În ultimii câțiva ani am asigurat asistența medicală la Centrul sportiv și de agrement „Moldova Roman, partea de ștrand, adică secțiunea de piscine. La început am fost reticentă, apoi mi-a plăcut. Nu este singurul centru de agrement, mai există în oraș un bazin de înot și o sală polivalentă.
Din păcate în orașul mic de provincie nu există prea multe spații unde îți poți petrece timpul liber. Desigur, vara este mai ușor. Ștrandul și parcul municipal poate prelua o mare parte din populația dornică de relaxare. În plus sunt în curs de amenajare încă două parcuri mai mici, care pot deservi populația din zonele respective.
Și totuși ar lipsi ceva: o sală de sport sau un complex sportiv. Un loc unde oricine poate face mișcare în voie. Și un loc sau mai multe unde să se facă pregătirea sportivilor de performanță, cel puțin în faza de copii și juniori.
Nu este complicat. Este nevoie de un proiect de hală metalică, care poate fi realizat cu brio de firma Frisomat. Avantajul principal este că firma este din Piatra Neamț, foarte aproape de Roman. Deci costuri minime cu transportul direct din start.
Frisomat România este printre puținele companii de construcție din România care acoperă întregul ciclu constructiv.1.- Proiectează, 2.- Produce, 3.- Livrează și 4.- Construiește/Montează hale metalice. Din start, dacă aceeași firmă realizează lucrarea cap-coadă prețul final va fi sensibil mai redus.
Construcțiile prefabricate din oțel laminat la rece (profile ușoare) utilizează cu 30% mai puțin oțel comparativ cu halele metalice realizate din oțel laminat la cald (profile grele), fiind, cu toate acestea, solide și durabile. Ca atare scade costul transportului fără a diminua calitatea și durabilitatea construcției finale.
De ce aș alege sistemul Frisomat? Iată de ceȘ
Avantajele sistemului constructiv Frisomat – hale metalice prefabricate din oțel profilat la rece:
1. Opțiuni nelimitate – Posibilități nelimitate de personalizare, însă standardizate. Fiind un sistem constructiv modular, posibilitățile de îmbinare sunt diverse, acoperind o gamă foarte largă de nevoi.
2. Economie de timp și bani – Elementele constructive fiind ușoare, însă foarte rezistente, se economisește la transport (cost/tona transportată), la montaj (nu necesită utilaje grele de manipulare & rapiditate la asamblare), timp scurt de realizare a întregului proiect (clientul începe mai repede amortizarea cheltuielilor, față de construcțiile clasice).
3. Soluție completă – Hala metalică este proiectată, produsă, transportată și montată de către Frisomat. În acest fel, partenerii beneficiază de expertiza Frisomat în toate etapele constructive. Se pot integra foarte multe opționale: uși mari de acces, luminatoare, copertine și console, mezzanine, poduri rulante, fațade vitrate, trape de fum etc.
4. Fiabilitate și durabilitate – Materialele și montajul de calitate asigură eliminarea și/sau reducerea costurilor de mentenanță pe toată durata de utilizare/hală metalică. Se utilizează oțel de foarte bună calitate (S390 sau S 550), la grosime optimă, se aplică strat protector anticoroziv de Zn 275 g/mp cu +10% toleranță, pereții se realizează din tablă de 0,5-0,6 mm grosime sau panouri SW termoizolante de bună calitate.
ValorileFrisomat sunt:
1. Inovație: soluții optimizate pentru fiecare proiect
2. Partener de încredere: materiale certificate, asigurarea trasabilității, responsabilitate pentru fiecare etapă de proiect și orientare spre nevoile clientului.
3. Sustenabilitate: 50% din energia consumată la producția materialelor provine de la panouri solare, proiectăm halele, minimizând pierderile, reciclăm deșeurile.
Odată construcția terminată, partea cea mai grea a proiectului unei afaceri de succes s-a terminat. Restul se face ca de la sine.
Mulți dintre voi, superbloggeri, l-ați cunoscut – online și/sau offline. Concurent cu vechime în competiție, încă din ediția Spring SuperBlog 2014,Radu Ţugleaa fost și un membru activ în comunitatea noastră. În primăvara 2020, a plecat “Dincolo de nori” (așa cum își denumise blogul), după o îndelungă suferință. A lăsat în urmă multe amintiri frumoase.
Astăzi, 8 noiembrie, ar fi fost ziua lui, așa că i-am pregătit împreună un articol in memoriam. Mulțumim tuturor celor care au contribuit cu mesaje:
Oana Pană– Mi-aduc aminte cand am stat pe terasa la Miorița și Radu îmi povestea din aventurile lui și zâmbea, avea un ton atât de pozitiv încât as fi zis ca nu are nimic, dacă nu aș fi știut. Sper ca în nori acolo sa facă la fel de mult îngerii sa zâmbească. Mulțumesc, Radu, ma bucur ca te am cunoscut.
Oana Alexandra Nica – Eu nu l-am cunoscut pe Radu, am venit mai târziu în competiție. Știu povestea bătăliilor lui și țin minte această gală. E mereu emoție pură… Este unul dintre motivele pentru care am intrat în competiție. Avea un pozitivism extraordinar și o putere fantastică. M-a molipsit. Pare ciudat să vorbim la trecut despre el. Am sperat că va învinge boala.
Diana Elena Gole – Nu am interacționat mult cu Radu, dar îl citeam cu drag. Îmi plăcea cum scrie, pozitivitatea pe care o emana. Și, culmea, semăna teribil cu un unchi de-al meu răpus de aceeași boală. Asta parcă îl făcea special pentru mine.
Georgiana Tonef-Filip – Am plecat din Poiana cu el și Alin [n.n. după Gala SuperBlog 2018]. În gara la Brașov s-a purtat minunat. Parca el încerca să ne încurajeze.
Beatrix Cozma– Eu nu L-am cunoscut personal, dar îl urmăream de când cu Super Blog. Mă pregăteam o data, ca toți din competiție sa ma plâng ca n am timp sa scriu, ca ma terminase psihic și fizic pierderea sarcinii. Apoi am deschis pagina și domnul Radu, scria despre tratamentul pe care-l urma, despre lupta lui cu… M-am rușinat, n-aveam nici un motiv sa ma plâng. Atunci mi am promis ca nu ma voi plânge, ca voi scrie chiar dacă va trece de 12 noaptea. Dumnezeu să-l odihnească!
Elena Georgeta Vasile – Doamne, cate “certuri” aveam cu el zi de zi, la curs. În ianuarie 2019 am început împreună un curs și era “colegul meu” din stânga. Zilnic mă bătea la cap să mă înscriu cu el in competiție. Râdeam și ne contraziceam la fiecare minut. A fost un om tare bun…
Luminița Tudosă– Pe Radu Ţuglea nu l-am cunoscut personal, dar a fost unul dintre mentorii mei aici la SuperBlog. Povestea i-am aflat-o atunci cand i-am luat un interviu pe blog.
Almona Ţilea – Radu mi-a făcut “botezul” în SuperBlog. Nici nu urcasem bine articolul de înscriere la Spring SuperBlog 2018, că primesc notificare de comentariu nou. “Dincolo de nori” îmi spunea “Bun venit în competiție! Să nu ne iei chiar toate premiile!” A fost un adversar și un coechipier, în același timp. M-a uimit jovialitatea lui când l-am cunoscut personal la Gală, la Hotel Aurora. M-a impresionat până la lacrimi la Gala din Poiana Brașov. Deși glasul era mut, ochii vorbeau într-una. Am sperat la mai bine când l-am revăzut la Miorița. Îmi lipsește concurentul Radu, dar mai ales, camaradul Radu. A lăsat un gol mare, dar și o lecție de viață, de curaj și determinare. Drum lin spre Paradis, Radule!
Alina Gheorghe – Radu a fost puternic, a fost un barbat cu personalitate, a fost un barbat care si-a respectat opiniile si nu s-a sfiit niciodata sa spuna exact ce gandea. Era incapatanat si a trait exact asa cum a dorit si i-a placut, cu asumare si demnitate. Eu l-am privit cu ochi de fiica, de aceea am sperat ca va invinge a doua oara cancerul. Daca ar fi fost tatal meu cred ca ne-am fi contrat si ciondanit des. :)) L-am placut, stimat si respectat, a fost reciproc! ☺️ Dumnezeu sa il odihneasca!
Cristian Hatschner alias Cluc – Primul blogger pe care l-am cunoscut ofline a fost Radu, cu ocazia Regatei Marilor Veliere de la Constanta, din anul 2016, unde am fost blogger partener. Era si perioada inscrierilor pentru SuperBlog iar eu ezitam pentru ca fusesem dezamagit de editia anterioara, dar Radu mi-a spus că nu conteaza competitia ci altele… pe care le-am descoperit in timp. De atunci, ne-am revazut la fiecare Gala unde am participat si la Spring SuperBlog 2018 i-am oferit cartea mea, pe care a citit-o pe parcursul celor trei zile petrecute la Mamaia. El locuind in Constanta venise ăn fiecare zi de acasa la noi, pentru a fi cu noi!
Mona Rusinescu – Datorită lui Radu sunt aici. La el am văzut articolul de înscriere și am aflat de SuperBlog. A fost primul care mi-a urat “Bun venit”, primul care mi-a comentat pe blog și pe urmă m-a încurajat în privat în unele situatii. Am și râs mult cu el, după ce ne-am cunoscut mai bine, chiar dacă online. Ne-am și contrat, mai ales când am fost jurat, dar mereu a dat dovadă de respect, fair-play și pur și simplu îți dădea o stare de bine. Și pe parcursul bolii și al tratamentului parcă el îmi dădea convingerea că totul va fi bine, chiar dacă eu nu îndrăzneam să cred. Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus, au fost de fapt o urare de ziua mea. După puțin timp s-a ascuns Dincolo de nori. Cu toate acestea și-a făcut timp să mai ofere un zâmbet. Mi-a câștigat respectul și, deși nu l-am cunoscut în realitate, nu îl voi uita niciodată!
Cristina Chifu – Radu nu a fost, Radu este în continuare aici, doar că ne privește din altă dimensiune și sigur se bucură că ne amintim cu drag și dor de el. Pe Radu l-am întâlnit la mai multe gale, dar nicicând nu m-a impresionat mai mult ca la ultimele două. Nu și-a ascuns diagnosticul, nu s-a plâns, nu a cerut nimic de la nimeni, doar a împărtășit cu noi toți, prin intermediul blogului, experientele sale îngrozitoare. Radu știa ce urma, dar a fost puternic pentru fiul său și pentru noi toți, arătându-ne ca putem fi demni în fata morții. Ne-am văzut ultima oară în centrul Brasovului. I-am dus o țigară electronică, pe care o uitase la hotel. Ne-a făcut niște poze (mie si lui Geo) la bradul acela imens din Piata Sfatului. Atunci, nu mi-am imaginat că nu-l voi mai vedea. Radu, sigur urmăreste acest concurs, pe care l-a îndrăgit și pentru care a pus suflet, muncă și mult talent și își dorește să se respecte ce-a transmis el la ultima gala, asta dacă nu cumva a început chiar el un SuperBlog, acolo în ceruri. Dumnezeu să-l odihnească în pace și noi, să ne amintim de el cu drag, emoție și respect.
Lelia Iancu – Pe Radu Ţuglea l am cunoscut in online cu ocazia SuperBlog. Ii citeam mereu postările, dar cel care mi a rămas in minte a fost cea de la proba cu mașina viitorului și Paralela făcută cu fratii Jderi! Mai apoi, am citit o carte pe nerăsuflate la o recomandare a lui și am făcut după aceea recenzie… De fiecare data când ridic ochii spre cer imi vine in minte numele blogului sau “Dincolo de nori” și gândul imi zboară la el…
Irina-Cristina Ţenu – Eu nu l-am cunoscut decât virtual, dar mereu i-am apreciat creativitatea și forța cu care luptat până la final. {…} A fost un om talentat și cu dragoste de cuvânt. Probabil acum scrie îngerilor, Dincolo de Nori, și ne ține pumnii, zâmbind.
Izabella Miklos – A fost un Om plin de viata si mult curaj pana la capăt. L-am admirat chiar de la început. Știu ca Dincolo de nori ești Tu, Radu, si ne admiri comentariile. Domnul e cu Tine acum!
Dana Codori – Ce binecuvântați am fost că l-am cunoscut şi ce norocoşi sunt acum îngerii că-l au acolo sus… Radu este cel care ne-a lăsat fiecăruia câte o lecție de viață şi, pare-se, îi vom fi veşnic recunoscători. Cred că iubirea şi recunoştința nu au limite şi vor trece până dincolo de nori… până acolo de unde Radu ne zâmbeşte. Las aici versurile pe care le-am scris în ziua în care a plecat: “Nici zâmbet şi nici glas nu am… rămân doar ochii curgători când un suflet blând pleacă dincolo de nori… Se duce lin acolo unde nu-i durere, unde nu-i suspin, se-aşează lângă îngeri sub un cer mult mai senin…“
Cătălina Mitu – Radu a fost printre puținele persoane ce mă sfătuia când scriam. Îmi spunea verde-n față unde greșeam, îmi spunea opinia lui fără să mă menajeze, îmi dădea sfaturi. Când ne întâlneam la diverse evenimente sau chiar și întâmplător pe stradă zâmbea, a fost un luptător până în ultima clipă. întotdeauna aveam ceva de învățat de la Radu, mereu o vorbă bună, un sfat bun! Drum lin printre nori, Radu. Sper să le povestești îngerilor despre noi cei rămași aici pe pământ.
Daniel Botea– Pe Radu mi-l voi aminti mereu cu placere pentru pasiunea lui pentru vinul Negru de Dragasani. Exact ca acest vin rar si unic, Radu Radu este apreciat de cunoscuti pentru felul lui de a fi si de a interactiona cu ceilalti. Cum se obisnuieste la bloggeri las aici o imagine si un link.
Gheorghe Chifu – Și eu l-am cunoscut pe Radu la mai multe gale SuperBlog. Era un om modest, scria foarte bine și dădea sfaturi utile și altora. Era o placere sa stai de vorba cu el. Avea multa simplitate în comportament, un adevărat OM. Sper ca acolo în ceruri sa continue sa scrie tot atât de bine și sa inițieze un astfel de concurs printre îngeri. Dumnezeu sa îl binecuvânteze acolo sus.
Ioana Razk – L-am cunoscut virtual la Superblog, ne-am întâlnit la o Gală şi… ce a urmat a fost o prietenie mai mult decât specială. Am descoperit un om extraordinar, cu o mulțime de calități de invidiat. Printre ele, dragostea pentru cei doi băieți şi pentru părinții lui. Orice aş spune despre el nu l-ar putea descrie îndeajuns de bine. Din păcate, a suferit prea mult şi a plecat prea devreme. Nu ştiu cât şi ce a lăsat în urmă dar, cu siguranță, zeci de oameni îl regretă. Printre ei, eu.
Roxana Vasilescu – I-am remarcat eleganța în online și m-am bucurat de o prietenie specială în offline. Păstrez amintiri dragi cu omul acesta generos și talentat.
Raluca Filimon– Radu a fost un om puternic care a luptat cu boala până în ultima clipă. Am avut ocazia să-l cunosc offline și am două amintiri superblogosferice în care apare și Radu. Prima dată l-am remarcat la Gala din 2018. Am dansat și am povestit. Îmi povestea cum a aflat despre această boală, despre simptomele pe care le avea. Era optimist. La ultima Gală am făcut această fotografie. Țin minte că acel moment în care am strâns banii și îi dăduse Claudia la Gală a fost atât de emoționant. Am plâns atunci și am emoții și lacrimi și acum când îmi aduc aminte de scrisoarea de mulțumire sau mai bine spus de recunoștință și de încercarea lui Radu de a vorbi. După Gală ne povestea despre mâncarea lichidă pe care are voie să o consume. Bloggerul Radu este un exemplu de tărie de caracter și de motivație pentru Competiția SuperBlog. Simbol al motivației.
Marius Mandache – Mi-e greu sa vorbesc de oameni care se duc. Este trist sa dispari asa. Da, ca in alta dimensiune and stuff… dar, ei nu mai sunt AICI. Ma bucur ca au ramas amintirile, ca s-au construit, s-au pastrat. Rămân scrierile lui Radu, părerile lui si niște strângeri de mână. In fotografi asta cred ca a fost ultima data cand ne-am vazut si am împărțit același podium, cumva. Toți oamenii buni pe care nu-i mai văd imi rămân in inimă.
Georgiana C. Georgy – Dumnezeu sa îl odihnească în pace între îngeri! Din pacate, nu am avut plăcerea sa îl cunosc personal, însă i-am citit textele cu drag, transmit emoție, talent și creativitate din belsug. Cu alte cuvinte, simți ca autorul din spatele cuvintelor a fost un OM de toată isprava, vesel, inteligent și cu un suflet nobil.
Maria Călin – Am vorbit mult cu Radu! Chiar daca eram ” rivali” in multe concursuri se bucura pentru mine, ma bucuram pentru el! Radu continua sa fie langa mine! Mi -a trimis odata, de ziua mea, o lumanare cu gel in care era o stea de mare si niste flori micute! Un om bun si cald, modest si generos! Acum este el insusi este o steluta! De ziua lui voi aprinde lumanarea de la el!
Silvia Puiu – L-am intalnit fata in fata la Gala din Mamaia din mai, 2017. Mi s-a parut una dintre cele mai frumoase amintiri de la gala. Ne-a asteptat la gara din Constanta sa se asigure ca ajungem cum trebuie la hotel. La plecarea spre casa, am luat autobuzul pentru gara si, total intamplator, ne-am intalnit cu Radu in autobuz. cred ca era cu fiul dlui. A fost o coincidenta placuta, o simetrie a sosirii noastre. Imi plac oamenii care fac gesturi mici, simple, dar incarcate de bunatate. In rest, nu am interactionat foarte mult, dar l-am admirat pentru pasiunea cu care scria, chiar daca suferea in tacere. {…} Ar fi frumos sa apara o carte a lui Radu Tuglea, post mortem, cu titlul minunat al blogului si cu principalele lui scrieri.
Constantin Târnoveanu – Ultima amintire pe care o am despre Radu este din primavara lui 2019, la Hotel Miorita. Am impartit cateva beri pe terasa hotelului si am povestit despre o gramada de chestii. La Gala din iarna trebuia sa impart camera cu el, dar din pacate n-a mai reusit sa vina. Mi-e greu sa vorbesc despre oamenii care nu mai sunt printre noi, mai ales daca i-am indragit, iar Radu nu face exceptie.
Mădălina Sultan – Eu nu l-am cunoscut pe Radu decât prin intermediul internetului, dar i-am urmărit parcursul in Superblog, i-am citit articolele chiar și în afara competiției. Știu că era mândru de formația lui de inginer și urmărea logica în orice făcea. L-am simțit un om curajos, demn, care a trecut prin viață cu fruntea sus până la final.
Gala SuperBlog 2018 ne-a prilejuit un moment pe cat de emotionant, pe atat de memorabil: el ne-a rugat sa citim un mesaj in numele lui, noi i-am prezentat surpriza colectivă, pentru care “complotasem” cu voi, cu unii sponsori și parteneri. Avea să-si scrie apoi impresiile pe blog.
Drept concluzie, ne amintim cu drag de ce scria la finalul un articol de pe blogul sau, dupa ultima interactiune offline, la Gala Spring SuperBlog 2019:
“În încheiere, vreau să mai spun doar atât. SuperBlog nu este doar o competiție. Depășește cu mult limitele unei astfel de abordări. Bine, voi spune… Este o mare familie în care ne mai contrazicem, mai avem divergențe, dar în care rămânem cu toți alături. Să auzim numai de bine!”
Te îmbrățișăm, Radu! Zbor lin acolo, dincolo de nori!
Recunosc, sunt o gurmandă. M-am obișnuit să mănânc nu neapărat mult, dar bine, proaspăt, sănătos și gustos. Nu sunt mofturoasă la mâncare, dar ținând cont că sunt încă o persoană activă, dar având totuși o vârstă trecută de prima tinerețe, am câteva „mofturi” în ceea ce privește mâncarea.
De regulă prefer mâncarea gătită în detrimentul fast-food-ului. Asta nu înseamnă că nu sunt zile în care improvizez ceva rapid, eventual cu semipreparate. Am grijă în acest caz să achiziționez produse din surse verificate, preferabil mai multe opțiuni, pentru a schimba proveniența mărfii în caz de nevoie. Asta nu înseamnă că nu aș fi fidelă unor anumiți furnizori.
Prefer produsele proaspete, dar am și rezerve de produse neperisabile pentru o rezervă de mai lungă durată
Am rezerve de mâncare gătită pe mai multe zile, dar doar în cantități pe care le pot consuma în câteva zile, pentru a nu se strica și a nu fi nevoită să arunc alimentele. Ceea ce nu pot consuma în timp util, dar este deja gătit, prefer să congelez în porții mai mici pe care să le decongelez ulterior și să le consum relativ repede. Și de regulă nu mănânc exact aceleași feluri două zile la rând; mereu schimb căte ceva.
Atunci când râmâne o cantitate mai mică din unul sau mai multe feluri de mâncare, le recombin între ele sau le transform adăugând ceva în plus, fierbând încă o dată produsul respectiv, ca un fel de pasteurizare, pentru a prelungi măcar puțin „durata de viață” a produsului astfel pregătit, pentru a mai fi comestibil încă 2-3 zile.
De regulă prefer ciorbele și tocănițele cu multe legume și zarzavaturi, tocmai pentru aportul de (micro)nutrienți necesari metabolismului propriu. Nu renunț la carne și lactate, dar prefer ca totul să fie garnisit cu multe legume, zarzavaturi, paste și sosuri. Fără a fi adepta pastelor în exces, le folosesc adesea fie ca garnituri la preparate de carne, împreună cu un sos gustos și abundent, fie ca atare, fierte cu puțin lapte și cu adaos de fructe, pe post de cină rapidă, ușoară și gustoasă.
Să încercăm o idee de meniu. Primul fel ar putea fi o ciorbă care să deschidă apetitul. Gustoasă, hrănitoare, plină de zarzavat. Pentru felul principal, ceva gătit rapid și ușor: o friptură, de pildă ficat, la care se poate adăuga sosul său. Ca garnitură, paste, fierte în apă cu mirodenii, peste care se poate adăuga un sos de busuioc iute sau dulce. Iată produsele primite de la Băcănia Tei, o băcănie la care aș apela oricând cu cea mai mare încredere:
Iar ca desert, un pachet de biscuiți. Pofta bună!!!
Întotdeauna prefer produsele proaspete, direct de la sursă, sau de la magazinul din colțul străzii, unde știu că sunt aduse aproape zilnic produse proaspete. Iar furnizorii mă recunosc ca și clientul lor fidel.
Suntem de luni bune în plină pandemie şi pot spune că această stare de fapt mi-a schimbat viața, cum cred că viața tuturor s-a schimbat. Nu în bine sau în rău, ci s-a schimbat pur și simplu, în ideea că suntem cu toții forțați de împrejurări să fim atenți la anumite detalii și să ne însușim niște lucruri și deprinderi simple, dar esențiale.
Personal vorbind, a trebuit să îmi asum niște schimbări în stilul de viață:
Am fost nevoită la un moment dat să elimin multe drumuri în afara casei, făcând selecția acestora în funcție de necesitate. Acest lucru mi-a disponibilizat o resursă de timp pe care l-am folosit la început odihnindu-mă pe cât se poate, iar apoi folosind resursa valoroasă numită timp pentru a-mi reaminti că pot citi enorm și pot face și multe alte lucruri de care aproape și uitasem că există.
O mare parte din relaționarea cu alte persoane și din informarea profesională s-a mutat întru totul în mediul virtual, ceea ce trebuie să recunosc a fost un beneficiu enorm, fiind mult mai puțin costisitor ca bani și mai ales ca timp, mărindu-și astfel eficiența.
Tot în mediul online s-a mutat și ceea ce se poate numi shopping sau, mai pe românește, cumpărăturile. Nu mă refer la micile cumpărături mai mult sau mai puțin zilnice, cum ar fi alimentele de bază, produsele de curățenie, igienă personală și cosmetice uzuale, pe care le pot lua și de la micile magazine de cartier, ci la cărți, îmbrăcăminte și încălțăminte, aparatură electronică și electrocasnică, mobilier, obiecte decoratice și multe, multe altele.
Dacă la un moment dat, la început, am început să cumpăr cărți, „lipindu-mă” mai mult de o anumită librărie virtuală, dar neocolind nici o posibilitate de a-mi achiziționa cărți, am început să îmi completez biblioteca cu cărțile dorite și cele absolut necesare pentru informare profesională și nu numai.
La un moment dat am început să mă gândesc că aș putea să cumpăr și altceva decât cărți. Pe care, dealtfel, mă străduiesc să le cumpăr pe cât posibil la reducere, exact ca într-un Black Friday prelungit. Pentru început, m-aș gândi să cumpăr online îmbrăcăminte și încălțăminte, eventual accesorii vestimentare, având în vedere că magazinele fizice de acest tip de mărfuri și-au restrâns mult activitatea.
Sincer vorbind, m-ar tenta ideea de reduceri de Black Friday. Asta pentru că, cu același buget financiar, chiar și cu mai puțin, aș putea cumpăra o cantitate mult mai mare de produse care îmi pot fi absolut necesare la un moment dat.
Mărturisesc că, oricât de mult m-ar tenta, nu m-aș repezi din prima să cumpăr îmbrăcăminte la reducere sau încălțăminte de firmă la reducere dintr-un motiv temeinic: în general mi se potrivesc mai greu aceste tipuri de produse ca și mărimi, raportate la dimensiunile mele corporale. Tocmai de aceea aș prefera să achiziționez accesorii la reducere din ofertele generoase de asemenea produse scoase la vânzare.
Desigur că m-ar tenta un produs de firmă cum ar fi un accesoriu din gama Calvin Klein, cum ar fi, de pildă o poșetă...
... sau o căciulă...
... o eșarfă...
... sau chiar un portofel... Orice produs de firmă elegant și de calitate este întotdeauna bine primit în garderoba personală.
Visez, desigur. Încă visez. Nu știu încă dacă m-aș porni în aventura cumpărăturilor din această categorie de produse. Dar să nu uităm că pandemia abia a început și este încă departe de a se stinge. Așa că este cazul să afirm, așa cum era titlul unui film celebru, „Never Say Never Again”
Suntem în plină toamnă şi vremea este din ce în ce mai rece şi mai umedă. E semn că iarna se apropie cu paşi din ce în ce mai repezi. Și odată cu ea și sezonul afecțiunilor respiratorii.
Deși suntem în plină pandemie, nu ar trebui să uit că toate celelalte boli... încâ mai există și nu au dispărut. Oricând mă poate lovi o viroză respiratorie absolut banală, ca pe oricare dintre noi, banală dar care poate avea simptome sâcâitoare, de la febră și frisoane, durerde cap și în oricare parte a corpului și până la dureri în gât și dificultăți la înghițire, tuse și greutate în respirație.
Tocmai aceste ultime manifestări ale unei afecțiuni respiratorii mă sâcâie cel mai des în caz de mă pricopsesc cu vreun virus în perioada asta a anului. Și credeți-mă că aproape nici un medicament de sinteză de la farmacie nu mă mai satisface atât de mult în ceea ce privește tratarea lor decât produsele naturale. Deși par mai slabe ca efect uneori, sunt mai puțin toxice pentru organism dacă sunt consumate cu măsură și adesea au gust și arome mult mai plăcute, fiind mai ușor de înghițit.
Ca atare, am luat măsuri din vreme și m-am orientat spre un producător cu tradiție, cu experiență și, deci, cu renume. Și anume Fares. Consum de multă vreme produsele Fares și pot spune că sunt mulțumită de ele.
Așa că am căutat să-mi procur un pachet de produse pentru calmarea tusei, simptom care mă supără, nelăsându-mă sî-mi duc viața în condiții normale, rămânând să-mi iau pe parcurs și alte produse necesare pentru tratarea în bune condiții a tuturor simptomelor unei răceli banale.
Primul produs este siropul Plantusin forte. Ambalaj ușor, dar rezistent, de culoare închisă, tocmai pentru păstrarea în bune condiții a produsului, ușor de administrat în orice condiții. Dar...
... pentru mai multă eficiență m-am gândit la varianta capsulelor ca și variantă mai concentrată a preparatului pe bază de plante. Un produs care, favorizând expectorația, va calma în timp și tusea.
Iar în ideea că tusea ar putea fi provocată de iritații la nivelul gâtului am luat în calcul și comprimate pentru supt care să calmeze iritațiile faringiene.
Avantajele produselor Fares ar fi multe:
priml impact este dat de ambalaj. Un design extrem de plăcut, vesel, care încântă ochii. Parcă suferința începe să se diminue, dar crește și convingerea că înauntru se afla ceva ce nu are să facă rău, dimpotrivă, ceva care ne poate readuce la starea de bine.
ingredientele sunt naturale, verificate de-a lungul generațiilor. Este vorba de produse vegetale din flora spontană și cultivată în România, cu proprietăți terapeutice extraordinare, extrem de potrivite pentru oamenii de aici.
prelucrarea ingredientelor presupune intervenții minime, care să nu distrugă principiile de bază conținute în plante.
aspectul produsului este plăcut, agreabil, păstrând maximum din savoarea produselor de bază din care a fost preparat.
Am renunțat de mult timp la medicamentele puternice sintetice pentru primele faze ale bolii, când simptomele sunt relativ ușoare, înlocuindu-le cu suplimente alimentare pe bază de plante. Iar atunci când totuși boala se agravează și este absolut necesar un drum până la farmacie, nu renunț totuși la acest tip de produse, care uneori pot ajuta vindecarea mai ușoară și mai plăcută.
O parohie avea nevoie de un preot. Unul dintre membrii comitetului parohial al bisericii şi-a propus să afle ce fel de slujitor îşi doreau colegii săi. De aceea, a scris o scrisoare de intenţie ca fiind din partea unui pretendent la funcţia vacantă de preot, şi le-a citit-o colegilor săi:
„Domnilor, înţeleg că aveţi un post liber. Doresc să îmi depun cu această ocazie cererea de ocupare a postului. Deţin numeroase calificări pe care cred că le-aţi aprecia mult. Am fost binecuvântat cu darul vorbirii şi am avut succes ca scriitor. Mulţi oameni care mă cunosc afirmă că sunt un bun organizator. Am fost conducător în multe locuri în care am lucrat. Desigur, mi-au fost reproşate şi multe defecte. Am peste 50 de ani, dar nu am predicat niciodată în acelaşi loc timp mai mult de trei ani. De câteva ori am fost nevoit să părăsesc oraşul, după ce predicile mele au provocat tulburări şi revolte în masă. Trebuie să recunosc că am fost închis de trei sau de patru ori, deşi nu consider că am făcut ceva rău.
Starea mea de sănătate nu este foarte bună, dar cred că mai am o vreme de trăit. De-a lungul timpului, am fost implicat în diferite activităţi comerciale, care m-au ajutat să supravieţuiesc din punct de vedere financiar. Bisericile în care am predicat până acum au fost de regulă mici, deşi erau situate în oraşe mari. Nu m-am înţeles prea bine cu liderii religioşi din oraşele în care am predicat. De fapt, unii dintre aceştia chiar m-au ameninţat, m-au atacat în justiţie, sau m-au agresat fizic.
Memoria mea nu este foarte bună. I-am uitat complet pe mulţi oameni pe care i-am botezat. Totuşi, dacă mă veţi angaja, voi face tot ce îmi va sta în puteri pentru a sluji comunitatea voastră, chiar dacă voi fi nevoit să muncesc pentru a-mi câştiga traiul."
După ce le-a citit această scrisoare, membrul comitetului bisericesc şi-a întrebat colegii dacă erau interesaţi de cel care a scris-o. Aceştia i-au răspuns la unison că persoana respectivă nu era potrivită pentru parohia lor. Nu numai că nu erau interesaţi de un preot cu sănătatea precară, orgolios, generator de necazuri, cu memoria şubredă şi peste toate, fost puşcăriaş, dar s-au simţit chiar insultaţi de dorinţa acestuia de a fi angajat.
Membrii comitetului l-au întrebat atunci pe colegul lor care era numele celui care a depus cererea.
Trebuie să recunosc sincer: am şi eu de-acum o vârstă oarecum respectabilă. Nu spun că am îmbătrânit deja, dar prefer să cred că încep să devin o „doamnă” în ochii celor din jurul meu. Asta înseamnă cel puțin câteva aspecte...
Am început să am organismul ceva mai sensibil pe toate planurile posibile. Așa că trebuie să am grijă de întreținerea mea. Adică mai puțin, dar de foarte bună calitate, de la hrană și îmbrăcăminte până la cosmetice.
Am început să nu privesc doar înainte, ca un om fără griji și cu ochii doar spre viitor, ci și în urmă. Nu doar că am început să îmi fac bilanțul vieții de până acum, ca să știu cum să-mi continui viața în condiții optime, ci și să pun preț cât mai mare pe propriile amintiri.
Și apropo de grija față de propriul organism... Dacă cu ceva ani în urmă nu prea puneam eu prea mare preț pe cosmetice de uz personal, folosind doar produse de strictă igienă și îngrijire personală (săpun, deodorant, pastă de dinți), la un moment dat am simțit nevoia să îmi diversific gama de cosmetice folosite: mai întâi creme și loțiuni pentru îngrijirea pielii, și mai recent produse de minim machiaj (rujuri). Ca să nu mai vorbim că produsele ar trebui să fie delicate, din ingrediente cât mai naturale și cu un parfum fascinant.
Recent am constatat că aș avea nevoie de niscaiva produse cosmetice pentru hidratarea pielii, care în ultimul timp parcă devine din ce în ce mai uscată și îmi creează un oarecare disconfort. Desigur că deja am brandurile mele preferate, din a căror game de produse îmi iau mai tot ceea ce am nevoie, dar mi-am spus că ar fi cazul să schimb puțin macazul și să încerc și altceva.
Așa am descoperit brandul de origine italiană Bottega Verde. M-am hotărât să testez produsele sale, din cel puțin două considerente:
aici există o gamă destul de largă de produse de hidratare, deci exact ceea ce am nevoie momentan, deci am de unde alege produse variate, pe care să le folosesc, schimbandu-le periodic, pentru o perioadă destul de lungă
brandul aduce arome intense din toate colțurile lumii pentru momente perfecte de hidratare și relaxare, reinventând conceptul de produse naturale prin hidratare intensă și arome inedite.
Ca să se simtă și tatăl meu răsfățat, am comandat câteva produse din categoria de cosmetice barbati special pentru el. Apoi am luat câteva creme de corp și loțiuni hidratante pentru mine.
Odată produsele primite, am început de îndântului reavăată să le folosesc. Pe lângă hidratarea bogată și rapidă a pielii pe care am remarcat-o în timp, în prima fază am remarcat efluviile de parfum pe care le emana propria-mi piele tratată cu cremele primite. Și cum parfumul era destul de persistent, a început să-mi trezească amintiri.
Mi-am amintit grădina bunicilor plină întotdeauna de flori variate, care nu conteneau să-și ofere curcubeul de culori și gama de parfumuri din primăvară până-n toamnă târziu și de care mă bucuram din plin. Mi-am amintit și de florile din grădina casei părintești, ceva mai puține, dar extrem de parfumate: iriși, lăcrămioare, primule, trandafiri, mușcate.
Mi-am amintit plimbările prin parcul orașului, mai ales în timpul vacanțelor de vară, când toate simțurile îmi erau răsfățate de culoare și arome.
Mi-am amintit de vacanțele petrecute prin pădurile de munte, pline de răcoare, de aromele pământului reavăn, izvoarelor răcoroase, aromelor lemnoase ale pomilor și aroma frunzelor vii.
Mi-am amintit de toate clipele petrecute în mijlocul naturii când mă răsfățam cu toate senzațiile posibile și mă încărcam de energie.
Și întotdeauna îmi propuneam să nu mă mulțumesc doar cu amintiri, ci să revin mereu în mijlocul naturii ori de câte ori este posibil.
