Mulţumesc, iubită mamă!

M-ai născut într-o zi de iarnă. Eram un copil dorit, se pare, de aceea m-ai primit în viața ta și dincolo de ea atât de ușor, deși știu că nu a fost o naștere tocmai ușoară. Tot tu, se pare, mi-ai pus numele pe care îl port de-o viață. Și nu știu cum s-a potrivit că onomasțica o sărbătoresc de Crăciun, deși m-am născut spre finele iernii. A fost o coincidență fericită, se pare, pentru că sărbătoarea mea preferată de peste an este tocmai Crăciunul, acea zi magică în care, într-un decor dantelat, alb, rece și totuși plin de căldură, sărbătorim, creștini fiind, nașterea tainică și miraculoasă a unui alt copil ce a marcat, la un moment dat, existența omenirii.
M-ai crescut ca pe un copil fericit, căruia nu i-a lipsit nimic niciodată; poate doar compania unui frate sau a unei surori, pe care însă i-am recunoscut în toți prietenii și colegii mei de atunci, de acum și dintotdeauna.
M-ai crescut cu grijă, atenție și foarte multă dragoste, însă fără să simt că mă răsfeți in mod excesiv. M-ai sprijinit întotdeauna în tot ceea ce făceam în viața mea, chiar dacă mi-ai oferit foarte multă libertate în luarea oricărei decizii referitoare la ceea ce aș fi urmat să fac în viață. Asta nu înseamnă că m-ai privat de supravegherea și îndrumarea ta. Numai că această libertate a adus cu ea și foarte multă responsabilitate din partea mea.
Mi-ai arătat cât s-a putut de mult din munca pe care o făceai, fără însă să-mi impui o obligație din partea mea să-ți urmez în carieră. Doar mi-ai arătat ceea ce este esențial în viață: să las mereu o ușă deschisă spre sufletul meu și spre ceilalți, să las mereu loc de „Bună ziua!”, să-i respect pe toți cei din jurul meu căci așa mă respect și pe mine însămi.
Nu am vrut să urmez aceeași carieră ca și tine, aceea de dascăl. M-am îndreptat spre cariera de medic: extrem de grea, dar extrem de frumoasă și de nobilă. Singura legătură dintre meseriile practicate din fiecare dintre noi două este aceea că amândouă profesiile necesită vocație și devotament. Și munca cu oamenii...
Dacă cineva mi-ar fi spus că la un moment dat cercul carierelor noastre se va închide, oarecum, într-un punct comun, nu aș fi crezut asta. Am ales, paradoxal, să lucrez ca medic școlar. Adică tot cu copiii, tot oarecum în sistemul educațional. Ca și tine am rămas să formez oameni și caractere, deși din cu totul altă perspectivă, cea a educației pentru sănătate și viață. Și a început să-mi placă, chiar dacă nu mi-aș fi imaginat că s-ar fi întâmplat acest lucru vreodată.
Acum nu mai ești lângă mine, fizic vorbind. Ai acceptat la un moment dat, cu resemnarea că nu se putea altfel, să pleci spre o altă lume, cea a veșniciei. Și asta nu pentru că nu ai vrut să lupți pentru viață și pentru a mai rămâne măcar puțin aici lângă mine, ci pentru că ai înțeles că drumul te purta în acel moment, inevitabil, spre acea direcție. Și cu toate acestea simt că nu ne-am despărțit definitiv, ci că, de undeva, de departe, îmi veghezi viața și drumul în continuare.
Aș fi vrut să fi fost posibil ca, într-o zi magică de Crăciun, să îți ofer la rândul meu un cadou simbolic. Poate un set de instrumente de scris, stilou și pix, elegante și de calitate, de care să te folosești pentru a nota, pe mai departe, câte ceva în cartea vieții noastre, a amândorura, capitol după capitol. Deși cred că dintr-un anumit punct de vedere chiar facem amândouă acest lucru: să scriem în continuare în cartea vieții, capitol după capitol, eu de aici, de pe pământ, iar tu din lumea astrelor.
Articol  scris pentru Spring SuperBlog 2019

Interviu cu Radu Plugaru, fondator și CEO SEOlium

Radu Plugaru este un tânăr din Republica Moldova pasionat de „optimizare”, adică de tot ce poate deveni mai mic, mai frumos, mai rapid, mai elegant, mai… pragmatic. Acum 5 ani, acesta a fondat SEOlium, o agenție SEO cu birouri teritoriale la București, Cluj și Chișinău. Curioși, i-am adresat câteva întrebări și iată ce am aflat:

Cum și când a început povestea SEOlium? De ce ai ales acest domeniu?
Fac marketing digital de vreo 10 ani și chiar cred că sunt primul „moldovean” care a susținut o teză de master pe acest subiect („Tehnici de promovare a site-urilor web”). Promovam site-uri personale și am început să am succes. Totuși, pe la începuturi, aveam un job full-time în calitate de programator Java și doar seara sau în weekend puteam să cochetez cu SEO, adică optimizarea și promovarea site-urilor în motoarele de căutare. Dar, treptat, ceva s-a schimbat. Am început să dedic tot mai mult timp pentru SEO și să mă gândesc sau să mă concentrez tot mai puțin la jobul meu (cu această ocazie, îmi cer scuze de la fostul meu angajator, pentru că au fost câteva zile în care n-am scris nicio linie de cod, fiind preocupat de un ghid SEO pentru începători; recunosc cu strângere de inimă, dar și pentru că a fost depășit termenul de prescripție ).
Cam așa a și apărut SEOlium, în urma unei decizii de a face ceea ce mă pasiona și a-i ajuta pe alții să obțină rezultate la fel de bune. Dar țin să menționez că și programarea este un domeniu fascinant. Există și acolo foarte mult loc de “optimizare”.
Poate sună banal, și chiar este, dar SEO este un stil de viață. Și, dacă n-ar fi fost marketingul online sau programarea, aș fi ales un alt domeniu în care trebuie doar să te asiguri că lași în urma ta lucrurile mai bune decât atunci când le-ai găsit.

Sloganul SEOlium sună așa: “Everything in life is about SEO. Except SEO. SEO is about power”. De ce avem nevoie de SEO?
Sloganul nostru a fost inspirat din literatură. Unii cred că îi aparține lui Frank Underwood, dar cert este că domnul Oscar Wilde este autorul – ce-i drept, într-o versiune ușor diferită.
Nevoia de SEO este o nevoie primară pentru cei care doresc să „vândă” ceva online. Această nevoie provine din simplul fapt că există un singur site pe primul loc în rezultatele Google, iar toate celelalte site-uri sunt pe ultimul loc. Aparent, în SEO toată lumea se conduce după paradigma setată de marele campion mondial la Formula 1 Ayrton Senna: “When you are fitted in a racing car and you race to win, second or third place is not enough”.
Oricum, prin SEO subînțelegem ceva mai mare decât motoarele de căutare. Pentru a vinde ceva online, trebuie să ai expunere în fața potențialilor clienți, adică să fii prezent acolo unde sunt și ei: în motoarele de căutare (fie că este vorba de rezultatele obișnuite sau reclamele plătite), rețelele de socializare, email, aplicații mobile, YouTube și așa mai departe.
Marketingul digital creează condiții prielnice pentru ca această expunere să aibă loc.
Care sunt cele mai frecvente greșeli de SEO, în opinia ta?
În afară de greșelile evidente (să nu ai deloc un site, să ai un site într-o limbă pe care publicul țintă n-o vorbește sau să ai un site “de dragul site-ului”), cred că cea mai mare greșeală pe care o fac începătorii în SEO este că se concentrează prea mult ca să-i facă pe plac lui Google și prea puțin la activitățile de marketing propriu-zis, adică exact acelea care aduc expunere și trafic site-ului, iar ulterior – poziții mai bune în motoarele de căutare. Alte greșeli întâlnite destul de des mai sunt:

• Folosirea site-urilor de o singură pagină („landing page”);
• Așteptarea rezultatelor imediate;
• Optimizarea tuturor paginilor de pe site pentru aceeași expresie de căutare;
• Speranța că site-ul se va descurca bine fără un efort deosebit
• Obiective greșite și nerealizabile.

Ce sfaturi ai pentru un blogger, mai ales la început de drum? Ce resurse le recomanzi bloggerilor să consulte pentru a învăța măcar ABC-ul în SEO?
Pentru aspecte generale legate de SEO, puteți consulta https://www.seolium.ro/seo-in-20xx/ – sarcini SEO pentru 2019, dar să citiți tot articolul, nu doar ultimul capitol! Pentru optimizarea unei singure pagini, mai exact a unui singur articol de blog, ar fi bine să respectați principiile de aici: https://www.seolium.ro/ghid-seo-on-page/.
Tot ce-aș mai vrea să adaug (ceva ce nu e legat de SEO) este că cineva aflat la început de drum să se apuce doar de un proiect care-i place cu adevărat, un proiect la care va munci cu pasiune, zi și noapte.
Un mesaj pentru concurenții SuperBlog, te rugăm.
Per aspera – ad astra.
Mulțumim, Radu și SEOlium!

Filed Under: Interviuri Tagged With: agentie SEO, interviu, Radu Plugaru, Republica Moldova, SEO, Seolium

Ce premii puteți câștiga în Spring SuperBlog 2019

Bine v-am găsit, superbloggeri! În caz că sunteți curioși, iată mai jos o listă (deocamdată parțială) cu premiile oferite de către sponsorii Spring SuperBlog 2019.
Desigur, cu cât participați la mai multe probe, cu atât mai multe premii puteți câștiga – atât cele rezervate pentru primii clasați la fiecare probă, cât și pe cele suplimentare, dedicate finaliștilor (adică celor care participă la toate probele și obțin astfel un punctaj mai mare în clasamentul competiției).

Sponsor	Premiile acordate
	AIA Proiect Premiul I – 500 lei, cash Premiul II – 400 lei, cash Premiul III – 300 lei, cash
	Anunțul Telefonic Premiul I – 1500 lei, cash Premiul II – 1000 lei, cash Premiul III – 500 lei, cash
	AutoGedal Premiul I: 1 voucher 800 lei la orice magazin online care acceptă vouchere (la alegerea câștigătorului) Premiul II: 1 voucher de 200 lei la orice magazin online care acceptă vouchere (la alegerea câștigătorului)
	Auto Schunn Premiul I – 200 euro Premiul II – 100 euro
	Borealy 5 seturi de bijuterii, în valoare de 300 de lei fiecare
	Christian Tour 2 premii x sejur de 7 nopți in Tunisia, pentru 2 persoane (câștigător/câștigătoare și un însoțitor), cu regim de masă all-inclusive. Zbor direct din București cu charter operat de Christian Tour, cu plecare pe data de 15.05.2019.
	Dodo Pizza 6 premii cash (3 x 2 probe), în valoare totală de 1200 lei: Premiul I = 300 lei Premiul II = 200 lei Premiul III = 100 lei
	Sidonia.ro Premiul I – 1000 lei, cash; Premiul II – 500 lei, cash; 5 premii x 200 lei, cash; Toți participanții la această probă vor primi cadou cartea scriitoarei Sidonia Drăgușanu aleasă de ei la începutul competiției.
	SomProduct Premiul I – voucher SomProduct 2500 lei Premiul II – voucher SomProduct 1500 lei Premiul III – voucher SomProduct 700 lei
	Vindem-Ieftin.ro Premiul I – 550 lei Premiul II – 300 lei Premiul III  – 200 lei 3 mențiuni x 150 de lei
	SwissPlan.biz, organizatorul SuperBlog Premii cash pentru ocupanții podiumului, conform clasamentului final al competiţiei, astfel: Premiul I – 2000 lei Premiul II – 1000 lei Premiul III – 500 lei

Încă nu v-ați înscris în competiție? Citiți regulamentul, anunțați-vă cititorii, pe blog, că participați la Spring SuperBlog 2019 și completați formularul de înscriere. Apoi, urmăriți probele lansate și înregistrați-vă articolele, spre jurizare, în contul personal din platforma SuperBlog. Iată aici cu ce alți bloggeri veți concura.
Vă așteptăm! Spor la scris și succes!

Filed Under: Spring SuperBlog 2019 Tagged With: AIA Proiect, Anuntul Telefonic, Auto Schunn, AutoGedal, borealy, carti Sidonia Dragusanu, Christian Tour, Dodo Pizza, premii, premii SuperBlog, Sidonia, Sidonia Dragusanu, SomProduct, Spring SuperBlog 2019, superblog, Vindem Ieftin

Cum ar arăta lumea de azi fără anunțuri de mică publicitate?

 Niciodată nu mă pot dezbăra de un nărav dobândit încă din copilărie: acela de a face rost de cărți suficient de multe pentru a-mi satisface dorința (și nevoia!) de a citi. La început am citit de plăcere. Tot de plăcere citesc foarte mult și acum. Dar în timp a apărut și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult nevoia de a citi. Și mă refer la lectura absolut necesară pentru documentare profesională și nu numai...
  Încă de la început am intrat în posesia cărților de care aveam nevoie fie împrumutându-le de la bibliotecă, fie cumpărându-le de la librărie. Treptat-treptat, mai precis începând din perioada studenției, am adăugat la ideea de librărie, ca și sursă de cărți, și anticariatele, de unde găseam ediții mai vechi, care dispăruseră în mod firesc de prin librării, dar de care aveam nevoie, cel puțin pe moment, pentru a învăța pentru examenele curente, și pentru a asimila, în acest mod unele noțiuni de bază pentru dezvoltarea mea profesională.
  La aceste surse de achiziție de cărți, noi sau mai vechi, aflate în interiorul unor clădiri, s-au adăugat tonetele stradale, situate cel mai adesea în zonele cele mai aglomerate, mai tranzitate, în special spre centrul orașului, în zona stațiilor mijoacelor de transport în comun, a zonelor de trecere de la o zonă comercială la alta, în zonele instituțiilor mari de învățământ dar și în alte zone cu mare aflux de trecători, potențiali cumpărători. Asta la începuturi, căci acum fostele tonete s-au concentrat în zonele marilor centre comerciale, unde ar putea avea un potențial mai mare de vânzare a produselor de carte.
În ajutorul doritorilor (și iubitorilor!) de carte vin și târgurile de carte din orașele mai mari sau mai mici, târguri de carte care își desfășoară activitatea timp de câteva zile, și unde se lansează atât premiere editoriale cât și vânzări promoționale, de multe ori la prețuri reduse, a unor titluri de carte. Aceste târguri de carte se adresează atât populației generale, cât și unor anumite categorii de cititori, așa cum sunt, de pildă, târgurile de carte școlară.
Pe măsură ce producția de carte a luat avânt, odată cu cererea tot mai mare de carte, în primul rând a titlurilor cuprinse în bibliografia școlară, dar nu numai, vânzările de carte au găsit un spațiu din ce mai mare în mediul online care s-a dezvoltat și s-a extins cu o viteză și o forță extraordinară. Astfel au apărut în mediul online numeroase magazine de carte, atât librarii virtuale cât și anticariate.
Dar cum să te descurci în oceanul acesta al aparițiilor de carte? Ofertele sunt extrem de numeroase, atât din edițiile noi cât și din cele apărute cu mai mult timp în urmă. Iar doritorii de carte sunt destul de mulți. Și oricât și-ar dori să aibă și să citească cât mai multe cărți, posibilitățile lor sunt oarecum limitate.
O modalitate de orientare în oceanul de cărți ar fi urmărirea recenziilor de carte din massmedia, de pildă. Mai puțin în audiovizual, dar ceva mai mult în presă. Și infinit mai mult în mediul online, atât sub forma blogurilor colective de carte cât și a portalurilor specializate în diferite ramuri ale creației artistice și culturale: carte, film, teatru...
Avantajele citirii recenziilor de carte de pe site-urile specializate sunt multe. În primul rând, dacă sunt surse media cu oarecare vechime, putem fi cât de cât siguri că autorii articolelor respective au experiență suficientă în selectarea cărților de calitate și prezentarea corectă a informațiilor legate de fiecare carte în parte. În plus, se pot găsi informații ce ne pot duce la locurile de unde se pot găsi cărțile respective, fie informații legate de momentul lansării cărților noi, fie informații legate de locul de unde se poate comanda cartea respectivă. De multe ori există o interacțiune extrem de puternică între aceste surse media atât cu editurile cât și cu distribuitorii de carte, de orice gen ar fi aceștia: librării sau anticariate.
Să avem sau nu încredere în asemenea surse media de informații? Eu cred că da, în cazul surselor „cu vechime” suficient de mare în mediul online, care oferă constant informații de ani și ani buni, rezistând cu brio. Un plus de încredere îl oferă autorii acestor recenzii: de multe ori sunt scriitori, critici literari, jurnaliști specializați în domeniul în care scriu. Așa că înainte de a citi o carte nu strică să citiți câte ceva despre ea de la persoanele autorizate prin experiența de care dau dovadă
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Un viitor definit de e-mobility

Născută şi crescută într-un oraș mic de provincie, liniștit și fără prea mare agitație pe străzi atât ca număr de oameni cât și ca circulație a mașinilor, prima mea plecare într-un oraș mai mare pe o perioadă mai îndelungată a fost atunci când am plecat în capitala Moldovei pentru a studia medicina la facultatea de profil din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din acest oraș universitar. Primul „șoc”: contactul cu un oraș mult mai mare, cu distanțe mai lungi de parcurs, cu mult mai multă lume pe străzi și... cu „infinit” mai multe mașini. Atât de multe vehicule de tot felul, personale sau de transport in comun, încât fără respectarea unor minime, dar destul de multe, reguli prestabilite de circulație exista riscul unor caramboluri și accidente de circulație ce se puteau solda oricând cu victime. Și erau abia anii '90 ai secolului 20. Ca să dau doar un simplu exemplu: dacă pe un bulevard sau pe o şosea aglomerată se întrerupea funcţionarea unui semafor, harababura era aproape totală: pur şi simplu aproape că nu puteam traversa acea stradă de pe un trotuar pe cel opus fără măsuri de precauţie extrem de mari atât din partea mea, ca pieton, cât şi din partea şoferilor. Ca să nu mai spun de poluare: sonoră prin zgomotele motoarelor şi ale claxoanelor, poluare cu praf şi noxe, ce puteau face aerul de nerespirat în unele zone și în anumite perioade ale zilei. Iar dacă gazele îți umpleau plămânii, sufocându-i, praful și pulberile, oricât de fine ar fi fost, nu numai că le inhalai din greu, dar îți și acopereau pielea, părul și hainele, amestecându-se cu transpirația și cu toate secrețiile pielii, iritându-ți corpul pe toate căile. Nu mi-aș fi dat seama de asta dacă nu aș fi făcut un experiment voluntar și totodată fără voie când, doar după două zile de când făcusem baie generală, simțindu-mi părul ușor îmbâcsit, mi-am băgat capul sub robinetul chiuvetei din baie și, după o șamponare rapidă a părului, l-am clătit cu apă. Privind cu un colț de ochi la apa care șiroia din capul meu încărcată cu șamponul din păr, îmi părea că apa nu avea culoarea spumei, ci o culoare ușor cenușie, de parcă ar fi fost încărcată cu praf și pulberi și nu cu urme de șampon. Și asta după doar două zile de hălăduit pe străzile intens circulate ale orașului. Și încă nu era circulația atât de intensă ca intr-o mare metropolă... 
Am revenit după vreo zece ani de la terminarea facultății în orașul tinereții mele... universitare. Ce mai... Aglomerația din timpul cât eram studentă părea o nimica toată. Era o adevărată aventură și să pătrunzi dinspre intrarea în oraș înspre zonele mai centrale. Dacă prindeai orele de circulație de vârf, era un chin să te strecori printre mașinile ce se străduiau să se târâie pe străzi spre destinație. oricare ar fi fost ea. Mașinile erau tot mai multe și circulația era mult mai intensă. Implicit poluarea de rigoare, cu tot impactul său negativ asupra organismului uman...
Încă mă gândesc că sunt totuși un om fericit că îmi duc viața într-un oraș mic de provincie, unde circulația nu este, cel puțin pe moment, prea intensă. Dar viața în marile orașe este alta: multă circulație, multe mașini, multă poluare. Iarvorba cu „ceea ce este prea mult strică” este valabilă și în cazul poluării. Mai ales în cazul poluării.
Oricât am vrea să fugim de poluarea generată de autovehicule, dincolo de o anumită limită nu se poate fugi. Nu putem împiedica circulația oamenilor, chiar cea facilitată de autovehicule, pe motiv că autovehiculele poluează. Pe distanțe mari nu se poate circula altfel, mai ales când este nevoie să se circule și repede. Nu putem limita numărul mașinilor atâta vreme cât numărul oamenilor nevoiți să circule mult și pe distanțe mari crește. Așa că ar trebui gândită o nouă modalitate de a pune în mișcare autovehiculele, alta decât prin arderea combustibilor fosili. Asta atât din cauză că arderea combustibililor fosili în sine poluează, iar efectele poluării pot fi ireversibile odată ce se trece de o anumită limită, cât si din cauza absolut firească și de bun simț că, oricare ar fi combustibilii fosili, se epuizează cu atât mai repede cu cât sunt consumați mai intens.
O idee genială de înlocuire a motoarelor clasice bazate pe arderea combustibililor fosili cu altceva care să ocolească dezavantajele legate de poluare este cea ilustrată de conceptul de e-mobility,cunoscut si ca „Mobilitate electrica”, sau „Electro-mobilitate”, ce include intreaga gama de vehicule electrice, hybrid si cele utilizeaza pile de hidrogen pentru propulsie. Adică cea a folosirii mașinilor electrice: nepoluante, cu zero emisii de carbon, exact tocmai eliminarea producerii principalului gaz ce produce efectul de sera. Plus poluare sonoră aproape zero, căci sunt extrem de silențioase. Într-un cuvânt ecologice, eficiente și mai ales ieftine, căci deși pentru moment sunt puțin mai scumpe decât mașinile clasice, în timp costul lor se amortizează, căci ceea ce le pune în mișcare, adică electricitatea, este mult mai ieftină decât combustibilii fosili, este practic inepuizabilă, nepoluantă și cu mult mai ieftină dacă este produsă din  surse regenerabile de energie.
Acest concept este folosit și de una dintre companiile de vânzări auto cu tradiție, ce tocmai a împlinit 25 de ani: compania Auto Schunn, partener autorizat Mercedes-Benz.
 Această aniversare a celor 25 de ani de activitate este marcată de lansarea SUV-ului Mercedes-Benz EQC, primul membru din familia EQ, o nouă clasă de autoturisme Mercedes-Benz propulsate în proporție de 100% electric.Acesta deschide calea folosirii pe scară largă a autovehiculelor cu propulsie electrică.
Acest concept implică schimbarea unui întreg proces pornind de la producerea autovehiculelor electrice până la introducerea lor pe piață și folosirea lor pe scară largă.
Căând vorbim în primul rând de vehiculele electrice, vorbim de un întreg proces ce implică producerea lor efectivă, punerea lor în vânzare cât si asigurarea tuturor serviciilor de întreținere ulterioară a acestor vehicule.
Cand vorbim de vehiculele electrice trebuie să avem în vedere și infrastructura: instalarea stațiilor de încărcare și întreținerea acestora, producerea, stocarea și distribuția energiei electrice necesare, facturarea tuturor acestor servicii și asigurarea spațiului necesar. Iar acest proces este deja demarat.și este în plină extindere și dezvoltare.
Beneficii? Multe... În primul rând ecologice: se reduce poluarea, se reduce considerabil emisia de CO2 contribuindu-se la limitarea si chiar diminuarea procesului de încălzire globală. În al doilea rând, deloc neglijabil, se crește eficiența de funcționare a autovehiculelor, se reduce consumul și implicit se reduc și costurile aferente. Plus că se creează, cel puțin într-o primă fază, multe locuri de muncă destinate personalului cu înaltă calificare și nu numai.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
 

În amintirea primei mele vacanțe - CHRISTIAN TOUR susține DREPTUL LA VACANȚĂ

Nu știu dacă ceea ce vă voi povesti acum a fost cu adevărat prima mea vacanță. Dar este poate una dintre primele de care mi le amintesc.
Acum Christian Tour susține dreptul la vacanță. Și nu este singura firmă de turism care face acest lucru, dar cu siguranță este una dintre cele mai puternice și mai perseverente. Dar pe vremea copilăriei mele, deși nu aveam aceleași facilități și același acces la vacanțe ultraconfortabile, dreptul la vacanță era sfânt și sprijinit la nevoie.
Am preferat întotdeauna vacanța în România, deși nu aș refuza nici vacanțele în străinătate, dacă mi s-ar oferi ocazia. Dar există cel puțin câteva motive care mă determină să prefer să colind meleagurile țării mele. În primul rând distanțele; evident mai scurte, atâta vreme cât nu depășești granițele țării. Ceea ce poate însemna, ipotetic vorbind, mai puțin timp pe drum și mai mult timp într-o stațiune. Și asta implică mai puțină oboseală și stres pe drum. În plus, în țară te simți oriunde acasă.
Evident că acum câteva decenii bune nu mi-am petrecut vacanța cu Christian Tour. Ci cu părinții. Destinația? Vatra Dornei. Stațiune liniștită, vorba unora... „statiune de vârstnici pensionari”. Ideea asta, fie vorba între noi este o afirmație care nu se potrivește întru totul cu realitatea, vine poate de la ideea că este o zonă liniștită, fără prea mult aflux de oameni în condiții „normale”. Dar să nu uităm că vara este un anotimp prielnic odihnei în aer liber, iar iarna se pot practica sporturile de iarnă. În speță schiul.
Dar să revenim la povestea noastră. Cum am ajuns acolo? La recomandarea ... bunicilor și a mătușii mele, în speță părinții mamei si sora sa mai mare. În plus, cazarea era asigurată, căci ni se făcuse „lipitura” la familia la care stătuseră și ei.
Drumul până acolo? Firește cu trenul. Era o adevărată plăcere să admiri peisajele ce se derulau în fața ochilor, doar privind pe fereastră.
 Mai ales peisajele montane sunt absolur fermecătoare...
Iar verdele pădurii în care pur și simplu ți se afundă privirile este absolut odihnitor și predispune la visare.
Iar, ca o „ciudățenie a naturii” iată și două piscuri parcă gemene, denumite prin părțile locului „Adam și Eva”. Este ca și cum cei doi izgoniți din Rai s-au oprit parcă împietriți într-o discuție ce vroia parcă să rezolve dilema; „Încotro ne îndreptăm?” Parcă îl și vedem pe Adam îndreptându-se de spate ca să scruteze depărtările, iar spășita Eva, cea vinovată de toată tărășenia, stă ghemuită, aproape cocoșată, în spatele său, așteptând parcă o decizie de urmat.
Dar să revenim în Vatra Dornei....Ce ne trebuia mai mult decât o cameră unde să dormim? Nu era confort de cinci stele, dar era destul de bine pentru niște oameni nu prea pretențioși așa ca noi. Practic era un fel de pensiune... Așa cum se putea în acele vremuri. Am „ochit” apoi și un loc unde să mâncăm, un local nu prea pretențios, dar unde se mânca bine. Cum Vatra Dornei este inima țării laptelor și produselor lactate, brânza cu smântână si mămăligă aproape că nu lipsea din meniul nostru zilnic. Iar nouă ni se părea delicioasă. Apoi ne refugiam în zonele de interes ale stațiunii. De fapt, aproape ca sigur doar o singură zonă de interes pentru doi părinți tineri și un copil...
Nu departe de gară și apa Dornei se află parcul orașului. Ce mare lucru, veți spune? Dar intrând ceva mai afund în parc te întâmpină răcoarea vegetației amestecate, aleile întortocheate, parfumul de verde și rășină.... Dar și acele mogâldețe maronii, pufoase și teribil de iuți, cu o coadă stufoasă parcă mai mare ca trupul lor micuț, Da! Veverițele, bucuria celor mari și mici deopotrivă...

... Se cațără iute in copaci...

... Uneori abia le distingi pe pământul gol, căci parcă culorile se contopesc...

... Ce mai, par atât de obișnuite cu oamenii care aleargă după ele și le oferă nuci, pe care le ronțăie imediat sau le îngroapă în pământ după ce se satură, în speranța deșartă că le vor găsi mai târziu, încât îți ies și în față... Numai bine să le poți face fotomodel...
Iar parcul este destul de mare pentru ca să te poți rătăci prin el în căutare de noi zone de atracție...
A fost o vacanță plină de relaxare și de joacă... În felul meu și cu mintea mea de copil. Departe de haosul și hărmălaia orașului, în mijlocul naturii. O vacanță marcată de abundența de lactate, de aer curat și de ... veverițe pe care le hrăneam din abundență cu nuci. Le urmăream ronțăiala, modul cum își îngroapă prisosul de nuci primite de la turiști, țopăiala pe pământ, prin iarbă și pe alei... Era absolut incredibilă iuțeala cu care se cățărau prin copaci până când nu le mai vedeai pentru ca apoi, după un timp și pe neprevăzute să îți apară de undeva parcă de nicăieri și de oriunde drept în raza privirilor, uneori drept în față.
Am revenit acasă cu bucurie în suflet. Și cu dorința de a reveni. Și chiar am revenit după decenii. Iar Vatra Dornei a devenit una dintre destinațiile de vacanță cele mai apropiate sufletului meu.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Din nou la SuperBlog

Am absolvit încă un an de elevă/studentă SuperBloggeriță. Un an, adică ambele semestre. Nu am fost premiantă, dar măcar nu am rămas corigentă sau restanțieră la vreo probă, adică am fost integralistă... Pardon... finalistă. Dar microbul a pătruns adânc in mine, așa că mă înscriu într-un nou an. Momentan în primul semestru, pe care sper să îl parcurg fără nici o ezitare/restanță.
Deocamdată mi-am anunțat intenția de participare. În momentul în care mă primiți la start, am și pornit.
Deci... Să incepem povestea Spring SuperBlog 2019...