***

 

Ileana Cotrubaș (n. 9 iunie 1939, Galați) soprană română, a cărei carieră s-a desfășurat între anii 1960 - 1990. A fost admirată pentru talentul actoricesc și pentru ușurința cu care cânta operă în diverse limbi.

Cotrubaș s-a născut în Galați, crescând într-o familie cu tradiție muzicală: tatăl, Vasile fiind tenor într-un cor de amatori. Cariera muzicală a început-o la vârsta de nouă ani, când a devenit membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii Române. La vârsta de unsprezece ani, cânta ca solistă.

În 1952 s-a mutat la București pentru a studia la Școala Specială de Muzică, școală pentru cei cu aptitudini speciale. Cotrubaș și-a făcut apariția pe scenă la Opera din București ca Yniold din Pelléas et Mélisande de Debussy în 1964. Repertoriul ei s-a îmbogățit cu roluri ca Oscar din Bal mascat, Gilda din Rigoletto și Blondchen din Răpirea din Serai aparând în diferite producții din toată Europa.

Este căsătorită cu dirijorul german Manfred Ramin.

În 1965 Cotrubaș a câștigat o competiție importantă la 's Hertogenbosch, Olanda unde a câștigat premiui I la operă, lied și oratoriu.

Anul următor a câștigat o competiție radio-televizată la München. Aceste premii, împreună cu marele succes obținut în rolul Paminei la Bruxelles i-au adus apariții la Opera de stat din Viena, Opera de stat din Hamburg , Opera de stat din Berlin și Salzburger Festspiele, obținând un contract cu opera din Frankfurt.

Anul 1969 a adus debutul în Marea Britanie, la Glyndebourne ca Mélisande, unde a cântat două stagiuni rolul principal din Calisto de Cavalli. Debutul la Royal Opera House, Covent Garden a avut loc în 1971, cu Tatiana din Evgheni Oneghin de Ceaikovski .

În anul 1970 Ileana Cotrubaș a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena. În perioada petrecută la Viena, soprana a debutat în Suzana din Nunta lui Figaro, Zerlina din Don Giovanni, Violeta din Traviata, Mimi din Boema și Sophie din Cavalerul Rozelor.

Anul 1973 i-a adus debutul american la Lyric Opera of Chicago, interpretând rolul Mimi .

Pentru Ileana Cotrubaș un succes de răsunet internațional a venit pe 7 ianuarie 1975 când a fost chemată în ultimul minut la Scala din Milano pentru a o înlocui pe Mirella Freni în Mimi din Boema de Giacomo Puccini. Cotrubaș a zburat cu avionul din Kent unde locuia, reușind să ajungă la spectacol cu doar un sfert de oră înaintea ridicării cortinei. Interpretarea sa a fost primită cu entuziasm de către critici și spectatori deopotrivă.

Cotrubaș a debutat la Metropolitan Opera din New York pe 23 martie 1977 în Mimi, avându-i ca parteneri pe José Carreras și Renata Scotto. La Metropolitan Opera, Cotrubaș a cântat cinci roluri: Mimi în Boema de Giacomo Puccini, Violeta în Traviata de Giuseppe Verdi (spectacolul din 28 martie 1981, alături de Placido Domingo și Cornell MacNeil fiind televizat), Gilda în Rigoletto (spectacol televizat pe 7 noiembrie 1977, alături de Plácido Domingo), Ilia în Idomeneo de Mozart (în premiera Operei Metropolitan), Tatiana în Evgheni Oneghin de Ceaikovski și Mihaela în Carmen de Georges Bizet, rol pe care l-a cântat în ultima sa apariție într-un spectacol de operă la Metropolitan din 26 martie 1987. La Metropolitan a avut 50 de apariții; a cântat în a doua gală a centenarului Operei Metropolitan pe 22 octombrie 1983 și la aniversarea a 25 de ani de carieră la Metropolitan a celebrului dirijor și mai apoi director al Metropolitanului James Levine, pe 27 aprilie 1996 (aceasta fiind și ultima ei apariție pe celebra scenă newyorkeză).

Soprana română este bine cunoscută pentru exigența sa profesională manifestată atât în relația cu regizorii cât și față de colegi. În câteva ocazii - Evgheni Oneghin la Viena în 1973 sau Don Pasquale la Metroplolitan în 1980 - Ileana Cotrubaș a părăsit fără ezitare producția când nu a fost de acord cu viziunea regizorilor.

Ileana Cotrubaș s-a retras de pe scenă în anul 1990, însă a continuat să predea, ținând cursuri de măiestrie și sfătuind tineri promițători ca Angela Gheorghiu.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_Cotrubaș

Prezentare grafică și colaj foto: arh. Cireșica Micu

***

 

SEMNIFICATIA CARTILOR DE JOC

ISTORICUL CARTILOR DE JOC

Jocul de cărți este unul dintre cele mai populare din lume, el fiind adus pe meleagurile europene de către negustorii italieni ce le descoperiseră în Egipt. În afară de distracția pe care o oferă, cărțile de joc au și o poveste interesantă pe care o spun cu fiecare culoare sau simbol. 

casino review

Cărți de Joc Semnificație – Istoricul Cărților de Joc

Culorile de pe cărțile de joc își au originea în Franța, acolo unde cărțile de joc erau bazate pe succesiunea din cadrul curților regale. Istoricii susțin că, la început, cărțile de joc au avut alte culori și alte semne: inimă, frunză, ghindă și clopoței, acestea fiind schimbate ulterior de către francezi în cele folosite în ziua de astăzi. Mai mult decât atât, există povești care susțin că asul este o altă inovație franceză, inclus în pachetul de cărți după revoluție, în onoarea celui care a reușit să îl dea jos de pe tron pe regele Franței.

Cărțile de joc sunt distribuite pe 4 culori/tipuri. Se pare că aceste simboluri cărți de joc pot fi văzute ca niște reprezentări ale societății. Iată denumirea cărților de joc și clasa socială corespunzătoare fiecăreia:

trefla reprezintă țărănimea

caroul reprezintă clasa comercianților

cupa reprezintă preoțimea

pica sau spada reprezintă clasa militară sau a războinicilor

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce există 52 de cărți de joc, răspunsul este unul simplu – fiecare carte reprezintă câte o săptămână a anului. 

Dacă aduni numerele tuturor cărților de joc, cu mențiunea că valetul este 11, regina 12, regele 13 și jokerul 1, vom ajunge la suma de 365, adică numărul de zile ale anului. O altă explicație pentru culorile și semnificația cărților de joc este legată tot de simbolistica anului și a anotimpurilor. Mai exact, culoarea roșie simbolizează sezonul cald și forța luminii, în timp ce culoarea neagră simbolizează sezonul rece și puterea întunericului. Citește și articolul despre semnificație tarot!

Jocul de cărți se concentrează de obicei în jurul celor 4 culori: treflă, carou, cupa sau inima roșie și pica sau inimă neagră. Există mai multe semnificații ce stau în spatele celor 4 culori. După cum am văzut, în Franța, acestea erau asociate cu societatea și clasele sociale, în timp ce alte popoare asociază cele 4 simboluri cu viața, după cum urmează:

trefla – principiul masculin

caroul – principiul feminin

inima roșie – centrul vieții

inima neagră – este asociată de multe ori cu o frunză

Inima roșie este elementul focului, mai este asociată și cu anotimpul primăvara, iar în forma sa umană reprezintă copilăria. Trefla este elementul pământului, este asociată cu sezonul cald, mai exact cu vara, iar în forma sa umană reprezintă tinerețea. Toamna este reprezentată de simbolul caroului, acesta fiind și elementul aerului și o reprezentare a carierei, a responsabilității și a valorilor personale. Nu în ultimul rând, inima neagră sau pica este simbolul iernii, un element al apei, reprezentarea înțelepciunii, acceptării și transformării. Vezi și articolul despre filme cu jocuri de noroc!

Când vorbim despre semnificația cărților de joc, nu doar culorile au o anumită simbolistică, ci și numerele, care ascund adevărate trăsături ale personalității sau povești mitologice sau istorice, după cum vom vedea în cele ce urmează. Să vedem ce înseamnă fiecare număr clasic conform acestei cărți de joc semnificație:

asul simbolizează dorința

cartea 2 simbolizează uniunea

cartea 3 simbolizează credința

cartea 4 simbolizează satisfacția

cartea 5 simbolizează schimbarea

cartea 6 simbolizează schimbarea

cartea 7 simbolizează victoria

cartea 8 simbolizează puterea

cartea 9 simbolizează noile începuturi

cartea 10 simbolizează succesul

Vrei să-ți crești șansele la jocurile de noroc? Citește acest articol despre zile și numere norocoase care pot avea o influență asupra profiturilor tale!

Cărțile de Joc în Istorie și Mitologie – Simboluri Cărți de Joc

Lucrurile devin mai interesante atunci când vorbim de restul cărților care întruchipează diferite figuri din istorie sau mitologie. Până în secolul al XVII-lea, figurile de pe cărțile de joc erau diferite, de la o țară la alta. Astăzi, însă, regăsim aceleași personaje pe toare cărțile de joc clasice din întreaga lume.

Personalități Masculine De Pe Cărțile de Joc – Valori Cărți de Joc

Cei 4 valeți pe care îi regăsim pe cărțile de joc sunt:

Hector – luptătorul troian legendar

La Hire – un comandant francez ce a luptat în Războiul celor 100 de ani

Ogier Danezul – un războinic de temut, un erou pe care îl regăsim de multe ori în poemele franceze

Lancelot – viteazul cavaler al regelui englez Arthur

Cei 4 popi îi reprezintă pe unii dintre cei mai mari regi ai lumii:

Cezar – dictatorul roman declarat zeu după moartea sa

Alexandru Macedon – una dintre cele mai fascinante personalități ale lumii antice, unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie

Carol cel Mare – părintele Europei moderne, lider militar și politic al francilor în Evul Mediu

David – conducătorul Israelului și al Iudeei, ucigașul lui Goliat

Cum eviți ghinionul la bani? Citește despre superstiții noroc și află cum întorci sorții în favoarea ta!

Personalități Feminine De Pe Cărțile De Joc – Semnificație Cărți de Joc

Pe cărțile de joc pot fi regăsite și anumite personalități feminine care au legătură tot cu istoria sau mitologia. Cele 4 dame sunt învăluite în povești mitologice. Iată care sunt figurile feminine legate de noroc în mitologie care se regăsesc astăzi pe cărțile de joc și ce semnificație au acestea:

dama de treflă semnificație – o întruchipează pe Iunona, o zeiță romană, protectoare a orașului Roma

dama de carou (Rachel) și dama de inimă roșie (Judith) sunt personaje biblice

dama de pică semnificație – o reprezintă pe Pallas Atena, zeița greacă a înțelepciunii.

Zeița Pallas Atena simbolizează curajul, inspirația, puterea și strategia, deci dama de pică este o carte pe care ți-o vei dori în cadrul unui joc de cărți pentru că îți poate aduce noroc. Cu toate acestea, în semnificația cărților de joc, dama de pică poate însemna și trădare și deziluzie, în cazul celor care cred în puterea cărților și în capacitatea lor de a prezice anumite lucruri. În combinația potrivită, dama de pică îți poate aduce câștiguri însemnate în jocurile de poker, deci ar fi bine să o vânezi și să o alături unor simboluri la fel de puternice.

Se pare însă că aceste cărți de joc trebuiau să întruchipeze alte figuri, după cum spunea Victor Hugo. Carol al VII-lea ar fi dorit ca, în locul figurilor de acum, cele 4 dame să fie un omagiu adus celor mai importante femei din viața lui: soției sale – Maria D’Anjou, amantei sale – Agnes Sorel, mamei sale – Isabela de Bavaria și revoluționarei franceze Ioana D’Arc. Dacă propunerea sa ar fi fost luată în serios, probabil acum nu mai vedeam pe dama de pică figura zeiței Pallas Atena, ci a amantei lui Carol al VII-lea sau a Ioanei D’Arc, fiind cu totul și cu totul alte semnificații cărți de joc.

Concluzie

Fiecare dintre aceste cărți pe care le vei ține în mână sunt încărcate cu o poveste și cu multă istorie. Iar acum că știi semnificația cărților de joc, cu siguranță următoarea rundă va fi mai intensă și mai interesantă!

Sursa internet

***

 Luis Fernández, actor și scriitor venezuelean și soțul lui Mimi Lazo,

a lansat campania:

"Haideți să salvăm femeile"

Uitați-vă cât de precis și frumos spune:

1. Alimentația corectă:

Nimeni nu trăiește în afara brizei.

Femeia trăiește din afecțiune. Dă-i-o din abundență. Pupici de dimineata si un "te iubesc" la micul dejun, o pastreaza frumoasa si parfumata toata ziua.

O îmbrățișare zilnică,

să vorbesti cu ea, este ca apa

pentru ferigi.

Nu o lăsa să se deshidrateze.

Dacă bărbatul tău nu face asta,

Ia-ți unul care face.

2. Flori:

Fac și ele parte din meniu.

Femeia care nu primește flori se ofilește rapid și dobândește trăsături masculine precum grosolănia

şi treaba grea.

3. Habitat:

Femeia nu poate trăi în captivitate.

Dacă e închisă în cușcă, va fugi sau va muri înăuntru.

Niciun lanț nu-i poate lega

si cei care se supun custilor

Îşi pierd ADN-ul.

4. Respectă natura:

Nu suporți PTM (tensiune premenstruală)?

Mărită-te cu un bărbat.

Femeile sunt la menstruație,

ele plâng pentru orice,

le place să vorbească despre cum a fost ziua, sa  discute despre relație.

Dacă vrei să trăiești cu o femeie,

pregătește-te pentru asta.

5. Nu-ți restricționa vanitatea:

Este tipic unei femei să-și picteze unghiile, buzele, să petreacă o zi întreagă la salonul de înfrumusețare, să colecteze batiste, să cumpere multi pantofi și poșete, să petreacă ore întregi alegând.

Înțelege toate acestea și susține-le.

6. Creierul feminin nu este un mit: O femeie fără creier nu este femeie,

ci un simplu obiect decorativ. Unii îți vor arăta că au mai multă materie cenușie decât tine.

7. Nu arunca o umbră asupra ei

dacă vrei să fii un om mare,

să ai o femeie lângă tine,niciodată în urma ta. În acest fel, atunci când ea strălucește,

te vei bronza

Oricum, dacă ea este în urmă,

vei primi un șut în fund.

8. Acceptă:

Femeile au și ele propria lor lumină.

și nu depind de un bărbat să strălucească.

Prietene, dacă tu crezi că femeia aia

e prea scumpa,enervanta sau complicata

ESTI UN OM SĂRAC!!!

Femeile sunt o binecuvântare!!!”

Sursa: Mihaela Ivașcu

***

 Exercitiu de creatie: "Degradarea intelectuală în România: Cauze și soluții

În ultimele decenii, România a traversat numeroase schimbări economice, politice și sociale. În acest context, unii observatori au început să se întrebe dacă există o degradare intelectuală a populației. Aceasta este o întrebare complexă, care necesită o analiză detaliată a mai multor factori, inclusiv educația, mediul cultural și influențele media.

Factori care contribuie la degradarea intelectuală

Calitatea educației:

Educația joacă un rol crucial în dezvoltarea intelectuală a unei națiuni. În România, problemele din sistemul educațional sunt bine cunoscute. Finanțarea insuficientă, programele școlare depășite și lipsa de formare continuă pentru profesori sunt doar câteva dintre provocările cu care se confruntă învățământul românesc. Rezultatele slabe la testele internaționale, cum ar fi PISA, reflectă aceste probleme și indică faptul că mulți elevi nu primesc o educație de calitate.

Influența mass-media:

Mass-media are un impact semnificativ asupra formării opiniilor și a nivelului de cunoaștere al publicului. Din păcate, în România, există o tendință spre tabloidizare și senzaționalism. Programele de televiziune axate pe divertisment de slabă calitate și știrile exagerate contribuie la un climat mediatic în care informația de calitate este adesea neglijată. Această tendință poate duce la o informare superficială a populației și la o scădere a interesului pentru subiecte mai complexe și mai relevante.

Cultura de consum:

Într-o societate tot mai axată pe consum, accentul se pune adesea pe bunuri materiale și divertisment în detrimentul dezvoltării intelectuale. Acest fenomen este vizibil prin popularitatea crescută a rețelelor sociale, jocurilor video și a altor forme de divertisment care nu stimulează neapărat gândirea critică sau creativitatea.

Migrația forței de muncă:

Un alt factor important este migrația masivă a românilor către alte țări, în căutarea unor condiții de muncă mai bune. Această migrație include adesea persoane tinere și bine educate, ceea ce duce la un exod de creiere și, implicit, la o scădere a nivelului general de educație și competență intelectuală în țară.

Consecințele degradării intelectuale

Scăderea capacității de gândire critică:

O populație care nu este stimulată intelectual poate avea dificultăți în a gândi critic și în a lua decizii informate. Aceasta poate duce la o vulnerabilitate mai mare în fața manipulării și a dezinformării, afectând astfel sănătatea democrației și a societății în general.

Impactul economic:

Nivelul de educație și competență intelectuală are un impact direct asupra economiei. O forță de muncă mai puțin educată și mai puțin capabilă să inoveze poate duce la o stagnare economică și la o competitivitate redusă pe piața globală.

Eroziunea culturii:

Degradarea intelectuală poate duce la o erodare a valorilor culturale și la pierderea interesului pentru patrimoniul cultural și artistic. Aceasta poate avea consecințe de durată asupra identității naționale și asupra coeziunii sociale.

Ce se poate face pentru a contracara degradarea intelectuală?

Reforma educației:

Este esențial să se investească în reforma educației, pentru a asigura că toți copiii primesc o educație de calitate. Acest lucru include actualizarea programelor școlare, formarea continuă a profesorilor și îmbunătățirea infrastructurii școlare.

Promovarea culturii și a gândirii critice:

Inițiativele culturale și educaționale care încurajează gândirea critică și aprecierea valorilor culturale trebuie susținute și promovate. Accesul la biblioteci, muzee și alte instituții culturale ar trebui facilitat pentru toți cetățenii.

Reglementarea mass-media:

O reglementare mai strictă a mass-media pentru a combate dezinformarea și pentru a încuraja conținutul de calitate poate ajuta la îmbunătățirea nivelului de informare al publicului.

Concluzie

Deși există semne îngrijorătoare de degradare intelectuală în rândul românilor, este important să recunoaștem că aceasta nu este o problemă insurmontabilă. Prin eforturi concertate și investiții în educație, cultură și media, România poate reveni pe drumul către o dezvoltare intelectuală sănătoasă și robustă. Numai prin stimularea gândirii critice și a interesului pentru cunoaștere putem asigura un viitor mai luminos pentru toți cetățenii."

"**

 

6 iunie: Debarcarea Aliaților în Normandia

La data de 6 iunie 1944 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a început „Debarcarea din Normandia” cea mai mare operațiune de debarcare din istorie, operațiune în care au fost  implicați sute de mii de soldați aliați, care au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Franţa, în cadrul „Operațiunii Overlord”. Invazia din Normandia a început cu acțiunile aeropurtate ale trupelor de parașutiști şi prin atacuri masive ale aviației şi artileriei navale aliate în noaptea de 5/6 iunie 1944. În dimineața zilei de 6 iunie a fost declanșată acțiunea de debarcare pe plajele Normandiei cu ajutorul a peste 6.900 de vase, puse sub comanda amiralului Bertram Ramsay, cel care fusese implicat și în debarcările din Africa de Nord și  sudul Italiei. Proiectul ce viza debarcarea în Normandia a fost aprobat la întâlnirea de la Quebec din august 1943 dintre Churchill şi Roosevelt, acest proiect fiind unul dintre cele mai bine păstrate secrete din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el prevăzând debarcarea pe un front extins de aproape 80 km, a trupelor aliate. Planul prevedea ca trupele americane să debarce pe plajele Omaha şi Utah, iar forţele britanice şi canadiene, pe plajele Gold, Juno şi Sword. Crucial pentru succesul operaţiunii „Overlord” trebuia să fie sprijinul unităţilor de aviaţie aflate sub comanda generalului Carl Spatz, cel care avea sub conducere Armata 3 din Royal Air Force cu un număr de 1514 de bombardiere grele şi Armata 8 Americană cu 2.578 de bombardiere standard. De asemenea, forţele strategice ale debarcării erau completate de forțe aeriene tactice, formate din două armate aeriene (una americană şi alta britanică), având în compunere peste 3.500 de avioane de vânătoare. În total, numărul de unităţi aeriene (avioane de bombardament, de vânătoare, de transport sau de observație) care au sprijinit invazia s-a ridicat la aproape 9.000 de avioane. De cealaltă parte a Canalului Mânecii, germanii erau complet dezorientaţi deoarece în seara de 5 iunie 1944, şeful Serviciului Informaţii al Armatei XV germane, locotenent-colonelul Meyer, a auzit în cadrul unei transmisiuni BBC cea de-a doua strofă a poeziei „Chanson d’automne” (Cântec de toamnă) de Paul Verlaine și deși știa că poate fi semnalul pentru o invazie aliată, a considerat că vremea proastă nu făcea posibilă declanșarea unui astfel de atac. În consecinţă, germanii nu s-au alarmat, cu atât mai mult cu cât comandanţii germani, care răspundeau de „Zidul Atlanticului”, au „strălucit” prin absenţă. Astfel, în acea zi Hans von Salmuth, comandantul Armatei XV era la vânătoare cu niște prieteni, Friedrich Dollmann, comandantul Armatei VII, se găsea în Rennes, unde pregătea nişte festivităţi militare, comandantul Diviziei 21 Panzer Franz Geuhtinger era plecat în permisie la Paris, iar Erwin Rommel, comandantul apărării germane de pe coasta Atlanticului, se găsea în Germania, serbând ziua de naştere a soţiei sale. Primii care au atins pământul Franţei au fost paraşutiştii din Divizia 6 aeropurtată britanică, care au trecut la acoperirea plajei Sword din flancul stâng al aliaţilor, pe când două divizii de paraşutişti americani, au protejat zona plajei Utah de pe flancul drept. La sfârşitul zilei de 6 iunie, vasele aliate reușiseră sa debarce pe plajele din Normandia, peste 150.000 de soldaţi, iar la acest succes al aliaților a contribuit din plin lipsa de reacție a comandanților germani, care au considerat că debarcările din Normandia erau doar o stratagemă, menită să atragă atenţia, iar debarcarea se va face sigur în altă zonă, mai precis în zona Pas-de-Calais.  Numai că, atunci când comandanții germani şi-au dat seama de greșeală și au văzut că debarcarea este reală, era prea târziu.

Lectia de istorie

***

 

7 iunie- Încoronarea lui Ludovic al XIV-lea - Regele Soare.

La data de 7 iunie 1654, a fost încoronat Ludovic al XIV-lea al Franței, cunoscut și cu numele de Regele Soare, cel care va avea una din cele mai lungi domnii din istoria monarhiilor europene. Născut în anul 1638 , Ludovic al XIV-lea  a avut ca și părinți pe Ludovic al XIII-lea de Bourbon și Ana de Austria, ei fiind cei care l-au inițiat încă de mic în tainele educației aristocratice. De altfel,  de la mama sa va moșteni viitorul rege indubitabila sa pietate catolică,  de la tatăl său învățând să călărească și să tragă cu armele de foc. De-a lungul copilăriei, Ludovic a trecut pe lângă moarte de câteva ori, astfel la vârsta de cinci ani aproape s-a înecat într-una din piscinele palatului regal, fiind salvat „in extremis” de către un servitor al curții, iar la nouă ani s-a îmbolnăvit de variolă și când medicii nu-i mai dădeau nici o șansă, tânărul Ludovic și-a revenit miraculos. De asemenea, în adolescență el a fost victima unei grave intoxicații alimentare, dar din nou s-a vindecat miraculos, când nimeni  nu îi mai dădea vreo șansă de supraviețuire . În anul 1643 la moartea tatălui sau, Ludovic al XIII-lea era încă minor,  însă acest  lucru nu l-a împiedecat să fie declarat rege, chiar dacă conducerea statului  va fi asigurată de o regență din care făcea parte mama sa, Ana de Austria și cardinalul Mazarin. În anul 1651 o sesiune specială îl declară pe Ludovic  major, numai că  încoronarea oficială va avea loc la data de 7 iunie 1654 la Reims, chiar dacă afacerile politice vor rămâne mai departe în mâna cardinalului Mazarin, până la moartea acestuia la data de 9 martie 1661. A doua zi după moartea lui Mazarin, Ludovic i-a convocat pe  toți oamenii politici care conduseseră până atunci Franța, spunându-le că a venit vremea să guverneze el însuși, iar în următorii 54 de ani, Regele Soare va fi propriul său prim-ministru, ocupându-se personal de introducerea unor noi reforme în societatea franceză. De altfel, Ludovic al XIV-lea a avut una din cele mai lungi domnii din istoria europeană, anume 72 de ani, el fiind autorul celebrelor cuvinte „Statul sunt eu!”, rostite la Versailles atunci când l-a întrebat pe președintele Parlamentului de ce nu este de acord cu un proiect de lege propus de el. Președintele a răspuns ca parlamentarii s-au opus pentru că apără interesele statului, la care Ludovic a replicat cu autoritate: „Ale statului? Dar statul sunt eu!”. Perioada lui Ludovic al XIV-lea e considerată a fi una dintre cele mai bogate epoci artistice din istoria Franţei, deoarece sub patronajul său se înființează Academia pentru Pictură şi Sculptură (1663), Academia de arhitectură (1671), Academia de Muzică (1672) şi Academia Franceză, care deși creată în 1635 va trece sub control regal în anul 1671. Prosperitatea epocii sale îşi găsește cea mai fidelă expresie în Palatul de la Versailles, cel mai mare și cel mai impunător palat din Europa acelor vremuri. Astfel, victoriile politice ale lui Ludovic al XIV-lea şi dezvoltarea culturală din timpul domniei lui au adus Franţei, admiraţia întregii lumi, iar valorile şi modul de viaţă francez va deveni un model de referință pentru marile curţi regale europene ale epocii.

Lectia de istorie

***

 

8 iunie 1936: Nenorocirea de la Cotroceni

“Luni dimineața au început pe platoul din Cotroceni, serbările Restauraţiei, organizate de O. E. T. R., la care au participat toate organizaţiile tineretului, în special cencetaşii, străjerii, şoimii, arcaşii etc. La serbări a asistat o lume imensă, toate tribunele care înconjurau loja regală fiind tixite. Ceremonia s-a desfăşurat în deplină ordine, până la ora 11:30, când, tocmai în timpul defilării străjerilor, tribuna uriaşă situată vis-a-vis de loja regală, în care se aflau aproximativ 4.000 de persoane, a început să se clatine, apoi s-a prăbuşit ca un castel de cărţi, însoţită de un vuiet asurzitor şi vaiete îngrozitoare.

Repeziciunea cu care s-au produs faptele au uimit de cei prezenţi, pe locul unde se găsea mai înainte falnica tribună, neaflându-se decât un morman de scânduri şi grinzi, totul înconjurat de un praf gros. De sub dărâmături se auzeau vaietele îngrozitoare ale răniţilor şi gemetele muribunzilor. Imediat s-au luat măsuri pentru ajutorarea celor răniţi.

M S. Regele, pe care l-au impresionat adânc cele întâmplate, a coborât imediat la faţa locului, dând personal indicaţiunile pentru salvarea nenorociţilor prinşi sub dărâmăturile tribunei.

M.S. Regele nu era însoţit decât de A. S. R. Principele Nicolae şi zadarnic căuta în jurul său vreun membru al guvernului, aceştia dispăruseră de la faţa locului.

În tot cursul zilei de ieri, grija principala a Suveranului a fost îndreptată spre suferinzii din spitale. Din însărcinarea M. Sale d. general Ilasievici, mareşalul Palatului, a cercetat toate spitalele, interesându-se de starea celor internaţi. De asemenea, şi A. S. R. Principele Nicolae a vizitat pe rând pe cei suferinzi. Suveranul, în înalta lui solicitudine, a donat o sumă foarte importantă din caseta sa particulară pentru ajutorarea familiilor celor răniţi.

De asemenea, şi A. S. R. Principele regent Paul al Iugoslaviei şi Excelența Sa Eduard Beneş, preşedintele Republicii Cehoslovace, au donat importante sume de bani pentru acelaşi scop. În cursul după amiezii, M. S. Regina Mana s-a interesat de soarta răniţilor, contribuind cu o însemnată sumă la ajutorarea lor. Tot în urma ordinului Suveranului, Ministerul Sănătăţii publice a dispus ca răniţii să primească toate îngrijirile medicale necesare, fiind puşi la dispoziţie medici chirurgi în număr suficient

După ultimele calcule făcute, numărul celor care s-au prăbuşit cu marea tribună la Bucureşti, de ziua Restauraţiei, ar fi de 800. Dintre aceştia, 423 se găsesc în stare foarte gravă. Autorităţile au luat întinse măsuri pentru a se veni în ajutorul celor răniţi.

Ca urmare, toate spitalele din Capitală şi-au deschis larg porţile pentru a veni în ajutorul răniţilor. Astfel la Spitalul Brâncovenesc au fost internate 149 de persoane. La Spitalul de Urgenţă – 36, la Spitalul Polizu – 69, la Spitalul Colentina – 84, la Spitalul Comit – 46, la Spitalul Gardienilor Publici – 26, la Spitalul Filantropia – 100, la Spitalul Militar – 169 grav răniţi şi 90 cu leziuni mai uşoare, la spitalul Witing – 36 de personae, iar la Spitalul Colţea – 100 de persoane.

Evenimentul a stârnit în Bucureşti, ca de altfel în toată ţara, o panică de nedescris. Spitalele au fost literalmente asediate de rude şi cunoscuţi, pentru ca ele să poată afla în ce stare se găsesc victimele.

 NU 3 MORȚI, CI 80!

Remarcam de la început că asupra numărului morţilor au circulat cele mai fantastice versiuni, în special autorităţile nu au putut cădea de acord cu privire la comunicatul pe care aveau să-l dea în legătură cu această chestiune. Astfel, cei care au ascultat la radio au putut afla ieri că numărul morţilor este de trei, pe câtă vreme Poliţia Capitalei a precizat că numărul morţilor este de peste 80.

În asemenea împrejurări tragice, socotim că guvernul nu poate să continue jocul sinistru de a induce în eroare opinia publică a ţării. Guvernul Tătărescu, prin ascunderea adevărului, nu-şi poate bate joc de cetăţenii ţării, mai ales de familiile acelora care au alergat la Bucureşti pentru a participa la serbările naţionale din 8 iunie. Toţi morţii sunt eroi naţionali. De aceea guvernul are datoria sa publice numărul exact al morţilor, pentru ca familiile lor să poată lua măsurile necesare pentru înmormântare.

O dovadă eclatantă despre proporţiile dezastrului o constitue şi aceea că, în urma unui ordin telegrafic al guvernului, toţi chirurgii din oraşele învecinate Bucureştilor au fost chemaţi de urgenţă în capitală. Aceşti chirurgi vor lucra ziua şi noaptea fără întrerupere, pentru ajutorarea celor suferinzi. Amintim că la Spitalul Brâncovenesc s-au făcut azi noapte 84 de operaţiuni. Cu toate acestea, 24 de răniţi au încetat din viaţă.

Imediat după groaznicul accident care a îndoliat ţara întreagă, Parchetul din Capitală a primit ordinul să procedeze la cercetarea împrejurărilor în care s-a produs catastrofa şi să stabilească vinovăţiile.

Procurorul de serviciu deplasat la faţa locului a putut constata că tribunele construite la repezeală n-au avut nici un calcul de rezistenţă, că materialul din care erau construite era slab şi n-avea dimensiunile prevăzute în caietele de sarcini.

Apoi cuiele şi altele care trebuiau să întărească construcţia erau puţine şi de proastă calitate. În general nu s-a respectat nici o normă de siguranţă şi lemnăria era în marte parte veche şi putredă. În baza acestor dovezi de vinovăţie, Parchetul a procedat imediat la arestarea antreprenorilor Blumenfeld şi Druţu, precum şi următorilor architecţi din serviciul municipiului Capitalei: Roger Botomei, şeful serviciului, Ioan Burcurş, ajutorul său, Iulian Cojocariu, Vasile Ionescu şi Aurel Cacip. Împotriva tuturor s-au emis mandate de arestare, deschizându-se acţiune publică contra lor pentru cumulul de omor şi rănire prin imprudenţă.

O comisiune delegată de Parchet s-a deplasat în cursul după amiezii la faţa locului, unde a adunat probe din materialete din care au fost construite tribunele. Cu acest prilej s-a constatat cu câtă rea-voinţă şi neglijenţă s-a procedat la recepţionarea şi construirea tribunelor. Parchetul a audiat apoi pe avocatul Vasile Vasilescu, ajutor de primar, care a dat relaţiuni asupra felului cum s-a adjudecat lucrarea de construire a tribunelor celor doi nespecialişti, Blumenfeld şi Druţu. Colaboratorul d-lui Donescu a arătat că Primăria Capitalei a plătit suma de 8milioane lei pentru cele 12 tribune.

 PRIMARUL CAPITALEI DEMISIONEAZĂ

Din cercuri bine informate ni se comunică faptul că dl. Donescu, primarul general al Capitalei, îşi va prezenta azi demisia ministrului de interne. Demisia domnului Donescu va fi primită. Aceleaşi cercuri arată că demisia primarului Capitalei a fost cerută cu insistență şi nu este singura demisie provocată de criminala neglijentă ca aţi emanat atâta suferinţă şi durere asupra ţării.

*** Patria, 10 iunie 1936

La o săptămână după groaznica întâmplare de pe platoul Cotrobenilor, ţara întreagă este încă alarmată de groază. Sute de familii aşteaptă pe „dispăruţi”, şi aproape o mie de familii se îndoiesc de avizul primit de la spitalele capitalei că cel plecat la Bucureşti este încă în viaţă şi “este reţinut X săptămâni în Capitală”, cum sună sinistrul formular trimis într-un tiraj impresionant în toate colţurile ţării.

Totuşi guvernul nu ştie şi nu vrea să ştie decât de trei morţi! Cu riscul de a cenzura avizele mortuare — nu admite mai mult. Răniţii, da, îi recunoaşte. De la „aproape 100 de persoane rănite“ — cum suna primul comunicat — am ajuns la recunoaşterea cifrei de 1.724 răniţi, din care 369 – foarte grav, iar 700 – grav. Adică atât cât „Patria” a anunţat din prima zi.

Cu morţii stăm altfel. Primul comunicat vorbeşte de trei morţi. Ultimul — tot de trei. Familile „dispăruţilor” sunt ameninţate cu „perchiziţii”, cu cercetări — spre a se vedea dacă nu cumva familia i-a omorât sub pretextul nenorocirii de la Cotroceni. Aşa reiese dintre rânduri!

Citiţi şi vă veţi înfiora!! Dar se înşală când cred că suntem în Rusia ţaristă!! Se înşală când cred că pot minţi pe toată lumea! Dacă ministrul de interne şi guvernul nu se ruşinează, pot minţi mai departe! În faţa mea, care am văzut mai mult de zece cadavre, în faţa miilor de oameni, care au văzut şi ei transportul sinistru al morţilor, în faţa cercetaşilor, în faţa jandarmilor şi sergenţilor de la locul sinistrului, în faţa gardianului de la morgă, a medicilor, a cioclilor care au îngropat cadavrele, a familiilor lovite de doliu, în faţa sutelor de mii de cititori de ziare care au aflat printre rânduri de cel puţin zece morţi daţi cu numele, în afară de cei ai comunicatului oficial, poţi minţi în dragă voie. Cu cât este minciunea mai îndrăzneaţă, cu atât scârba şi revolta mulţimii este mai mare. Şi cu atât pedeapsa destinului va fi mai crudă!”

*** Patria, 16 iunie 1936