$$$

 Ieri ți-am trimis o scrisoare și, deodată, m-a cuprins spaima. Nu ai sunat. Am crezut că nu ți-a plăcut.

Nu știu, drept vorbind, ce ți s-a părut tulburător, dar te rog să mă crezi: în ea nu era decât tandrețe. Primește de la mine un dar — îți promit că nu te voi minți niciodată. Firește, voi păstra tăcerea asupra unor lucruri. Amintirile mele nu-mi aparțin întru totul. E josnic când mărturisirea devine trădare. Dar ție nu-ți voi minți, chiar dacă tăcerile mele vor fi pline de înțelesuri. Sufletul meu e limpede și senin. Nu voi întuneca această lumină cu politică. Niciodată.

Îți spun de la început adevărul: am avut multe povești de dragoste — dacă le pot numi astfel. Dar niciodată nu am trădat cuvintele grele de sens. Nu am spus niciodată „te iubesc”, „iubita mea”, doar pentru a cuceri sau a păstra. N-am amestecat iubirea cu plăcerea. Am fost chiar crud, refuzând să rostesc acele cuvinte. Ele mi-au scăpat de pe buze doar de trei ori în viață. Când eram copleșit de duioșie, spuneam: „sunt plin de tandrețe”, dar nu rosteam „te iubesc”.

Ți-am spus „iubita mea” pentru că e adevărat. Și nu am nici cea mai mică îndoială că nu voi mai spune asta nimănui, niciodată. Iluminările inimii sunt rare. Am întâlnit iubirea — poate pe cea din urmă.

În viața mea, acest lucru nu schimbă nimic. Dar este adevărat. Și vreau să-ți mai spun ceva. Sunt destul de tăcut și nu vorbesc despre acele vechi legături care nu pot fi rupte. Dacă vei afla despre ele mai târziu, să nu crezi că au apărut după ce te-am întâlnit. Cinstesc cu toată ființa o inimă renăscută. Sunt stângaci, încurcat, dar nu trădez iubirea.

Scrisoarea aceasta poate ți se va părea și mai ciudată decât cea de dinainte. Mai stângace, mai lipsită de sens. Dar încerc să găsesc un limbaj al esenței. Nu mă joc cu primăvara și miracolele.

Tot ce se petrece este pentru mine de o ciudățenie adâncă. Cel mai frumos lucru pe care îl poți face acum este să-mi așezi pe frunte mâna unei samaritene bune.

Sunt zdrobit, nefericit: vindecă-mă.

Orb: ajută-mă să văd.

Uscat: fă-mă darnic în iubire.

Nu-mi pricinui durere fără nevoie și ferește-mă de a-ți face vreodată rău.

Rămâi mereu în pace.

©️ Antoine de Saint-Exupéry – „Scrisori către Nathalie Paley”