***

 

Domnița Florica, fiica lui Mihai Viteazul

În șirul domnițelor de pe vremuri este mai puțin cunoscută astăzi Domnița Florica,  fiica Doamnei Stanca și a lui  Mihai Viteazul. Frumusețea, blândețea, farmecul și dulceața graiului ei erau, scrie Ștefan Nicolaescu în 1912, podoabe moștenite de la mama ei, Doamna Stanca, iar statura măreață, mersul mândru și energia caracterului proveneau de la tatăl ei.

Vestea frumuseții tinerei mersese departe peste hotare. La Viena și la Praga Florica a atras privirile și a răpit inima mândrului împărat al Sfântului Imperiu Roman. Entuziasmat, Rudolf i-a cerut mâna domniței și legătura fericită s-ar fi și încheiat atunci, dacă intrigile ungurești n-ar fi venit să curme înfăptuirea acestei nunți împărătești.

Frumosa Florica a luat în căsătorie pe Preda Postelnicul, fiul lui Papa, logofătul de la Greci, nepotul lui Mitrea vornicul. Socrul ei, Papa, era boier de viță și de mare vază la vremea aceea, a adus mari servicii țării ca diplomat și a fost tratat cu mult respect de toți domnii care s-au succedat la tronul Țării Românești. Bărbatul a murit la 23 octombrie 1632 pe câmpul de onoare ca un adevărat viteaz.

Fiul său, Preda, i-a asemănat în toate și în podoaba sufletului, ca și la faptele vitejești, așadar Domnița Florica putea fi mândră cu un atare soț, bun român și bun oștean al țării.

Despre această căsnicie vorbește un document al lui Gavriil Moghilă Voievod din 13 iulie 1619, dat cu prilejul unei întăriri de stăpânire ce a făcut-o voievodul Domniței Florica și soțului ei, Preda, peste satul Crăișanii din județul Mehedinți.

Acest sat fusese cumpărat de Mihai Viteazul – ne spune cartea – încă de când era în rangul de boier: “Și dete răposatul Mihail Voevod drept bani ai lui, câștigați din dreapta slujba lui din boieria sa. Iar la urmă, când a măritat dumnealui pe fiica domniei-sale, jupânița Florica, cu cinstitul dregător al domniei sale jupân Preda, marele sluger, și au fost amândoi ei

atunci tineri copii, atunci le-a dat zestre și acest mai sus numit sat Crăișanii, la fiica domniei sale, jupâniții Floricăi. Și apoi tot așa a ținut jupân Preda marele sluger și jupânița lui, Florica, acest sat Crăișanii cu bună pace, până când ea a fugit cu tatăl său, răposatul Mihail Voevod, în Țara Nemțească, până i s-a întâmplat moarte răposatului Mihail Voevod în Țara Ungurească”. Această mărturie aduce o nouă perspectivă asupra evenimentelor, înlăturând ipoteza conform căreia Domnița Florica ar fi fost ostatică împreună cu mama ei, Doamna Stanca, și cu fratele ei, Nicolaae Petrașcu Voevod, în Țara Făgărașului, la Gilău.

Conform acestei mărturii, aflăm că Domnița și-a însoțit tatăl la Curtea împărătească de la Praga. După moartea lui Mihai, Doamna Stanca, Domnița Florica și tânărul Nicole Petrașcu au vizitat-o la Cozia pe Doamna Tudora, legendara mamă a lui Mihai Viteazul, ce se călugărise sub numele Monahia Teofana, cu puțin timp înainte de mortea sa.

La scurt timp a murit de ciumă și Doamna Stanca, iar despre fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Petrașcu Vodă, se știe că s-a căsătorit cu Ancuța, fiica lui Radu Vodă Șerban Basarab, avându-i ca urmași pe Ilinca, născută la Suceava la 10 ianuarie 1625, pe Ancuța și doi băieți, Gavrilaș și Mihail.

Domnița Florica a avut o viață fericită cu Preda și a avut, la rândul ei, trei copii: pe Buica, pe Ilina și pe Mihaiu. Nu se știe cu cine s-a căsătorit Buica, dar despre Ilina este cunoscut că a avut nu mai puțin de trei soți: pe Pană Părdescu, mort în 1678, pe Petru clucerul, fiul lui Aslan vornicul, mort în 1645, și pe Pană Cămărașul de la Căpreni.

Sursa:

Șt. Nicolaescu, Portrete istorice: Domnița Florica, Institutul de Arte Grafice Speranța, 1912

***

 

Misterul inscripției de pe Columna lui Traian

Columna lui Traian a fost inaugurată pe 12 mai 113 și se înalță și astăzi în forul construit din porunca biruitorului Daciei, un monument unic păstrat surprinzător de bine în mijlocul unui câmp de vestigii, Forul lui Traian. Fusul coloanei se înalță deasupra unui soclu cu latura de 5,48 m, ornamentat cu arme si insigne “barbare” capturate în timpul războaielor dacice de trupele romane. Soclul este construit din patru rânduri de câte două blocuri mari de piatră și din acest postament se înalță fusul, format din 19 tamburi uriași din marmuri de Carrara. Dintre aceștia, 17 sunt împodobiți cu reliefuri, unul, în formă de cunună de lauri, servește drept bază pentru fusul coloanei, iar ultimul este baza capitelul doric.

Acestora li se mai adaugă încă doi tamburi ce slujeau în antichitate drept suport pentru statuia împăratului Traian care încununa Columna. Din păcate, statuia a fost distrusă, în împrejurări necunoscute, în perioada Evului Mediu, iar în anul 1589 sau 1590 papa Sixtus al V-lea a ordonat artistului Fontana să ridice în locul ei statuia apostolului Petru, ce fusese sculptată în 1587 de Gerolamo della Porta, statuie ce există și astăzi.

Înălțimea totală a Columnei Traiane, fără statuie, este de 39,83 metri. Soclul paralelipipedic măsoară 5,37 m, baza în formă de cunună de lauri are 1,68 m, iar fusul propriu-zis are o înălțime de 26,62 m, capitelul are 1,48 m, iar cei doi tamburi care formează suportul statuii au împreună 4,66 m. Baza coloanei, fusul si capitelul, care sunt elementele tipice pentru orice coloană, măsoară împreună 29,78 metri.

Diametrul la bază este de 3,83 m, iar la vârf este de 3,66 m, o diferență mică, dar importantă pentru a crea iluzia vizuală a unei coloane absolut drepte. Din același motiv, lățimea panglicii de reliefuri crește gradual, dinspre bază spre vârf, de la 0,89 m la 1,25 m, în același timp cu înălțimea figurilor sculptate (de la 0,6 m la 0,9 m).

Banda sculptată are o lungime de 200 de metri, iar pe ea sunt reprezentate 124 de episode din razboaiele dacice și peste 2.500 de figuri. Soclul Columnei este străpuns de o poartă care dă într-un mic vestibul, din acesta porneste, spre stânga, un coridor scurt ce se termină într-o încăpere luminată de o deschizătură realizată în zid. Aici a așezat împăratul Hadrian, după moartea predecesorului său, urna de aur cu cenușa acestuia. Din porunca lui Hadrian, coridorul a fost apoi blocat cu un zid de cărămidă, dar în Evul Mediu zidul a fost spart, iar urna de aur a fost furată din camera sepulcrală.

Din partea dreaptă a vestibulului începe o scară interioară de 185 de trepte care duce până în vârful Columnei, zona fiind luminată de 43 de ferestruici aproape invizibile din exterior.

Columna lui Traian nu este doar o cronică figurativă a războaielor daco-romane de la începutul secolului al II-lea, ci, după moartea împăratului, a devenit mormântul acestuia, însă a mai avut un scop, de altfel singurul menționat în inscripția ce poate fi văzută și astăzi deasupra porții ce permite intrarea în soclu:

«Senatul și Poporul Roman (au ridicat acest monument) împăratului Caesar, fiul lui Nerva cel trecut între zei, Nerva Traian Augustul, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, mare pontif, învestit pentru a XVII-a oară cu puterea de tribun, aclamat de șase ori ca imperator (comandant suprem învingător), consul pentru a VI-a oară, părinte al patriei, pentru a se arăta cât de înalt era muntele și locul săpat cu eforturi atât de mari».

Semnificația inscripției a fost analizată de-a lungul timpului de experți specializați în istoria Romei antice și cea mai plauzibilă explicație este, conform profesorului Giuseppe Lugli, că ridicarea Columnei a fost decisă de Senatul și poporul roman doar pentru a celebra lucrările care modificaseră aspectul acestei vaste zone a orașului aflată între Capitoliu și Quirinal prin evacuarea a 850.000 m3 de pământ pentru construirea Forului lui Traian, creația uimitoare a lui Apolodor din Damasc. Abia după aceea, unul dintre arhitecți, probabil chiar Apolodor, și-a dat seama că, dacă ar lăsa coloana ornamentată doar cu caneluri, ar fi monotonă și neatractivă și astfel i-a venit ideea basoreliefurilor menite să imortalizeze vitejia armatei romane în războaiele cu dacii. Cum acest plan nu fusese cuprins în decretul inițial al Senatului, nu a apărut nici un cuvânt despre sculpturi menționat în inscripție, așa cum, de altfel, textul nu spune nimic nici despre transformarea Columnei în mormântul împăratului Traian.

Sursa:

Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, Columna lui Traian, Editura Meridiane, 1966

***

 

Gregory Peck (născut ca Eldered Gregory), a decedat pe 12 iunie 2003, Los Angeles, California. A fost unul dintre cei mai celebri actori americani de după război. El a reprezentat etica morală a marelui ecran.

Părinții lui Gregory Peck au divorțat când el avea doar 6 ani, fiind nevoit să se mute la bunica lui. A lucrat ca șofer de camion înainte de a urma cursurile de la Berkeley, unde a început de altfel să joace pentru prima dată. Se mută New York, unde, deși a studiat medicina, s-a înscris și la cursuri de actorie.

În primii 5 ani ai carierei sale, a fost nominalizat de patru ori la premiile Oscar, ca cel mai bun actor, dar a câștigat mult râvnita statuetă abia în anul 1962, cu rolul Atticus Finch din filmul Să ucizi o pasăre cântătoare. Prestația sa artistică a fost onorată și cu un Glob de Aur.

În afara faptului că a fost și producător de film, nu numai actor, Peck a avut și o mare contribuție în industria filmului. A fost președinte fondator al Institutului de Film American (AFI), și președinte al Academiei de Știință și Artă a Filmului, între 1967 - 1970, fapt pentru care, mai târziu, academia i-a acordat premiul umanitar Jean Hersholt.

În 1968, președintele Lyndon Johnson, i-a înmânat Medalia Libertății, cea mai înaltă distincție civilă din America.

În 1942 s-a căsătorit cu prima sa soție, cu care a avut 3 băieți, și de care a divorțat în 1954, iar în 1955 s-a căsătorit a doua oară, cu Veronique Passani, o reporteră pariziană, cu care a avut un băiat și o fată, deveniți amândoi actori.

Peck a jucat alături de cele mai mari staruri ale Hollywood-ului. Printre aceștia, se numără Audrey Hepburn, Ava Gardner, Anthony Quinn. "A arătat simplitatea unui mare om și măreția unui om simplu", a spus despre el Audrey Hepburn, pentru care Peck a reprezentat cel mai mare actor al timpurilor noastre.

În anul 1991, a fost numit Comandor al Ordinului Artelor și Literelor.

***

 

"Toate-s vechi și nouă toate"!😉

Povestea spune că Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit in şedinţa Biroului Politic al Partidului “Oda prostilor” de Ion Pribeagu. Râdeau şi Maurer, şi Drăghici, şi Apostol. Numai Iosif Chişinevschi avea o mutră amară. 

„Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej. 

„E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns Chişinevschi. 

„Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic de umor?”, s-a amuzat Dej. Şi i-a aprobat lui Pribeagu plecarea.

 Tovarășii au plecat, dar "Oda" rămâne!

ODA PROSTILOR

de Ion Pribeagu ( pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici. n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, poet și umorist român și israelian de limba română, emigrat in Israel in 1962 )

"Cu prostul care n-are şcoală

Te lupţi puţin şi-ai câştigat.

Dar duci o luptă colosală

Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,

Şi actualii, dar şi foştii,

Cei mai deştepţi de pe Pământ

Au fost întotdeauna... PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare

Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare :

“Iubite Doamne, fă-mă... PROST!”

De ce să tragi ca la galeră,

Să-nveţi atâtea fără rost,

De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să fii... PROST.

În lumea asta cu de toate,

Unde se-nvaţă contra cost,

Păcat că nici o facultate

Nu dă şi diploma de... PROST.

Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie

Si ce buget ar avea statul

Dintr-un impozit pe... PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,

Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !

O, Doamne, de ne-ar creşte grâul

Cum cresc recoltele de... PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,

Savanţii noştri mor de foame

Si numai PROŞTII sunt deştepţi."

*†*

 Argintarul Sequoyah, analfabetul care a creat un sistem de scriere folosit și azi

Sequoyah a fost un membru al tribului american Cherokee. Fiind argintar, avea nevoie de o modalitate prin care să țină evidența clienților și să întocmească alte documente. Așa că, în câțiva ani, acest analfabet a dezvoltat un întreg sistem de scriere pentru limba Cherokee.

Prin cucerire, absorbție culturală și asimilare colonială, sistemele de scriere din întreaga lume s-au redus de la câteva mii, la câteva zeci. În prezent, alfabetul latin, conceput în Europa, este utilizat în întreaga emisferă vestică, înlocuind limbile băștinașe precum azteca mayașă.

În mod similar, araba a înlocuit sistemele de scriere străvechi din Orientul Mijlociu și nu numai. Cu toate acestea, o mică enclavă, situată chiar în centrul Americii de Nord, s-a păstrat: alfabetul Cherokee silabic.

Acesta este cu atât mai uimitor cu cât a fost creat în jurul anului 1820 de un bărbat pe nume Sequoyah (sau, așa cum era cunoscut în comunitatea europeană, „George Gist”). Membru al tribului Cherokee, Sequoyah era analfabet, dar a reușit să dezvolte un sistem de scriere ce rezistă de două secole și este folosit și astăzi de către Cherokee.

La începutul anilor 1800, George Gist era un argintar cu mulți clienți, dar, fiind analfabet, nu avea cum să țină evidența comenzilor sau să le scrie furnizorilor. Trăind printre europeni, a fost uimit de limba engleză scrisă și credea că „frunzele vorbitoare”, așa cum numea el foile cu text, erau sursa puterii și a succesului albilor.

Inițial, a încercat să creeze un limbaj logografic (în care fiecare simbol reprezintă un cuvânt sau o idee, similar cu sistemul de scriere din China). Totuși, sistemul cu un simbol atribuit fiecărui cuvânt s-a dovedit prea greu de memorat și folosit.

În schimb, familia și prietenii săi l-au ajutat să împartă limba Cherokee într-un grup de sunete fonetice cărora le-a atribuit apoi simboluri unice, împrumutând adesea din alfabetul englez. Cu toate acestea, deoarece Sequoyah nu știa să citească în engleză, există o legătură foarte mică între sunetul unei litere latine și silaba Cherokee.

Sistemul a fost adoptat rapid atât de liderii Cherokee, cât și de europenii care au avut de-a face cu acest trib. Apoi, misionarii creștini au tipărit biblii în limba Cherokee, iar societatea misionară baptistă a făcut ca limba să fie adoptată în școlile lor misionare Cherokee.

Cu un sistem de scriere bazat pe limba vorbită, rata de alfabetizare a Cherokee a depășit-o în scurt timp pe cea a comunităților europene din jur. Însă celelalte triburi nord-americane nu au fost la fel de norocoase, iar copiilor lor li s-a interzis, de obicei, să își folosească limbă maternă.

Acest lucru i-a rupt de comunități și de istoria lo, fenomen care, la rândul său, a dus la pierderea identității. Din cauza depresiei cauzate de anii petrecuți în școlile-internate în care au fost obligați să renunțe la propria limbă, să vorbească exclusiv în engleză și să se poarte „occidental”, mulți băștinași europenizați forțat s-au prăbușit în alcoolism și sărăcie.

Totuși, sistemul de scriere nu a fost un glonț magic pentru poporul Cherokee; și acest trib a fost în cele din urmă trădat de guvernul american, celebru pentru meteahna de a rupe tratat după tratat ori de câte ori erau descoperite noi resurse pe teritoriul tribului.

Marșul forțat și îngrozitor de pe Traseul Lacrimilor a ucis mii de oameni și i-a smuls pe băștinași din teritoriul care fusese al lor dintotdeauna. Apoi, din nefericire pentru ei, Cherokee i-au susținut pe sudiști în timpul Războiului Civil American, astfel că, după ce Nordul a învins, Uniunea a adoptat o lege prin care a dizolvat toate instituțiile guvernamentale Cherokee.

Cu toate acestea, Cherokee au reușit să își mențină vie limba și să rămână un popor alfabetizat.

***

 

ȘI O ALTFEL DE ISTORIE. 

Cine a fost haiducul  Pavel Lotru? A provocat o criză financiară în Imperiul Habsburgic

Deși mai puțin cunoscut decât alți „tovarăși de arme”, acesta a fost, probabil, cel mai eficient haiduc dinte toți. Și asta, pentru că, datorită unei lovituri incredibil de cutezătoare a provocat o criză financiară în Imperiul Habsburgic.

Mult mai puțin cunoscut decât un Iancu Jianu, Andrii Popa sau Gruia Novac, acesta a fost unul dintre cei mai cutezători haiduci ai Olteniei. Printr-o lovitură incredibil de îndrăzneață, el a provocat o adevărată criză financiară în preaputernicul Imperiu Habsburgic, ce stăpânea la acea vreme „Valahia mică”.

Probabil că n-ați auzit de multe ori  - sau deloc - despre haiducul Pavel Lotru. Faptele sale au fost puse în umbră de cele ale altor haiduci din Oltenia, mult mai vestiți, precum Iancu Jianu, Andrii Popa sau Gruia Novac.

Dar acest Lotru a fost, probabil, cel mai eficient haiduc dintr toți, ajungând chiar să provoace o criză financiară în puternicul Imperiu Habsburgic.

Oltenia s-a aflat vreme de două decenii sub conducerea imperialilor, care o obținuseră de la Imperiu Otoman în 1718, în urma Tratatului de la Passarovitz, care a marcat sfârșitul războiului austro-turc.

În schimb, în 1739, după Tratatul de la Belgrad care a încheiat războiul ruso-austro-otoman. Imperiul Habsburgic a fost obligat, la rândul său, să restituie Oltenia către Țara Românească.

Dar, în fapt, imperialii si-au retras trupele cu ani buni înainte de 1739. Iar cauza a fost tocmai împotrivirea vajnicilor locuitori ai Olteniei, mai ales sub forma haiduciei, lucru ce a cauzat mari pagube austriecilor care abia au așteptat să scape de o belea.

Inițial, habsburgii au vrut să instaureze în „Valahia Mică” („Kleine Walachei”), cum mai era numită Oltenia, o administrație proprie, susținută militar.

Mai mult, plănuiau chiar și transformarea ei într-o provincie imperială, o alipire administrativ-teritorială pe care nici turcii nu o putuseră realiza, timp de secole.

Imperialii au stăpânit Oltenia timp de 20 de ani

Colac peste pupăză, ei au încercat și convertirea la catolicism a populației, construind chiar o catedrală catolică la Craiova. Edificiul a fost însă distrus de craioveni imediat după ce construcția a fost terminată.

Aceste intenții au declanşat o puternică mișcare de rezistenţă, care a cuprins toate segmentele societății, de la țărani și micii meseriași, până la comercianți, mica și marea boierime. 

Haiducii au dat o grea lovitură stăpânirii habsburgice din Oltenia - 

În acest context, amploarea haiduciei a atins cote nemaintâlnite în Europa, devenind un fel de serviciu militar obligatoriu.

Tradiția populară spune că tinerii olteni care nu luau calea haiduciei, cu greu își găseau o fată, nefiind considerați bărbați dacă nu ucideau măcar un soldat imperial.

Un foarte eficient și cutezător haiduc al Olteniei din perioada aceea a fost Pavel Lotru din Bălceşti, Vâlcea, care a fost căutat mai bine de trei ani de imperiali şi de potere, fără a fi prins. De la el au primit austriecii cea mai grea lovitură, în toată perioada cât au stat în Oltenia.

Acesta haiducea pe amândouă versantele Carpaţilor, atât în Gorj, cât şi în Vâlcea, precum şi prin zona Sibiului.

Aici avea mai multe iubite nemţoaice şi unguroaice, neveste ale nobililor înstăriţi din Sibiu.Pavel Lotru a aflat de la una dintre acestea că urma să sosească în Oltenia caravana ce strângea taxele pentru a fi duse stăpânirii.

Aceasta venea din Ungaria, Croaţia şi Ardeal și, firește, era plină cu bani. Dar bani serioși, nu glumă!

Imaginați-vă că acea caravană cuprindea 20 de căruţe cu pereţi metalici, fiecare trasă de câte opt perechi de cai nemţeşti.

Adică erau câte 16 cai mari și puternici la fiecare căruță, pentru a putea urni greutatea acesteia.

Auzind acest lucru, Pavel Lotru a pus la cale un jaf cutezător, care a uluit la acea vreme prin îndrăzneala sa.

Ca să aibă succes, ceata lui s-a unit cu cetele de haiduci ale lui Radu Ursan şi Neagu Papură, iar atacul a fost dat la Drăgăşani.

Caravana a fost capturată de haiduci, iar lovitura a provocat o adevărată criza financiară în Imperiul Habsburgic. Totodată, a dus la devalorizarea banilor în Oltenia, precum şi la destituirea banului Craiovei. Gheorghe Cantacuzino. 

 În urma furtului de la Drăgăşani, habsburgii au înfiinţat, în 1734, formaţiile paramilitare ale pandurilor. Da, exact cele care, după aproape un secol aveau să fie conduse de Tudor Vladimirescu în Revoluția de la 1821.

Inițial, acestea erau formate din străini, dar când au văzut că trupele lor nu reuşesc să se impună într-o regiune necunoscută, plină de haiduci care nu le dădeau pace, habsburgii au hotărât să angajeze mercenari chiar din rândul oltenilor, pentru prinderea haiducilor.

Mare greșeală! Niciun haiduc nu a fost prins. Habsburgii au plătit doi ani de zile simbrie, fără ca haiducii să prinda alţi haiduci.

Dar este important că angajarea locuitorilor din zonă a însemnat, de fapt, actul de naștere al pandurilor olteni

Culmea naivității imperialilor a fost că în fruntea acestor „trupe de comando” au pus un personaj controversat, Neagu Papură.

Adică, fix unul dintre haiducii care participase, alături de Pavel Lotru, la furtul de la Drăgășani, cel care îi costase atât de scump pe austrieci.

Realizând că au luat „ţeapă”, imperialii au refuzat să le mai plătească solda. Supăraţi, pandurii au atacat Craiova, jefuind și torturând pe cei câțiva reprezentanţi ai administrației austriece rămași, apoi au jefuit și incendiat mai multe case boierești.

A fost picătura finală pentru austrieci, care au decis să părăsească definitiv Oltenia, cu ani buni înainte ca aceasta să fie retrocedată pe baza tratatului din 1739.

Au părăsit-o aşa cum au obţinut-o, dar cu pagube imense, mult mai mari decât în urma unei înfrângeri militare pe câmpul de luptă.

În ceea ce-l privește pe Pavel Lotru, el a dispărut fără urmă, deși banii din caravana prădată la Drăgășani au început să circule imediat după lovitură prin toate târgurile din Oltenia.

Cum nu se știe exact când s-a născut, la fel, nu se cunoaște nici data morții sale.

Dar ceea ce a rămas în memoria oamenilor și în istoria locurilor a fost cutezanța cu care el și tovarășii săi au dat acea lovitură de proporții finanțelor unui mare imperiu. 

Alături de alte acțiuni, ea a contribuit major la decizia habsburgilor de a părăsi Oltenia, de toate planurile lor de stăpânire alegându-se praful.

Sursa : https://www.secreteleluilovendal.ro

Via: Virgiliu Popescu

***

 In cazul in care cineva a ramas fara idei, am pregatit aici o fituica pentru politicieni:

1. Am votat pentru un viitor mai bun!

2. Am votat pentru educație de calitate!

3. Am votat pentru sănătatea noastră!

4. Am votat pentru transparență și integritate!

5. Am votat pentru un mediu curat!

6. Am votat pentru dreptate socială!

7. Am votat pentru dezvoltarea comunității!

8. Am votat pentru inovație și progres!

9. Am votat pentru tineretul României!

10. Am votat pentru o Românie unită!

11. Am votat pentru respect și demnitate!

12. Am votat pentru viitorul copiilor noștri!

13. Am votat pentru libertate și democrație!

14. Am votat pentru protecția mediului!

15. Am votat pentru șanse egale pentru toți!

16. Am votat pentru infrastructură modernă!

17. Am votat pentru o economie puternică!

18. Am votat pentru cultură și tradiții!

19. Am votat pentru siguranța comunității!

20. Am votat pentru o administrație eficientă!

21. Am votat pentru respectarea drepturilor omului!

22. Am votat pentru susținerea micilor întreprinzători!

23. Am votat pentru îmbunătățirea sistemului de justiție!

24. Am votat pentru locuri de muncă sigure și bine plătite!

25. Am votat pentru un sistem de transport modern!

26. Am votat pentru reducerea corupției!

27. Am votat pentru acces la servicii medicale de calitate!

28. Am votat pentru protecția animalelor!

29. Am votat pentru echitate și incluziune socială!

30. Am votat pentru o politică externă responsabilă!

31. Am votat pentru digitalizarea administrației publice!

32. Am votat pentru sprijinirea agriculturii locale!

33. Am votat pentru securitatea națională!

34. Am votat pentru un sistem educațional incluziv!

35. Am votat pentru promovarea sportului și sănătății!

36. Am votat pentru dezvoltarea rurală!

37. Am votat pentru un viitor sustenabil!

38. Am votat pentru parteneriate internaționale solide!

39. Am votat pentru o societate fără discriminare!

40. Am votat pentru transparență în cheltuirea banilor publici!

41. Am votat pentru respectarea valorilor democratice!

42. Am votat pentru sprijinirea culturii și artei!

43. Am votat pentru un mediu de afaceri favorabil!

44. Am votat pentru responsabilitate și profesionalism în administrație!

45. Am votat pentru protejarea patrimoniului național!

46. Am votat pentru siguranța alimentară!

47. Am votat pentru îmbunătățirea condițiilor de viață!

48. Am votat pentru acces egal la educație!

49. Am votat pentru o societate bazată pe meritocrație!

50. Am votat pentru viitorul nostru comun!

51. Am votat pentru sprijinirea cercetării și inovării!

52. Am votat pentru egalitate de șanse pentru toți cetățenii!

53. Am votat pentru protecția drepturilor minorităților!

54. Am votat pentru o administrație publică transparentă!

55. Am votat pentru dezvoltarea turismului!

56. Am votat pentru un sistem de pensii echitabil!

57. Am votat pentru respectul față de lege și ordine!

58. Am votat pentru susținerea familiilor tinere!

59. Am votat pentru reducerea birocrației!

60. Am votat pentru stimularea investițiilor străine!

61. Am votat pentru crearea de noi locuri de muncă!

62. Am votat pentru acces la locuințe decente!

63. Am votat pentru protejarea drepturilor angajaților!

64. Am votat pentru o politică fiscală echilibrată!

65. Am votat pentru modernizarea sistemului de sănătate!

66. Am votat pentru accesul la tehnologie pentru toți!

67. Am votat pentru o educație accesibilă și gratuită!

68. Am votat pentru sprijinirea inițiativelor locale!

69. Am votat pentru securitatea energetică!

70. Am votat pentru reducerea poluării!

71. Am votat pentru combaterea schimbărilor climatice!

72. Am votat pentru un sistem de transport public eficient!

73. Am votat pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilități!

74. Am votat pentru îmbunătățirea siguranței publice!

75. Am votat pentru o justiție socială echitabilă!

76. Am votat pentru accesul la cultură și educație continuă!

77. Am votat pentru protejarea resurselor naturale!

78. Am votat pentru promovarea turismului sustenabil!

79. Am votat pentru o administrație eficientă și modernă!

80. Am votat pentru sprijinirea sectorului agricol!

81. Am votat pentru încurajarea voluntariatului!

82. Am votat pentru protejarea libertății de exprimare!

83. Am votat pentru promovarea valorilor europene!

84. Am votat pentru securitatea cibernetică!

85. Am votat pentru dezvoltarea infrastructurii sportive!

86. Am votat pentru promovarea educației financiare!

87. Am votat pentru o infrastructură rutieră sigură!

88. Am votat pentru susținerea industriilor creative!

89. Am votat pentru o politică de imigrație echitabilă!

90. Am votat pentru respectul pentru diversitate culturală!

91. Am votat pentru o politică agricolă durabilă!

92. Am votat pentru integrarea tehnologiei în educație!

93. Am votat pentru susținerea antreprenoriatului!

94. Am votat pentru modernizarea sistemului de apărare!

95. Am votat pentru reducerea sărăciei!

96. Am votat pentru îmbunătățirea serviciilor publice!

97. Am votat pentru respectarea drepturilor femeilor!

98. Am votat pentru susținerea inovării tehnologice!

99. Am votat pentru un viitor mai prosper pentru toți!

100. Am votat pentru o Românie mai puternică și unită!

Voi pentru ce ati votat?