Sa ma explic... S-o luam sistematic... Traditia familiei... Cam toti membrii familiei, si ma refer la generatia parintilor si a bunicilor, sau cel putin majoritatea dintre ei, au ales meseria de "pedagogi": profesori sau invatatori/educatoare. Ici-colo mai gaseai si altceva: mai cate un medic, mai cate un inginer. Daca ii luam in calcul pe bunici si majoritatea din generatia lor care au reusit sa invete ceva mai multa scoala, pare de inteles ca au ales preponderent cariera de invatator sau educatoare, in cazul unora dintre femei. Scoala Normala, asa cum erau denumite ceea ce mai tarziu aveau sa fie liceele pedagogice, parea o solutie atragatoare. Scoala era de elita pentru nivelul de studii respectiv, studiile se finalizau relativ rapid, astfel incat se ajungea rapid la statutul de salariat, plus ca absolventii puteau gasi oricand un loc de munca in care puteau castiga, pe langa "painea cea de toate zilele" si un statut social demn de invidiat si care atragea respectul comunitatii. Caci invatatorul satului era, alaturi de preot si notar, un stalp de baza al comunitatii si un om cu mare influenta, autoritate si respect in sat. Unii din acesti invatatori studiau mai departe, devenind profesori.
Parintii mei au urmat si ei o cariera pedagogica, ca multi din generatia lor. Au urmat universitatea, sectie didactica. Majoritatea generatiei lor au continuat traditia, devenind invatatori sau profesori de diferite specializari. Ici-colo se mai ivea cate un inginer, dar acestia erau exceptia care intareste regula, cum se spune adesea. Fie ca au predat geografie, biologie sau istorie, toti si-au trait viata timp de decenii, intre zidurile scolii, instruind minti de copii mai absorbante de cunostinte ca un burete, si modeland suflete si caractere.
Cand eu si tot din generatia mea am crescut, s-a schimbat putin trendul meseriilor alese. Cei care terminau liceul in oras nu aveau de ales decat studii liceale de profil real sau tehnologic, industrial. mai nimereau la alte profiluri de studii doar daca invatau in alte localitati. Ca atare, cei care alegeau sa mearga la facultate alegeau predominant studiile Politehnicii. Numai din clasa mea (ma refer la clasa a 12-a), din 35 de elevi care erau, 24 au ales Politehnica ca viitor loc de studii. La care se mai adunau vreo doi care mergeau spre chimie alimentara sau industriala.
Eu una am stat si m-am gandit putin altfel: neam de neamul meu nu agrease matematica pe deplin. Eu eram paralela pe deplin cu studiul matematicii, cel putin in ultimii doi ani de liceu. Cum imi placeau stiintele naturii, in speta chimia si biologia, nu m-am lasat pana nu am invatat profesia de medic. Numai ca... Trebuia sa ma gandesc ce voi face mai departe, dupa ce voi termina facultatea. Inca de cand eram micuta visam sa ma fac medic; daca ma intreba cineva ce vreau sa ma fac cand voi fi mare ziceam spontan ca vreau sa ma fac "doctorita de copii". Pasa-mi-te vroiam sa ajut pe alti copii sa devina si sa se mentina sanatosi asa cum si alti medici ma scapasera de tot felul de boli. Numai ca atunci cand, in facultate, am ajuns in sectii de pediatrie, ma gandeam serios sa renunt la ideea de a deveni pediatru. Ma temeam ca imi va fi mai greu sa invat sa le pun un diagnostic, caci ma temeam ca nu voi reusi sa ma inteleg cu pacientii de varste mici. Ma temeam ca imi va fi mai greu sa invat cum si in ce cantitate sa le administrez medicamentele necesare; nu toate medicamentele folosite la adulti pot fi administrate la copii, iar cele care totusi pot fi administrate trebuie aleasa doza in functie de greutatea pruncului. Destul de complicat, nu-i asa? Nu ca nu m-as fi descurcat daca as fi facut efortul necesar, caci stiam ca o pot face, dar inca ma speria ideea.
Anii au trecut... Dupa ce am lucrat o perioada in spital dupa terminarea facultatii si m-am vazut stapana pe meserie, a trebui sa imi aleg un loc de munca in care sa lucrez pana cand ma voi fi retras la pensie. As fi vrut sa urmez o specializare; cum nu ma atragea sa fiu medic chirurg sau medic de laborator, fiindca simteam ca nu mi se potrivea, ma gandeam ca as fi putut lucra foarte bine ca si internist. Puteam sa aleg, desigur, si alte specialitati inrudite: alte subspecializari ale medicinii interne, cardiologia de pilda, sau neurologia, sau psihiatria... Numai nu pediatrie de orice nivel.
Insa nu a fost sa fie. A trebuit sa ma gandesc sa imi iau un loc de munca stabil, oricare ar fi fost acesta, in raport cu pregatirea pe care o aveam la acel moment. Si au aparut imediat primele oferte: cateva posturi de medic de familie, si... doua posturi de medic scolar. Nu mi-a fost prea greu sa ma hotarasc: posturile de medic de familie nu erau in oras, dar cele de medic scolar erau chiar in orasul unde ma nascusem si traiam in acel moment.
Si uite-asa de ce mi-a fost frica nu am scapat: nu am scapat de statutul de bugetar in care fusesera si parintii mei in intreaga lor viata de profesori. Urma sa lucrez cu si pentru copii, avand grija de sanatatea lor, modelandu-le mintea si caracterul.
Si uite-asa am ramas aici. Si tot de aici voi iesi la pensie. Lucrez deja de aproape 16 ani, timp in care am cunoscut specificul practicarii meseriei la acest loc de munca si cu bune si cu mai putin bune: avantaje si dezavantaje. Iar pana sa ies la pensie mai am doar inca vreo 14 ani, asa ca nu prea mai am timp sa iau totul de la capat, doar de dragul de a ma arunca intr-un nou necunoscut.
Aici avantajul este ca m-am obisnuit si cam stiu cum sa abordez problemele aparute pe parcurs. Chiar daca mereu ma confrunt cu noutati (fara noutati si provocarile date de orice situatie noua careia sa ii faci fata viata nu are nici un farmec), am o baza de cunostinte si de date de la care sa pornesc si pe care pot sa ma bazez. In plus mi-am facut un "nume" si mi-am facut o pozitie sociala, pe care trebuie sa le apar, mi-am facut prieteni si relatii sociale.
In schimb sunt oarecare dezavantaje. Si aproape toate aceste dezavantaje ajung si se reduc in final la unul si acelasi aspect: banii. Mai precis insuficienta resurselor financiare. Sau, si mai bine spus, banii nu ajung neaparat "in sine", in suma absoluta, caci de bine de rau acum veniturile salariale au mai crescut in comparatie cu anii de inceput. Problema este ca, de fapt, pana a se ajunge ca practicarea medicinii sa iti aduca venituri, trebuie sa cheltuiesti sume destul de mari, in special pe informatii de specialitate. Noutatile apar rapid si in cantitate destul de mare. Si nu poti ajunge la noutati decat prin cuvantul scris: carti, presa de specialitate, internet, prin cursuri de specialitate, prin simpozioane, conferinte si congrese. Si toate acestea costa, si costa destul de mult. Ori ca sa te respecti ca specialist trebuie sa te pui la punct cu toate informatiile posibile. Iar respectul de sine cu cheltuiala se tine!
Ca atare, mi-ar prinde bine sa castig ceva bani in plus, bani cu care sa imi sustin cheltuielile necesare dezvoltarii profesionale. Dar cum?
O idee ar fi sa muncesc suplimentar. Numai ca munca suplimentara e voluntariat: orele suplimentare nu se platesc, cel putin in sectorul de stat. Munca intr-un cabinet particular poate aduce venituri, dar mare parte din castiguri se duc pe cheltuielile cabinetului. Cum s-ar zice.... "ce iei pe mere dai pe pere"...
O idee ceva mai buna ar fi sa devin... antreprenor. Adicatelea sa imi dezvolt o afacere din care sa iasa bani. Dar ce fel de afacere? Start-up sau franciza? Cu siguranta franciza. Știm cu toții principalele beneficii ale unei francize: risc diminuat și know-how-ul împărtășit. Asa ca dezvoltarea unei francize ar fi solutia ideala pentru mine.
Dar ce este de fapt o franciza? Franciza este o rețetă de business care a fost testată și și-a dovedit deja succesul. McDonald’s este, probabil, cea mai cunoscută afacere în franciză, la nivel mondial. În Romania, înca suntem la început de drum, dar avem un potențial foarte mare de dezvoltare. În țările dezvoltate ale Europei, franciza reprezintă principala opțiune pentru micii antreprenori. În prezent sunt peste 350 de concepte care sunt active în franciză în România. Doar o treime dintre ele sunt branduri românesti, majoritatea fiind branduri de import.
Condițiile pentru ca o afacere să funcționeze în franciză:
- Brand înregistrat și protejat;
- Model de succes testat pe o perioadă suficientă;
- Asistență la transferul de know-how – cum mă înveți la început să fac afacerea la fel de bine ca și tine, deținătorul conceptului;
- Asistență pe parcursul desfășurării activității – pentru dezvoltare de produse și servicii noi, comunicare și marketing, perfecționare de proceduri și mod de lucru.
Exclusiv |
Domeniu de activitate | Anul primei francize | |||
Educatie & Training | 2002 | |||
Internationalitate | Tara de origine | |||
International | SUA | |||
Tip contract | Durata contract | |||
Franciza simpla | 3+3 | |||
Nivel investitie | Redevente | |||
5.000 - 10.000 EUR | 150 Eur | |||
Unitati francizate | Locatii vizate | |||
5 | Bucuresti, Iasi, Constanta, Brasov, Craiova, Ploiesti, Timisoara | |||
Locatii | ||||
Bucuresti, Cluj |
Avantajele Francizei
Alocarea
resurselor in pregatirea francizatilor si acordarea de asistenta
continua, instruire saptamanala pentru toti oamenii (francizat si echipa
francizatului), sprijin zilnic in vederea realizarii de performanta in
cadrul retelei. Functionarea cu francizatii ca un tot unitar care
cumuleaza experientele si expertizele fiecarui individ si le ofera
intregului grup. Franciza LMI reprezinta in primul rand o familie si
apoi o companie.
Profilul investitorului
Varsta | > 30 ani | |
Nivel educational | Superior | |
Nivel investitional | 5350 euro (plus TVA) - kit-ul de pregatire initial al licentiatului | |
Abilitati relevante | Partenerul francizat al LMI trebuie sa aiba experienta in top management sau/si vanzari B2B, spirit antreprenorial, cunostinte afaceri. |
Despre franciza
Francizatul
ideal al LMI are cunostinte de afaceri, are un puternic spirit
antreprenorial, doreste sa se dezvolte si sa dezvolte si pe altii, este
bine conectat in lumea afacerilor si abil in comunicare.
Cei mai de succes francizati vor fi
aceia care isi vor dezvolta compania lor recrutand oameni de vanzari si
implementatori (facilitatori ai programelor de training LMI).
Modelul de franciza LMI este unul
antreprenorial, acest lucru implica faptul ca francizatul trebuie sa fie
entitate juridica independenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu