***

 

Tatălui meu 

De la mine pân'la tine - doar un gând, 

Între inimă și suflet - un cuvânt, 

Între razele de soare - doar un cer, 

Între noi și fericire - un mister... 

Vii pe aripi de lumină ca o briză 

Și prin sunete de cântec - o surpriză, 

Mă alini și-nviorezi în orice ceas,

Tată, știu că între noi nu-i bun rămas... 

Și îmi ești atât de-aici și de aproape, 

Tu rugându-te la Cer ca să mă scape 

De-orice rău și vicleșug ieșit pe cale, 

Eu - în adăpostul aripilor tale... 

Mulțumescu-ți, Tată, pentru grija ta 

Și iubirea-ți blândă din inima mea... 

©Liuba Liubastra V. Botezatu

P.S.: Astăzi s-au făcut trei ani de la plecarea  tăticului meu în lumea celor drepți, 

trei ani de când m-am îmbogățit cu un 

Înger Păzitor în Ceruri... 

Dumnezeu să te odihnească în pace, Tăticu! <3

***

 

📖...Venea agale, într-o seară,

Purtându-și pașii prin noroi,

Un biet bătrân, pe-un drum de țară,

Și-n urma lui, un car cu boi!

În car, era un braț de paie,

Ce-l adunase din grădină,

Rămas de la ultima claie,

Să-l pună boilor la cină!

Pornise să plouă mărunt,

O ploaie mocănească, deasă,

Iar bietul om cu păr cărunt,

Se îndrepta încet spre casă!

Pe-același drum, în multe rânduri,

Trecuse tot așa, tăcut,

Sărman și încărcat de gânduri,

Dar azi...era mai abătut!

De tânăr și-a pierdut nevasta

Și alta nu și-a mai dorit...

I-a fost destul pe lumea asta,

Atâta cât a suferit!

N-a fost deloc ușor...și-apoi,

Cu doi copii mici l-a lăsat,

Crescându-i singur pe-amândoi,

Cum Dumnezeu l-a învățat!

I-a îngrijit, le-a dat povață,

Ținându-i cu lapte și miere,

Crezând c-o să-l ajute-n viață,

Când nu o mai avea putere!

Dar când îți iei soarta în mâini

Și pleci în lume de acasă,

Îți lași părinții tăi bătrâni,

Ce te-au crescut...și nu-ți mai pasă!

Prin minte, gânduri, fel de fel,

Au început ca să îi treacă,

Cu-atâtea câte-s peste el,

Privirea în pământ și-apleacă!

Din când în când își îndemna,

Cu o nuia, boii, să meargă

Și-n suflet doruri aduna,

Greu mai putând ca să le șteargă!

,,Haide, Joian! La ce te miri?

Și tu, Mândrel...hai, mai la pas"...

Și se hrănea cu amintiri,

Fiindcă atât i-au mai rămas!

              

Se mai uita din când în când,

Scrutând pământu-n depărtare,

C-o mână, parcă, salutând

Copiii duși peste hotare!

.....................................................

În gând, i-a venit, primul, Nicu,

Ce-l aștepta tot timpu'-n prag,

Strigând voios: ,,Vine tăticuuu"...

De el îi era cel mai drag!

În urmă cu vreo patru ani,

El a plecat, mai înainte,

Și i-a trimis o dată bani...

Atât...din câte ține minte!

Pe-acasă nu a mai venit,

Prea multe despre el nu știe,

Dar după cum a auzit,

E pe la o măcelărie!

Petrică, a fost zilier,

A dus-o greu o vreme bună,

Acuma, e pe-un șantier...

Așa i-a spus, acum o lună!

.....................................................

Cu vocea stinsă de necaz,

Își îndemna săracul boii,

Și lacrimile pe obraz,

Se-amestecau cu stropii ploii!

Cu grijile care-l apasă,

Ducându-l până-n pragul morții,

Bătrânul, a ajuns acasă,

Dar...s-a oprit în fața porții!

În casă, a văzut lumină,

Apoi...se deschisese poarta,

Și Nicu, ridicând o mână,

Striga voios: ,,A venit tata!"

Petrică...vai...l-a ajutat,

De a băgat carul cu boi...

O, Doamne, cât de minunat!

Erau acasă...amândoi!

Însă...sărmanul, obosit,

Puțin, de car, s-a rezemat,

O clipă doar a ațipit

Și-n acea clipă...i-a visat!

Dorel Mărgan ✍

***

 

❤️‍🩹 Platon a spus odată: "Dragostea este o boală mintală gravă". 

Ba mai mult, mai nou sunt voci care consideră iubirea ca fiind o boală contagioasă și incurabilă. Păi dacă era așa atunci de mult pe această planetă trebuia să se declare dezastrul pandemiei sufletelor iubărețe. Pentru că unii au continuat neîncetat să creadă și au dăruit iubire cu încăpățânare. Chiar și atunci când tot ce li s-a dăruit a fost minciună, falsitate și urât. Pare să fie singura boală pe care ți-o cam dorești nesilit de nimeni ci mai degrabă ești oricând dornic și mândru nevoie mare că o ai. Dar mai ales și să o dăruiești din plin altora. Pare că te străduiești să te contaminezi la sigur de parcă o cauți cu lumânarea!

Specialiștii în ale psihologiei amorului contemporan zic că "dragostea este considerată o boală deoarece, atunci când apare, poate provoca simptome precum înroșirea feței, bătăi rapide ale inimii și uneori chiar tinitus, amețeli și dificultăți de respirație". (Love Pshychology)

Sunt voci care susțin cum că iubirea poate fi cel mai dulce moment al vieții noastre, dar care din nefericire poate să-ți fie și cea mai amară experiență. Mulți oameni spun că doar iubirea singură îți este este un remediu pentru singurătate și confuzie. Dar cum poate să fie iubirea remediu pentru singurătate și confuzie atunci când ai neșansa să te îndrăgosteșți de o persoană care te obligă să le experimentezi pe ambele? 

Și ca o continuare aparent 'logică' a unor teorii de avertizare medicală prin contaminarea iubirii, pare că cei inapți și incapabili de iubire sunt singurii 'sănătoși' ai planetei. Imuni la acest flagel! În rest, pare că toți suntem condamnați să trăim sub spectrul focarului 'infecțios continuu și intratabil al iubirii'.

Oare să fie această planetă spital pentru pacienții iubirii ori ai neiubirii? Nu de alta, dar dacă privim cu ochiul liber se vede clar cam ce fac și una și alta, indiferent de teorii și teoreticieni. 

Eu zic doar că trăim într-o lume extrem de superficială, teribil de plictisită și plină de teorii seci. O lume profund bolnavă care are mania reducerii la absurd a tot ce are mai important, care are nevoie urgent de IUBIRE ADEVĂRATĂ! 

#DoruOctavianDumitru 

*

"... sufletul este forțat să se îmbolnăvească din nou și din nou până când obține ceea ce își dorește".

–– James Hillman

*

"Graalul este sufletul …  Recunoașterea că Graalul este sufletul aduce conștiința înapoi la sine. În paharul rănii se află sufletul. Aceasta înseamnă că psihicul este scopul iubirii noastre sângerânde și că rana este un Graal. Opusul este nu Ierusalimul, ci este chiar aici, în rănile noastre".

–– James Hillman, eseuri 

*

"Cultura are posibilitatea de a se ridica atunci când o mână de oameni se îndrăgostesc de ideile celuilalt".

–– James Hillman (CITY & SOUL Uniform Edition Vol. 2)

*** 

"... the soul is forced to get sick again and again until it gets what it wants."

–– James Hillman 

*

"The Grail is the soul ... recognize that the grail is the soul brings the consciousness back to itself. In the glass of the wound, there is the soul. This means that it is the psyche the purpose of our bleeding love, and that the wound is a grail. Opus is not Jerusalem, it's right here, in our wounds."

–– James Hillman, essays on the puer

*

"Culture has the possibility of rising up when a handful of people fall in love with each other’s ideas." 

–– James Hillman (CITY & SOUL Uniform Edition Vol. 2)

*

LOVE BETWEEN TWO STONES...

"... the increase in temperature [in the Opus, as in the relationship] corresponds to the increase in love, but the source of that love seems to be the augmented reality of stone, almost as if it was a love oozing out of stone. A stone-like love, a totally dehumanized love, as if there was something in me that loves something in you; a love between two stones. Cold, distant, apathetic? What if our planetary bodies were asteroids shared by a mythical affinity? No, in my opinion, this notion of love is not that cold, as little interested in love, focused on lapis more than on love. It is rather a feverish concupiscence, a carnal connection of soul to soul, as the images of alchemy show: naked, sexual, crazy figures, which nevertheless do not concern anyone in any place. Let's try to imagine it as a love between two stones. Externally isolated, internally not distant because they are not different. They are affinity in their impersonal essence, they descend from a common body, Gaia, they are brothers and sisters, their love is the incestuous passion of the libido for affinity, that calor inclus that pushes all things, including humans, to participate in the cosmos. We love the world of an unspeakable love in virtue of what burns inside our muted stone essence."

–– James Hillman, Alchemical Psychology

*

"The Mundas Imaginalis [imaginal realm] offers an ontological mode of locating the archetypes of the psyche, as the fundamental structures of the imagination or as fundamentally imaginative phenomena that are transcendent to the world of sense in their value if not their appearance. The value lies in their theophanic nature and in their virtuality or potentiality, which is always ontologically more than actuality in its limits... The Mundas imaginalis provides for archetypes a valuation and cosmic grounding, when this is needed, different from such bases as biological instinct, eternal forms, numbers, linguistic and social transmission, biochemical reactions, and genetic coding."(p. 14)

–– Hillman on imagination, Archetypal Psychology (2013) 

*

"Animals were gods because they were eternal. The American Indian saw the buffalo that appeared in the spring as the same buffalo that had disappeared in the fall. The animals went down into the earth and then came back again, like the sun. We see the same sunrise every morning; they see the same animal always returning. That absolute perfection – that the animal is always the same – is a divine quality. So of course, if you kill one to eat it, you have to propitiate it, to go through a ritual."

–– Animal Presences, Uniform Edition vol 9, by James Hillman, pg. 181

Imagine via Free Pictures

***

 

CARE ESTE DIFERENTA INTRE MAGIUN, MARMELADA, GEM SAU DULCEATA?

Magiunul, marmelada, gemul sau dulceata au un singur lucru in comun: fructele!

Modul in care se prepara fiecare in parte este diferit, la fel cum se intampla si cu textura sau gustul lor.

Fiecare sortiment se prepara in mod diferit, insa un lucru este clar: diferenta dintre ele vine din CANTITATEA DE ZAHAR ADAUGAT si anume:

- Dulceata are mult zahar, e ca un sirop cu fructe intregi in el, se folosesc intre 700 de grame si 1 kg de zahar la 1 kg de fructe

- In gem proportia este de 300 grame de zahar la 1 kg de fructe, 

- In marmelada se adauga cam 200 - 250 de grame de zahar la 1 kg de fructe, 

- In magiun este vorba despre ZERO ZAHAR ADAUGAT.

Conform DEX, MAGIUNUL ESTE: Produs alimentar, sub forma de pasta dulce, obtinut prin fierberea indelungata a prunelor (sau a altor fructe) - fara adaos de zahar.

Cuvantul "MAGIUN" deriva din limba Turca - MACUN insa, in functie de regine a tarii el se mai poate numi si LICTAR - (din limba maghiara - "lekvár" in Transilvania si Banat), PECMEZ (din limba turca, bulgara, sarba: "petmez" in Moldova si Bucovina)sau POVIDLA, (din limba  ucraineana "povydlo", poloneza "powidla" in Transilvania).

In esenta, MAGIUNUL este mai mult un mod de preparare si conservare a diverselor fructe si, cu toate ca MAGIUNUL DE PRUNE este cea mai cunoscuta varietate, el poate fi preparat din aproape orice fruct - pere, mere, caise, piersici, gutuie, struguri, fructe de padure, dovleac, etc.

_____________________________

PRACTIC - este vorba despre o SEMI-DESHIDRATARE lenta a fructelor fara NICI UN ALT ADAOS!

DATORITA MODULUI SPECIAL DE PREPARARE MAGIUNUL DE FRUCTE ARE NUMEROASE AVANTAJE PENTRU SANATATE:

1. Pentru ca are zahar natural din prune, care nu streseaza pancreasul si, prin urmare, este potrivit si persoanelor cu diabet (are indicele glicemic 39);

2. Pentru ca este foarte bogat in antioxidanti;

3. Pentru ca este bogat in fibre care stimuleaza digestia si te ajuta daca suferi de constipatie;

4. Pentru ca aduce un aport insemnat de minerale esentiale - potasiu, magneziu, fier, calciu, bor si seleniu, protejand sistemul nervos si muscular;

5. Pentru ca faciliteaza absorbtia calciului, a magneziului si a vitaminei D, mentinandu-ne oasele sanatoase;

6. Pentru ca intareste sistemului imunitar;

7. Pentru ca ne energizeaza si ajuta la detoxifierea organismului.

NU CONTINE GLUTEN, LACTOZA SI ESTE UN PRODUS VEGAN.

IMPORTANT! - deoarece este vorba despre o PASTA DE FRUCT 100% deshidratata lent - MAGIUNUL poate fi folosit cu succes si la prepararea oricaror dulciuri de casa, fie ca este vorba despre Clatite, Cornulete sau Prajituri. Practic, utilizarea lui este limitata doar de imaginatie :)

_____________________________

MODUL DE PREPARARE este in esenta, este f simplu - INSA NU USOR... 

Practic se spala fructele, se maruntesc (dupa caz si tip fruct), se scot samburii (dupa caz si tip fruct) si apoi se pun la fiert.

Pasta de fruct se fierbe pana scade in cantitate cca 50%-60% sau mai mult - in functie de umiditatea fructului, la foc MIC si amestecand incontinuu sa nu se lipeasca/arda.

Asta poate dura intre 8 si 10 ore. 

Practic se obtine o pasta groasa de fruct - fara ZAHAR adaugat NICI UN ALT ADAOS (conservanti, coloranti, pectine, etc).

Apoi urmeaza ambalarea: se sterilizeaza borcanele si capacele la bain-marie (90 de grade) timp de minim 20 de minute. Apoi se umplu borcanele si se inchid capacele. 

Urmeaza sterilizarea finala a produsului finit la bain-marie (90 de grade) timp de minim 30 de minute iar apoi borcanele se aseaza cu capoacul in jos si se lasa la racit lent.

Dupa cateva ore - se verifica toate borcanele daca au format vid. Cele care nu au format vid se separa, se inlocuiesc capacele si se reia procedura de sterilizare.

Rezultatul este un produs care poate fi stocat la racoare timp de 2 ani sau mai mult.

_____________________________

Foarte multa lume ne intreaba (mai mult sau mai putin politicos) de ce MAGIUNUL este mai scump decat DULCEATA sau GEMUL. 

Raspunsul este unul simplu - chiar daca toate se vand la borcan - MAGIUNUL ESTE CU TOLUL ALT PRODUS FATA DE GEM, DULCEATA SAU MARMELADA:

- metoda de preparare este laborioasa si de durata - un magiun de calitate se fierbe la foc mic intre 8 si 10 ore si nu are voie sa se prinda de vasul in care se prepara. Este mult de munca la el pentru ca prepararea sa dureaza ore întregi si pentru ca trebuie amestecat mai mereu.

- pierderea cantitativa - cantitate de fruct vs produs finit - este enorma comparativ cu celelalte metode de preparare, iar prin adaosul de zahar cantitatea de dulceata sau gem rezultata in preparare este practic mai mare decat cea de fruct initiala.

***

 

Nebunii urcă-n vârf de tot,

Comandă lumea idiot,

Declară zilnic un război,

Murim săraci, murim umili,

Din moftul unor imbecili

Şi este vai şi-amar de noi.

Nu mai există nici valori,

Nu se mai nasc nemuritori,

Există bani şi-atâta tot,

Să fim maimuţe-n carnaval,

Maimuţa n-are ideal,

Maimuţa are numai bot.

Sunt puse ţările la zid,

Democraţia e un vid,

Sub echilibrul pururi frânt,

Se-aruncă-n lume maladii,

Popoarele spre-a se rări,

Că-s prea mulţi oameni pe pământ.

______________

Adrian Paunescu

O zi frumoasa tuturor♥️🌹🌨️❄️🤗

***

 

,,Nu mâncați prea multă pâine,

Carne numai câteodată,

Slănina dați-o la câine,

Sarea să nu fie sărată,

Zahăru-i periculos,

Nici prea multă-afumătură,

Toată carnea de pe os

Îți face rău la dantură."

Iau televizoru-n spate

Și-l zdrobesc tăt cu săcurea

Că așa nu să mai poate

Cu așa sfaturi aiurea.

Moșu meu o sută are,

Bunica o sută doi

Că n-aveau televizoare

Să-i prostească,ca pe noi,

O mâncat numa slănină

Luată din afumătoare

Și prăjeau cârnați de cină

Cu o mămăligă mare."

 #doarprodusetradiționale

#mâncămromânește

***

 

Limba Română

📖....Nu-mi place să vorbesc în limbi străine

Eu sunt un vultur, nu sânt papagal

Privighetoarea cântă pentru sine

Un singur cântec, dar e magistral.

De ce-aş vorbi engleză sau germană

Sau graiul rus, francez sau spaniol?

Când limba mea-i balsam de pus pe rană

Izvor de apă vie, nu nămol.

În limba asta mă simt cel mai bine

Ea varsă raze de argint în jur.

Mai dulce e ca mierea de albine

Limba Română, templu de azur.

Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna

Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.

Regină între graiuri e româna

N-o poate nimeni cumpăra cu bani.

Ce n-ar da alţii, Doamne, să vorbească

Atât de dulce, simplu şi bogat!

Ei ştiu să latre, să maimuţărească

Să dea comenzi scrâşnit şi cadenţat.

Fireşte, ştiu că toate au valoare

Exprimă stări de spirit, raţiuni

Dar nici o limbă nu cunosc sub soare

Precum e graiul nostru din străbuni.

Pentru această limbă a curs sânge

Pentru această limbă s-a murit.

E limba-n care Creştinismul plânge

În fiece biserică sau schit.

Eroică e limba cea română

A rezistat prin anii cei mai grei.

Cuvinte din retorica păgână

Ea a topit în creuzetul ei.

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine

Deşi le ştiu şi chiar le preţuiesc.

Fiţi demni, urmaşi de daci,

De acest vechi veșmânt împărătesc.❤

                         de Corneliu Vadim-Tudor