$$$

 Françoise Sagan: cum să-ți iei rămas-bun de la tristețe

După ce a scris romanul său de debut, Bonjour tristesse, Françoise Sagan a primit primul ei onorariu literar. În vremurile în care nu avea niciun ban, își jurase că prima sumă câștigată din scris avea să fie „risipită cu nebunie”.

Desigur, visul ei era să-și cumpere un mic apartament, dar alunga aceste gânduri — o promisiune e o promisiune și trebuie respectată. Așadar, primind onorariul consistent, scriitoarea a plecat să petreacă în stațiunile de lux Honfleur și Deauville, trăind din plin și cheltuind aproape tot.

Cu ultimele sume rămase, s-a îndreptat spre cazinou. Sagan avea o fascinație aparte pentru cifrele 3, 8 și 11 — erau numerele ei norocoase. Când aproape că nu mai avea nimic, a mizat totul pe „8 negru” — și a câștigat. Până dimineața, Françoise deja învinsese cazinoul cu echivalentul a peste 300.000 de euro. Băutura, norocul și cifrele ei magice o transformaseră într-o legendă.

După ce a golit o sticlă din cel mai scump șampanie, s-a pornit să-și caute hotelul. Se spune că șampania tulbură gândurile, intențiile și drumurile. La un moment dat, a zărit un conac fermecător, cu o priveliște de vis — era o pensiune de familie.

Coborând din taxi, a intrat în vorbă cu proprietarul. Acesta i-a spus că toate camerele sunt ocupate. Françoise, beată și epuizată, a răspuns simplu că vrea doar să doarmă. Când omul a dat din umeri, ea l-a întrebat cât costă casa. I s-a răspuns: 200.000 (la valoarea actuală). Cu un zâmbet șovăitor, Sagan și-a deschis geanta de voiaj, a vărsat pe tejghea 300.000 și i-a spus, cu voce împleticită, că nu vrea o cameră — vrea să cumpere întreaga casă.

Uimit, proprietarul a bâiguit: „Dar ce facem cu oaspeții?” La care ea a rostit: „Să rămână vara asta. Toamna vin să-mi iau conacul.”

Françoise Sagan și-a petrecut aproape toată viața în acel conac. Îl numea cu tandrețe „Casa inimii mele”. Astăzi, acel loc este un muzeu dedicat scriitoarei — femeii delicate, fascinante, care a învins cazinourile și care, într-o noapte tulbure, a știut să-i spună vieții: Adio, Tristețe.