duminică, 13 iulie 2025

$$$

 "Nu toți te vor iubi la fel cum îi iubești tu.

Și e greu, la început, să nu o iei personal, să nu te întrebi dacă ai făcut ceva greșit, dacă ai fost prea mult, prea puțin, prea intens, prea disponibil, prea sensibil, prea prezent, prea… tu.

E greu să nu simți că ție îți lipsește ceva. Că dacă ai fi iubit mai așezat, mai liniștit, mai rațional, dacă ai fi cerut mai puțin, dacă te-ai fi controlat, poate ai fi primit același fel de iubire înapoi.

Dar adevărul e că oamenii iubesc diferit. Unora le e mai ușor să iubească în absență. Să te țină în gând, dar nu în brațe, să te admire de la distanță, fără să se implice în nevoile tale. Fără să se lase încurcați de haosul tău zilnic. Alții te vor aproape. Poate prea aproape. Se lipesc de tine până nu mai știi unde începi tu și unde se termină ei. Unii iubesc controlând, alții iubesc plecând. Unii iubesc în tăcere, alții vorbesc până acoperă tot. Până când nu mai e loc nici de întrebări, darămite de răspunsuri.

Și e ușor să crezi, în tot dansul ăsta dezordonat, că iubirea ta nu valorează suficient dacă nu e oglindită perfect, că e mai mică doar pentru că celălalt o înțelege altfel. Dar iubirea n-a fost niciodată o monedă de schimb, nici un contract de reciprocitate perfectă.

Uneori, vei putea oferi doar 30%, și va da celălalt 70%. Sau invers. Și e ok.Pentru că iubirea nu e despre procente, ci despre o balanță care, privită în ansamblu, se echilibrează în timp.

Iubirea e ce pornește din tine. Ce primești înapoi nu depinde doar de cât de sincer ești, ci și de cât de pregătit e celălalt să primească. Pentru că nu toți oamenii au același alfabet emoțional. Nu toți îți vor înțelege limbajul. Unii se vor chinui să-l descifreze, alții se vor pierde în traducere.

Și da, poți învăța să accepți că oamenii te iubesc cum știu ei, cum pot ei, fără ca asta să fie suficient pentru tine. Poți pleca. Nu din orgoliu, ci din grijă față de tine. Poți rămâne. Atâta timp cât nu doare. Poți renunța să mai cauți oglinzi sau cântare, și să vrei doar un binoclu cu care să observi. Atât. Pentru ca omenii nu iubesc la fel. Pentru că iubirea, oricât de frumoasă ar fi, nu e universală ca formă, ci doar ca intenție. Iar intenția, uneori, nu e nici pe departe suficientă." ~ Alex Andronic

                                      💖

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

_$$

 Într-una dintre serile de iarnă ale anului 1786, la marginea Vienei, într-o mică colibă de lemn, își trăia ultimele clipe un bătrân orb — f...