$$$

 

La un an după tragedia din 11 septembrie 2001, într-un ziar american a apărut o notiță simplă, dar care a rămas întipărită în inimile celor care au citit-o.

Nu vorbea despre eroi sau despre durerea pierderii, ci despre micile întâmplări aparent banale care au făcut diferența dintre viață și moarte în acea zi.

Un director de companie a scăpat pentru că era rândul lui să își ducă copilul la grădiniță.

Un alt bărbat a trăit pentru că trebuia să aducă gogoși la birou.

O femeie a întârziat pentru că nu i-a sunat alarma.

Altcineva a rămas blocat în trafic.

Cineva a pierdut autobuzul.

O altă persoană și-a pătat bluza cu cafea și a trebuit să se întoarcă să se schimbe.

Unul nu și-a putut porni mașina.

Altul s-a întors să răspundă la un apel.

Cineva și-a așteptat copilul care se pregătea prea încet.

Iar altcineva pur și simplu nu a găsit un taxi.

Dar cea mai emoționantă poveste era a unui om care și-a cumpărat în acea dimineață o pereche de pantofi noi. L-au ros, așa că s-a oprit la farmacie să cumpere un plasture. Tocmai acest detaliu aparent mărunt i-a salvat viața.

De atunci, cel care a scris nota spunea:

„De fiecare dată când mă enervez că am întârziat, că am pierdut autobuzul, că nu găsesc cheile, că am fost oprit de toate semafoarele roșii, mă opresc și mă gândesc: poate exact acolo trebuie să fiu. Poate această întârziere este felul tainic prin care Dumnezeu mă protejează de ceva ce nu voi ști niciodată.”

Așa că, data viitoare când ziua ta începe prost, când totul merge pe dos și simți că timpul nu e de partea ta… respiră adânc și gândește-te:

Poate nu e o întâmplare. Poate e o binecuvântare ascunsă.