***

 

***

 

Pe măsură ce îmbătrânim și devenim înțelepți, ne dăm seama încet că:

- Un ceas de 3000 € marchează același timp cu un ceas de 30 €.

- Un portofel de 300 EUR conține aceeași sumă ca și portofelul de 30 EUR.

- Singurătatea într-o casă de 70m2 sau 300m2 este aceeași.

Sper că într-o zi veti realiza că fericirea voastră interioară nu vine din lucrurile materiale ale lumii.

Nu contează dacă călătoriți la clasa întâi sau la economic; este același tarif dacă avionul cade.

Sper că îți dai seama că atunci când ai prieteni și frați și surori cu care să vorbești, să râzi și să cânți, este o adevărată fericire.

5 fapte incontestabile ale fericirii:

1- Nu vă educați copiii să fie bogați, educați-i să fie fericiți, astfel încât ei să vadă valoarea lucrurilor și nu prețul lor.

2 - Mâncați mâncarea ca și cum ar fi medicamentul, altfel va trebui să vă luați medicamentul ca și cum ar fi mâncarea.

3 - Persoana care te iubește nu te va părăsi niciodată. Chiar dacă există 100 de motive să renunțe, va găsi un motiv pentru a rămâne.

4 - Există o mare diferență între a fi un om și a fi uman. Foarte puțini o înțeleg.

5 - Erai iubit când te-ai născut și vei fi iubit când vei muri. Între cele două depinde de tine.

Cei mai buni medici din lume sunt: lumina soarelui, odihna, exercițiul, dieta, încrederea în sine și... prietenii.

Păstrați-le în toate etapele vieții și bucurați-vă de o viață sănătoasă. E greu pentru o ființă umană - ea nu cere să se nască, ea nu poate trăi, iar ea nu vrea să moară!

Cel mai bun dar pe care-l poți da cuiva este timpul tău și trebuie întotdeauna să fie dat familiei sau unui bun prieten.

Faceți-va timp pentru a trimite acest mesaj cel puțin unui membru al familiei dvs. sau unui prieten!

Steve Jobs

***

 

APARENȚELE ÎNŞALĂ

Această poveste adevărată se întâmpla în America la sfârșitul secolului al XIX-lea. O doamnă şi soţul ei, au coborât din tren în Boston cu intenția de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcați destul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costum simplu, nu chiar de cea mai bună calitate. S-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.

- Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte – a spus omul încet.

- Îmi pare rău, este foarte ocupat – a răspuns secretara.

- Aşteptăm – a replicat femeia.

Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia.

În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita .

- Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca - i-a spus secretara preşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.

Femeia îi spuse:

- Am avut un fiu care a învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici, dar acum un an, a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru. Preşedintele nu a părut interesat.

- Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.

- Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gandit că am fi bucuroși să donăm o clădire universității Harvard.

Președintele a întors către ei privirea.

Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi:

- O clădire!! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!

Pentru o clipă femeia a tăcut.

Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.

Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:

- Atât de puțin costă o universitate? De ce să nu construim noi de la început una nouă, a noastră ?

Soțul său acceptă.

Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universității care le poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai fost interesat. Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatului latifundiar. Acesta era ‘memorialul‘ său.

În ziua de astăzi universitatea Stanford este pe locul întâi în lume, mai sus decât Harvard.

CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE.!!

My Lady in green

 

My lady in green

E noaptea lungă și mi-e dor de tine, 

țin poza lângă inimă, pe pat, 

dar ea nu știe cum să mă aline, 

nici dacă sunt cu ea preocupat 

până spre ziuă... Sper ca dimineața 

să vină cu vești bune dinspre sud

și să topească-n nord, la munte, gheața, 

spunându-mi că te-mbraci în verde crud 

și-ai să-mi aduci în suflet primăvara 

să-mi potolești al inimii tumult 

că-ntr-un atriu, tainic, duce povara

iubirii pentru tine... mai demult. 

Te-aștept! Vino, în rochia cea verde

cu flori de câmp în mână și-n priviri, 

cu buzele carmin, să mă dezmierde! 

Îmi plac că-s senzuale și subțiri! 

Și cu cireșe coapte la ureche, 

să fie roșii amândoi cercei!

Suntem, iubito, suflete pereche, 

vino, în verde, pentru ochii mei!

versuri: Ioan Grigoraș

Lady in black, nothing compares to you

 

Lady in black, nothing compares to you

Iubirea mea, ne știm din altă viață

sau din mai multe, nu mai știu precis 

de câte ori mi-ai fost iubită, soață 

și uneori doar fata mea din vis. 

Mă fascinezi cu părul blond pe spate, 

iar când te-mbraci în negru, sunt nebun

şi te iubesc ca pe o zeitate 

chiar dacă uneori mă tem s-o spun. 

Ținuta neagră, ușor modulată

pe trupul tău artistic desenat, 

pune-n relief pielea catifelată 

de parc-un zeu-designer te-a creat. 

Ești prea frumoasă, nu pot fără tine, 

sunt dependent și intru în sevraj, 

dacă nu ești aproape să m-aline 

trupul de zee... poate ești miraj 

că n-am văzut în lume să mai fie 

un înger de lumină cum ești tu. 

Te-am invocat ades prin poezie. 

Lady in black, nothing compares to you!

versuri: Ioan Grigoraș

Mi-aș fi dorit

 

Mi-aș fi dorit... 

Mi-aș fi dorit să fii numai un vis,

aș fi trăit gândindu-mă la tine,

dar ești reală, un fruct interzis.

Cum să trăiesc dacă nu ești cu mine?

Te-aș fi dorit o stea în univers,

să știu că ești din galaxii străine

și pot să te ating numai în vers,

dar tu exiști și nu pot fără tine.

Mi-aș fi dorit să nu te vreau atât,

să nu am somn, să-mi fie foame, sete,

să-mi fie dor de ochii tăi încât 

aș scrie și pe pleoapa lor sonete.

Mi-aș fi dorit să am curaj mai mult

să las în urmă cele pământene

să-ți stau în poală și să te ascult

când îmi reciți, din dragoste, catrene.

Și pentru că ai coborât din vis

să fii pe Terra, ce te mai reține

să-mi spui că drumul inimi-i deschis

și pot să vin să locuiesc în tine?

versuri: Ioan Grigoraș

My Lady in yellow

 My lady in yellow

Mi-e dor de toamnă şi mi-e dor de ploaie, 

să fie caldă-rece cum ești tu, 

prin frunze galbene dansând vioaie

să mă invite-afară... Un atu, 

să fii și tu-mbrăcată-n galben toată, 

cum este anotimpul preferat, 

cu rochia pe trupul fin mulată 

și să mă chemi la poartă pe-nserat

când luna-i galbenă, la fel ca tine, 

(poate vă-mbrac-același zeu stilist),

să-ți scoată în relief formele fine 

vântul nebun cu mâna de artist. 

Eu să las totul, să te duc sub vie 

și struguri galbeni noaptea să-ți culeg;

Tu-mbată-mă și ia-mă în sclavie

că de iubirea ta nu mă dezleg! 

Îmbracă-te în galben, scumpă Doamnă, 

și-am să mă-mbrac și eu, de vrei, la fel,  

să transformăm și iarna asta-n toamnă 

și-am să devin, în dragoste, model!

versuri: Ioan Grigoraș