Colegiul Naţional “Unirea”, considerat pe bună dreptate cel mai prestigios liceu din judeţul nostru, datează de pe vremea cand autorităţile statului încercau să pună învăţămantul pe roate, dar în acelaşi timp să creeze şi un stil în arhitectură. Rămasă pană în prezent cea mai somptuoasă instituţie de învăţămant din judeţ, clădirea liceului este identică cu cea a Colegiului Naţional “Ion C. Brătianu” Piteşti, dar şi cu a Colegiului Naţional “Roman-Vodă” din Roman. Dacă ajungi prin Roman sau prin Piteşti şi te nimereşti în curtea unuia dintre cele două licee, nici nu ai zice că nu te mai afli în Focşani. Clădirile se aseamănă ca două picături de apă, iar cărămida roşie are acelaşi farmec ca la Liceul Unirea al nostru. Colegiul Naţional “Ion C. Brătianu” din Piteşti, denumit şi “nava-amiral a învăţămantului romanesc”, este cea mai veche şi prestigioasă instituţie de învăţămant din Argeş. “Colegiul a fost înfiinţat în 1866 prin Ordinul 5918/21.06.1866 al Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, iar în luna septembrie a aceluiaşi an prima clasă de gimnaziu îşi primea elevii. Între anii 1897-1899, a fost construit localul liceului, din fondurile Ministerului Instrucţiunii Publice, pe un teren oferit de autoritatea locală. După înfiinţare s-au făcut propuneri către minister pentru a se atribui liceului numele de Radu Negru Basarab în 1872, iar în 1886 de Dinicu Golescu, ambele propuneri negăsind audienţa necesară. În 1898, prin Decretul Regal numărul 279 din 26 ianuarie, s-a atribuit liceului numele marelui om politic Ion C. Brătianu”, se arată în istoricul liceului. Comuniştii au schimbat denumirea liceului în “Nicolae Bălcescu” pentru ca, la caţiva ani după căderea vechiului regim, denumirea să fie schimbată din nou, însă cu cea adoptată prin Decret Regal.
Cele trei licee amintesc de vremurile bune ale arhitecturii
Liceul Unirea este chiar un pic mai vechi decat cel din Piteşti. “Unirea a luat fiinţă la data de 7 ianuarie 1866 prin Ordinul Domnesc nr. 26512 din 10 august 1865 fiind prima unitate de învăţămant secundar din această zonă şi între primele din Romania. Peste doi ani, gimnaziul avea deja patru clase şi un mic corp profesoral preocupat de strangerea materialului didactic: aparatură pentru fizică şi chimie, colecţii pentru geografie, istorie şi ştiinţele naturii, o colecţie de monede vechi. Tot atunci se pun şi bazele bibliotecii, cu cele 45 de volume donate de elevi. Şcoala funcţionează fără local propriu pană în 1880, cand începe construcţia clădirii, iar numele este transformat din «Alexandru Ioan Cuza» în «Unirea». În 1884-1885, reapare clasa a V-a, iar în următorii ani gimnaziul se transformă în liceu. Acest fapt a fost de mare importanţă, ţinand seama că în toată zona dintre Buzău şi Barlad nu mai există o şcoală similară ca grad. După lungi aşteptări, în 1900, liceul se mută în actuala clădire, construită după planurile arhitectului Băicoianu”, se arată într-o succinctă descriere a ceea ce înseamnă Liceul Unirea. Colegiul Naţional “Roman-Vodă” este cel mai tanăr din toate cele trei licee identice, totuşi acesta şi-a deschis oficial porţile la finele lunii septembrie în 1872. Ca şi celelalte două instituţii de învăţămant Colegiul “Roman Vodă” începe construcţia unui local propriu abia la finele secolului XIX. Costin Brăilescu, “sufletul şcolii romaşcane” propune autorităţilor vremurilor un memoriu în care este stipulat ca liceul să poarte numele Roman Vodă, lucru care se va şi concretiza ulterior. Liceele invocate nu au în comun doar un local propriu perfect identic, ci şi rezultate foarte bune obţinute prin munca elevilor şi profesorilor deopotrivă. Instituţiile acestea amintesc de vremurile în care exista un bun gust evident în arhitectură, dar totodată şi o încercare de a da un caracter unitar peisajului urbanistic. Lucrurile nu mai stau deloc aşa în 2012, iar procesul de uraţire al oraşelor este unul ireversibil. Adio bun gust! (Sorin TUDOSE)
“Roman Vodă” din Roman
“Ion C. Brătianu” din Piteşti