oarecum de fugă, mai bine spus de retragere. Asta pentru că nu ai suficiente arme pentru a lupta. Dar nu ai cum să te retragi din fața unui inamic pe care nu-l poți vedea decât cel mult prin efectele pe care le produce, dacă acestea există. Și atunci poate fi prea târziu dacă atacul s-a produs și este destul de agresiv. Și uite-așa au apărut victime. Multe victime. Cei care au supraviețuit de cele mai multe ori au rămas cu sechele cărora trebuia să le facă față. Încercarea de retragere din fața atacului era singura soluție de început, care putea doar să diminue pe moment numărul victimelor. Era totuși ceva.

Izolarea a fost și este totuși destul de greu de suportat atâta vreme cât te scoate puternic din zona de confort. Trebuie să-ți schimbi radical stilul de muncă atâta vreme cât vrei totuși ca veniturile să nu-ți fie diminuate drastic. Ceea ce nu se poate întotdeauna. Așa că unele sectoate de activitate au intrat în... inactivitate. Menținerea activității s-ar fi putut doar laa capacitate redusă și cu costuri suplimentare, ceea ce nu este ușor de suportat pentru oricine.

Procesul de adaptare la izolare a avut avantaje și dezavantaje. 

  • Pentru început apare o perioadă de inactivitate. Avantaj? Odihnă cu încărcarea bateriilor. Mai mult timp petrecut cu familia. Mai mult timp pentru hobby-uri și activități de mult uitate. Urmat de plictiseală și frustrare. Soluția? Mutarea activității în online, unde riscurile de infectare sunt mai mici. Transformarea hobby-urilor în surse de activitate generatoare de venit în măsura în care este posibil.
  • Nu toate activitățile pot fi mutate în online. Mai ales acelea care pot presupune contactul direct între oameni. Menținerea acestor activități înseamnă metode suplimentare de protecție.
Anul 2021. Pentru început va continua ca și până acum, cel puțin pentru o vreme. Poate pentru mult timp, poate pentru totdeauna. Dar apare o speranță nouă: lupta. Prin vaccinare. Cu eforturi mari de logistică, de personal, cu costuri financiare importante. Dar când este vorba de viața și integritatea corporală a oricăruia dintre noi, orice efort se merită a fi făcut, iar cheltuielile, desigur destul de mari, se vor amortiza în timp. Desigur că trebuie să acționăm cu toții în același sens pentru a obține un rezultat cât se poate de bun.
Numai că este încă o problemă apărută încă de la început: reticența și neîncrederea oamenilor. Spunând în gura mare că virusul nu există și totul este o farsă, se aruncă cu bună știință în gura lupului. Mai mult, nu acceptă nici o măsutră menită a îmbunătăți situația. Vaccinul? Inutil, mai mult... Potențial periculos. Deși este cu mult mai sigur decât multe medicamente considerate banale.
Anul 2021... Personal voi continua să fac ceea ce am început să fac în starea de mai multă sau mai puțină izolare. Marturisesc că mutarea în online mi-a adus un avantaj major: o posibilitate cu mult mai mare de documentare profesională și nu numai. Este ca și cum în aproape tot anul 2020 am studiat cât aș fi făcut-o în cel puțin 5-6 ani relativ normali până acum. Voi continua să profit de această oportunitate cât de mult se va putea.
Anul 2021... Probabil voi avea mai mult timp de scris pe blog. Sau poate că nu... Dar oricum voi găsi mai multe subiecte pentru viitoarele postări. Și poate și mai mulți cititori, cu posibilitate de monetizare cândva.
Anul 2021... Peste câteva ore vom intra în 2021. Cu speranțe de mai bine. La mulți ani tuturor!!!

joi, 24 decembrie 2020

SuperBlog s-a încheiat! Trăiască SuperBlog!

S-a terminat o nouă ediție a competiției SuperBlog, cea anuală, de iarnă, a anului de grație 2020. O edișie atipică la fel ca și cea din primăvară. Au „dispărut” unii sponsori, în ideea că nu au mai apărut provocările de la ei, rămânând să revină atunci când vremurile vor fi mai bune, mai permisive, cu mai puține restricții. În primăvară schimbările se făcuseră din mers, acum schimbările s-au văzut de la început. Au apărut alți sponsori, cu provocări inedite, provocări care, pentru mine, au fost ceva de genul „Șoc! Șoc! Șoc!” în sensul bun al cuvântului. Mă refeream la penultima probă care mi-a oferit posibilitatea să mă pun în postura de influencer.

Mărturisesc că atunci când am început să scriu pe blog am vrut în principal să-mi descarc gândurile pe el. Apoi să comunic. Și nu în ultimul rând să fiu citită de cât mai multă lume. Cu timpul mi-am dat seama că este mult de muncă intensă, timp de ani și ani de zile, constant și intens. Puteam să scriu pe un blog generalist, dar atunci aveam mulți cititori, dar mulți dintre ei relativ ocazionali. Ca să-i fidelizez, ar fi trebuit să scriu extrem de mult zi de zi aproape. Sau puteam să scriu pe un blog relativ specializat, „de nișă”, care mi-ar fi fidelizat relativ repede cititorii, care evident ar fi fost cu mult mai puțini.

Ca atare, ideal pentru mine era să am cât mai multe bloguri, atât generale cât și nișate pe cât mai multe domenii. Muncâ destul de dificilă, migăloasă și epuizantă, în condițiile în care bloggingul nu era un job fulltime ci un hobby si, cel mult, un job part-time. Și, în timp, să încerc să-mi formez o comunitate de prieteni cititori cu care să comunic și să colaborez.

SuperBlog mi-a oferit o astfel de oportunitate. Am participat constant la toate edițiile de câțiva ani încoace. Scopul meu era să ies din zona de confort și să capăt cât mai multă experiență. Și până acum am reușit cumva, deși simt că mai am destul de mult de lucru în direcția asta. Până acum am încercat să mă perfecționez în direcția poveștii ca atare. La început a fost cumplit de dificil, mai ales la probele cu specific tehnic în mare măsură, domenii în care nu eram nici pe departe as. Și asta s-a văzut în punctaje. Și a fost destul de dificil să țin ritmul, dar am încercat să scriu pe cât posibil imediat după lansarea probei sau, cel mai târziu a doua zi, deci cumva în primele 24 de ore. Rapiditatea ar fi putut fi un avantaj în condiții de departajare, cel mai rapid având șanse mai mari de câștig. Astfel am avut șanse să-mi dezvolt spontaneitatea în scris și în general.

Cu timpul m-am axat mai mult pe poveste și mai puțin pe aspectele tehnice, rezumându-mă doar la cerinșele tehnice minimale. Cred că până la urmă am ajuns la un nivel destul de ridicat. Dar nu suficient cât să câștig oricare dintre probele lansate. Nu este o scuză că mereu sunt foarte mulți participanți și extrem de buni mulți dintre ei, dovadă că au fost extrem de multe articole notate cu punctajul maxim sau foarte aproape de acesta. Concluzia? Trebuie să muncesc cu mult mai mult la detalii astfel încât să ridic calitatea blogului și a articolelor postate. Am timp să o fac, trebuie muncă și determinare.

După ultima ediție SuperBlog mi s-a oferit șansa, ipotetic vorbind, de a mă apropia de statutul de potențial influencer. Tentant... Îmi doream dar nu știam dacă voi putea ține pasul cu acest statut. Dar să nu cad în plasa ideilor preconcepute... Întâi să mă văd prinsă în horă și apoi văd cum joc.

Normal că nu am câștigat nici o probă, cu atât mai mult concursul, deși la unele probe, aparent cel puțin, aproape că am pierdut „la mustață”, având totuși punctaj destul de mare. Dacă o țin tot așa, sper ca apropierea constantă de partea de sus a clasamentului, cel puțin la unele probe, se va concretiza în timp în saltul spre premii. În primul rând mi-ar da încrederea că se poate, și mai apoi mă voi axa pe corectarea micilor detalii mai pușin apreciate.

Normal că nu mă cramponez de premii și de câștig. Ținta mea este statutul de finalist și plasarea cât mai sus în clasamentul general. Și desigur să mă mențin peste un anumit nivel. Oarecum am reușit și acum, după cum văd în clasament...

Vă prezentăm clasamentul final (cu bold sunt marcați finaliștii, cei care au participat la toate probele):

#ConcurentBlogNota finală
1Oana PanăInima din cuvinte2390
2Diana-Elena GoleDe-ale Dianei2381
3Mara RusIncabinadeproba2372
4Tatiana Sîrbu – CiobanuTany minds2369
5Alexandra – Anamaria CardelInefabil2366
6Maria Magdalena Pasat MihalacheFila de poveste2346
7Ana-Maria HallerDusă cu cartea2339
8Alina Sanda Iosub GeorgescuAlegerile Sandei2339
9Irina Cristina ȚenuDe-ale vieții cu Irina2334
10Mari FlămânzeanuCopper attitude2332
11Natalia ConstantinNatalee2330
12Alexandra RadaTraditii si delicii2328
13Lăcrămioara NeamțuBookmymind2327
14Raluca AnghelE un mic secret2322
15Daniela ToaderTransmiteri2320
16Răzvan DobreRazvan Dobre2319
17Daniela VereșMoments. Memories. Emotions2316
18Camelia – Maria CîmpeanToamna mea2306
19Enikő – Beatrice KovacsKovacs Eni2301
20Ruxandra ȚețiuCopilarim2299
21Florina Popa DumșeColț de suflet2282
22Denisa GrigorașAtitudine slaba2279
23Mihaela Ștefana CanalisMinionii călători2277
24Andra Corina VrabieAndrakat2276
25Emil CălinescuEmil Călinescu2275
26Cristina ChifuCristina din Moinești2239
27Silvia PuiuRayuela’s blog2237
28Cristian Lucian HatschnerCluc2234
29Adelina PavelescuAdelina Pavelescu2229
30Alina CanuraAlina Anghel2226
31Luminița TudosăMagia cuvintelor2224
32Larisa-Maria MustațăSă călătorim2213
33Ana Maria BlendeaAnamariaB2207
34Beatrix CozmaPasiune veche în straie noi2191
35Ioana SipatchinMonologpeblog2190
36Simona Raluca TuriceanuSimonaRaluca.blogspot.com2175
37Elza MolnarElza’s world2172
38Cristina ScacunJurnalul Cristinei2054
39Aurora Liliana Dogaruauroraliliana2123.wordpress.com1896
40Constantin Sebastian TârnoveanuUna-alta cu Costică1833
41Violeta GiolPovesti de neadormit1815
42Olimpia SăpunaruAlma nahe(r)1795
43Grațiela Teodora Florescu – VladGratiela Vlad1789
44Daiana SlăvuțeanuDaiana1624
45Nucu MorarNuculus1552
46Aurora CrișanParcare pentru ganduri1551
47Daniel AnastasiuNebunelul1485
48Elena VladSunt sanatos – sfaturi pentru sanatatea ta1376
49Ana UlmanuHigh hui1304
50Givan IuseinLa Gigel1296
51Cristina CofaruCristinaCofaru1202
52Ruxandra Lidia CiupituAriciublog1048
53Mariana Evelina PetricăCarrusel1001
54Silviu PetrariuAgoraBizantina995
55Andrei NeaguAndrei Neagu948
56Ioana RazkComentator amator860
57Laurențiu Flavius ArtugyanLaurentiu Artugyan745
58Luiza – Ștefania SimulescLuiza Simulesc739
59Laura – Liliana CrihanFlori din călimară736
60Bianca StanBianca Stan – părințeală | dezvoltare personală | stil de viață sănătos | tehnologie724
61Adrian GăinaruAi heart you709
62Daria ScripcaruCapsula cu idei668
63Adriana Iuliana IvanAdriana Ivan653
64Veronica GavrilCititi.iubiti.traiti646
65Ramona – Ștefana ManolițăThe Soul Keeper644
66Giovana CosteaGiovandis641
67Violeta BalabanLucruri interesante619
68Ramona PopescuRamonisme570
69Cătălina ComanLifestyle by Cata559
70Teodor Cosmin PetreCosmin Petre – blog cu subiecte diverse552
71Ioana ZamfirCalatorscop552
72Mihaela MîțaMadame Mitza507
73Magda – Adriana OprișanuAda Oprisanu482
74Mădălina MarincașLifestyle de poveste474
75Andreea AntonAndrela.ro471
76Răzvan Lupitu99xp464
77Oana PuiuMadame by Oana, www.oana-puiu.ro457
78Georgiana Țonef – FilipOrdine sau dezordine457
79Catinca VladCatinca Vlad457
80Georgiana Maria NegulescuCălătoriile Mariei444
81Mihaela DobreMy mind430
82Valerica OprișanuVavaly381
83Ioana VladMarisimici378
84Emilia MicuEmilia fotografiază378
85Elena-Cristina AlexandroaiaUniversul Cristinei369
86Oana – Alexandra NicaCrâmpeie de suflet368
87Alina LercaMadmoiselle Sarcastique365
88Denisa LazureanuHopeless361
89Ioana ManuIoana S. Pavel293
90Mădălina SultanCăsuța Oliviei292
91Theodora IstratiTheodora Istrati288
92Maria ChiraMăriuca Kira281
93Ștefan ApostolDincolo de varf279
94Larisa MilitaruLarisaM275
95Rodica Mihaela PasereJurnalul iubirii272
96Adela CacoveanVanilla Moon Books271
97Sorina CiocârlanScrinul cu cărți270
98Elena CosteaLenacos267
99Alexandra Claudia CaraciucAutopsia gândurilor257
100Patricia Andreea Berbec MacasoiGânduri252
101Adelina PoenarBlogul Zeiței Mătură250
102Marina RâșnoveanuThe Healthy Journal246
103Oana StanciuPentru suflet, minte, corp241
104Dana – Maria JugăursBibelou194
105Roxana-Gabriela ClapaJurnal de mămică191
106Georgiana Steluța AlbuLady Butterfly Dreams188
107Ana M MarinAna M Marin – trainer de vise împlinite185
108Irninis MiricioiuThings unsaid179
109Alexandra EnacheJust me176
110Maria Luisa MateiUn blog perfect163
111Veronica GlodeanuPe muchie de cuțit143
112Andreea Simona ZlatanAndreeaSimonaZlatan97
113Otilia DimaCughilimele.ro97
114Ioana TrifSlasha cu de toate96
115Alexandra HadaragFemeiademaine.ro95
116Adrian MituUmblu teleleu95
117Bogdan NegaraSailwithme93
118Ramona AnastasiuCăsuța Anastasiilor85
119Cătălina BuțaBlog de zâmbit80
120Elena Alina CeoacaAlinapink66


Acum aștept edișia următoare a competiției. Pot spune: SuperBlog s-a încheiat! Trăiască SuperBlog! 

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...