X, Y, Z sau diferența între generații

 Nu știu dacă v-ați pus vreodată serios problema diferenței dintre generații sau dacă v-ați întrebat vreodată din ce generație faceți parte. Sau dacă ați auzit despre fenomenul ”OK, boomer”. Vă invit să aflăm împreună despre ce este vorba și cine sunt generațiile X, Y sau Z.

Nu am de gând să vă spun foarte multe despre ”OK boomer”ci doar că este un fenomen care a devenit viral chiar anul acesta, ca o reacție a tinerei generații la un video al unui reprezentat al vechii generații (Baby Boomer). Fenomenul a generat sute de ”meme” în mai toate mediile de socializare. Este suficient să faceți o căutare cu termenii ”ok boomer” și veți găsi nenumărate opinii, imagini, video, etc.

Chiar dacă nu vă este familiar acest fenomen, care este mult mai cunoscut în Statele Unite, cu siguranță vă sunt cunoscute expresiile pur românești: ”pe vremea mea...”, ”tinerii din ziua de azi...”, etc., indiferent din ce generație faceți parte. Diferența între generații este un fenomen care transcende timpurile și nu ține cont de zone geografice, ci se întâlnește pretutindeni.

Care sunt cele patru generații?

Iată care sunt generațiile care formează tabloul social global al momentului:

Baby Boomers – este generația celor născuți între anii 1945 – 1964. Numele generației se explică prin faptul că, în perioada de după cel de-al doilea război mondial, Statele Unite au cunoscut vremuri prospere și, ca urmare, natalitatea a crescut, generând un ”boom” al copiilor aduși pe lume în acea perioadă.
Generația X – este generația celor născuți între anii 1965 și 1979
Generația Y – este generația celor născuți între anii 1980 și 1994
Generația Z – este generația celor născuți între anii 1995 până în prezent.

A defini generațiile doar după criteriul anului nașterii nu este doar superficial ci și incomplet. Mediul cultural și contextul socio-politic sunt criterii care își spun cuvântul și care conturează anumite caracteristici ale fiecărei generații.

De aceea, eu voi încerca în continuare să vă prezint doar câteva trăsături generale ale generațiilor X, Y și Z, exclusiv din punct de vedere al relației lor cu evoluția tehnologiei.

Generația X – cunoscută și sub numele de ”generația cu cheia la gât” sau ”generația MTV”, este formată de persoanele născute între anii 1965 și 1979 (cu vârste cuprinse între 40 și 54 de ani). Sunt persoane care și-au trăit adolescența în perioada de expansiune a televiziunii, care încă citesc ziare, ascultă radio și se uită la televizor. Sunt pricepuți când e vorba de tehnologie, căreia îi recunosc meritele, își petrec destul de mult timp pe mediile de socializare, dar sunt încă sceptici când vine vorba de transferuri financiare online.

Generația Y, cunoscută și sub numele de Millenials, este formată de adulții zilelor noastre (între 24 și 39 de ani). Ei sunt cei care și-au petrecut cea mai mare parte a copilăriei și adolescenței fără smartphone și social media. Gândiți-vă doar la faptul că Facebook nu a devenit ”omniprezent” decât în anul 2008, iar primul iPhone a fost inventat în ianuarie, 2007.

Millenials sunt cei care au crescut în perioada de explozie a internetului și computerelor și au dezvoltat o relație de tip ”love and hate” în ceea ce privește tehnologia. Sunt cei care apreciază autenticitatea, pun mai mare accent pe ”experiențe”, de la concerte la evenimente sociale, până la preocupări sportive, iar experiența de cumpărare a unui produs cântărește destul de mult în decizia finală.

Generația Z – iGeneration, Centannials sau ”nativii digitali”, se referă la persoanele născute la mijlocul anilor 90 și reprezintă aproximativ 2.47 miliarde din populația globului (sursa: Bloomberg Analysis of the UN World Population Prospects) și 25% din populația SUA. Aproximativ 91% dintre cei care compun această generație au acces la smartphone și 90% dintre ei se uită zilnic pe YouTube. Sunt printre primii care au crescut cu social media și tehnologia mobilă – aceasta este principala caracteristică generală a acestei generații.

Un articol pe acest subiect din Business Insider prezintă câteva puncte de vedere ale unor tineri între 14 și 19 ani pe care am plăcerea să vi le împărtășesc:

”Pentru generația noastră, tehnologia este tot ce știm și a fost prezentă în viața noastră de când eram mici.” – 14 ani

”Totul pentru cei din generația noastră trebuie să fie ”imediat”. Pentru că am crescut într-o eră în care putem trimite mesaje într-o clipă, avem mai puțină răbdare și cred că ne-am obișnuit cu reacțiile imediate” – 15 ani

”Noi comunicăm prin mesaje și social media, ceea ce schimbă cu totul dinamica comunicării” – 19 ani.

Mai mult decât generațiile anterioare, generația Z acordă o mare însemnătate autonomiei și independenței, lucru care se refectă în modul de a lucra. Internetul le-a oferit mii de ani de inteligență colectivă  și sunt mult mai confortabili să facă o căutare pe Google decât să întrebe pe cineva, atunci când au nevoie de o informație.

Ei sunt cei mai tineri dintre noi, sunt copiii și, de ce nu, nepoții noștri. Și trebuie să îi cunoaștem ca să îi înțelegem. Vă invit să aflați mai multe detalii despre ”nativii digitali” din acest articol foarte interesant, din campania de Responsabilitate Socială a Orange România, #Pentru mâine.

Concluzie?

Concluzia mea este că nu putem spune despre o generație că ar fi mai bună decât cealaltă pentru că fiecare și-a adus contribuția ei la a duce lumea mai departe. Cred, de asemenea, că până la un punct, este absolut normal să existe aceste diferențe, să existe priorități diferite, viziuni diferite, gusturi și perspective diferite. Da, tinerii sunt diferiți de cei mai puțin tineri, milenialii nu sunt ca cei din generația X și cu atât mai puțin ca Baby Boomers, la fel cum nu sunt nici ca cei din generația Z. Cred că păstrarea unui simț critic este utilă, atât timp cât suntem deschiși să vedem și plusul, nu numai minusul.

Vă doresc, ca întotdeauna, toate cele bune și spor în toate!

De la prieteni

 * Cumpărați ceapă și mâncați-le la grătar indiferent cât de mare este prețul ... tot timpul le mâncați 🤗 *

 ✅ * Dr. Dawood Al-Rubaie, proprietarul Enciclopediei arabe de terapie pe bază de plante medicinale, spune: *

 Am scris mai multe articole despre ceapă și beneficiile lor terapeutice și nutriționale și, de câte ori am citit un nou raport, am fost motivat să scriu mai multe despre acesta.

 Și când discuția despre aceasta a devenit lungă, m-am gândit să o scriu sub titlul * * Știați *:

 🔸 * Știai *

 Ceapa este una dintre cele mai bogate legume și fructe cu o substanță medicinală importantă numită corecetină, și numai germenii de capere concurează cu aceasta.

 🔸 * Știi *

 Că antioxidantul (corcitina) din ceapă rezistă inflamațiilor oriunde se găsește, în special în sinusuri și plămâni.

 🔸 * Știai *

 Faptul că consumul de ceapă împiedică dezvoltarea diabetului de la tipul (2), care este tratat cu tablete, la tipul (1) care necesită injecție cu insulină.

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne cancerul de sân, prostată, uter și ovarian și, de asemenea, previne creșterea și creșterea numărului de leziuni precanceroase.

 🔸 * Știai *

 Că ceapa combate atacurile de astm.

 🔸 * Știai *

 Ceapa protejează celulele nervoase de leziuni și de bolile rezultate legate de sistemul nervos.

 🔸 * Știai *

 Ceapa previne deteriorarea și întărirea vaselor de sânge și previne multe boli de inimă.

 🔸 * Știai *

 Că ceapa sporește prezența și reproducerea bacteriilor naturale în intestin, ceea ce îmbunătățește absorbția nutrienților, crește sistemul imunitar și previne descompunerea creșterii excesive în greutate.

 🔸 * Știai *

 Ceapa aceea ucide multe tipuri de germeni din gât și plămâni.

 🔸 * Știai *

 Ceapa subțiază sângele și previne formarea cheagurilor, mai ales atunci când este la grătar, și că avertizează împotriva consumului de diluanți farmaceutici de sânge, cum ar fi aspirina și warfarina cu ceapă la grătar sau prăjite, deoarece provoacă o creștere excesivă a fluidității sângelui.

 🔸 * Știai *

 Că ceapa reduce presiunea arterială la pacienții hipertensivi.

 🔸 * Știai *

 Ceapa aceea aduce somnolență.

 🔸 * Știai *

 Ceapa aceea previne creșterea germenului H. Pylori și îl elimină.

 🔸 * Știai *

 Că ceapa reduce colesterolul și trigliceridele.

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne apariția bolilor asociate diabetului.

 🔸 * Știai *

 Ceapa previne reproducerea virusului SIDA.

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne osteoporoza.

 🔸 * Știai *

 Ceapa conține cantități ample de compuși de sulf care mențin prospețimea pielii și rezistența și frumusețea părului și a unghiilor.

 Note:

 Zicala populară spune: -

 👈 (Mănâncă ceapă și uită ce s-a întâmplat), de fapt ceapa îmbunătățește starea de spirit și relaxează inima

 👈 Cojile de ceapă sunt cele mai bogate în antioxidanți chorcetinici.

 Ceapa nu își pierde proprietățile medicinale la punctul de fierbere.

 👈Supa de ceapă este tipică pentru a obține toate beneficiile cepei.

 Toate cele de mai sus sunt rezumatul a sute de lucrări științifice experimentale.

 ☪

 ... dacă este posibil, să-l răspândească în beneficiul tuturor.

Lucruri de care trebuie să scapi până la 30 de ani

 

Am făcut la viața mea destule tâmpenii, dar am făcut și unele lucruri bune. Știți cum e, ți-ai dori ca cei tineri să învețe din greșelile tale, și mai jos e o listă cu lucruri de care ar trebui să scapi dacă te apropii de 30 de ani. Presimt că urmează un articol în câțiva ani pentru 40 de ani. :)

• Impresia că nu trebuie să mai înveți, dacă ai terminat cu facultatea. Școala nu se termină niciodată, mereu avem de învățat lucruri noi pentru a ne perfecționa și a deveni cea mai bună versiune a noastră.

• Ideea de carieră în stilul clasic, cu același job pe care îl vei face toată viața, aceeași firmă de unde ieși la pensie. Majoritatea tinerilor vor schimba cel puțin 3-4 domenii de acvititate, minim 10 joburi, și asta dacă nu vor ajunge să lucreze ca freelanceri sau ca și contractori, că piața muncii acolo se îndreaptă. Și nu e neapărat ceva rău, dacă te adaptezi.

• Realizarea de lucruri în viață doar pentru a îndeplini așteptările celorlalți (familie, societate) indiferent că vorbim de studii, joburi, pasiuni sau relații.

• Impresia că ești mai bun decât ceilalți, deci e ok să îi tratezi pe toți ca pe niște proști.

• Convingerea că banii sunt greu de făcut, sau că vei fi mereu sărac.  Banii sunt doar un mijloc.

• Ideea că banii se fac doar din salariu. Recomandat ar fi să ai mai multe surse de venit: salariu, activăți extra plătite, un hobby ce poate fi monetizat, niște venituri pasive.

• Convingerea că mereu vei face mai mulți bani. Între 30-45 de ani majoritatea ne atingem apogeul din punct de vedere al veniturilor, deci nu irosiți anii ăștia. Bonus, bani pentru minim 6 luni puși deoparte.

• Credința că ți se cuvin chestii doar pentru că exiști, fără a munci pentru ele.

• E ok să ai emoții când ai provocări noi și schimbări majore în viața ta. Nimănui nu îi plac schimbările, dar sunt parte a vieții.

• Prejudecățile cu care ai crescut în familie sau societate, dar pe care nu le-ai validat și verificat singur.

• Prietenii toxici, care te trag în jos, îți scad încrederea în tine și capacitățile tale.

• Viciile la care știi și tu că trebuie să renunți, dar tot amâni.

• Nu mai poți folosi ca scuză Așa sunt eu pentru toate tâmpeniile pe care le faci.

• Ideea că viața e corectă cu noi, dacă facem bine primim numai bine. Din păcate nu e mereu așa, shit happens.

• Sentimentul că e rușinos să ceri ajutorul cuiva, atunci când chiar ai nevoie de ajutor. Nu e o dovadă de slăbiciune, ci de curaj.

• Respingerea oamenilor noi ce apar din viața ta, înainte de a îi cunoaște suficient de bine încât să știi dacă merită sau nu timpul tău.

• Muncitul non-stop, în ideea că vei avea timp să te bucuri de viață un pic mai încolo. Dacă nu îți stabilești un echilibru muncă-viață personală va fi tot mai dificil să o faci după 30.

• Frica de eșecuri. Vom avea și din astea, important e să ne învățăm lecțiile și să nu facem mereu aceleași greșeli.

• PerfecționismuL. E greu, mai ales dacă ai un pic de OCD, dar mereu vom avea chestii de îmbunătățit, suntem work in progress.

• Căutarea jumătății ideale. Nu există the one, sunt persoane cu care te potrivești mai bine sau mai puțin bine în viață, restul depinde de cât de mult te implici pentru ca relația ta să meargă.

Cum te cheamă pui de dac?

 - CUM TE CHEAMĂ PUI DE DAC ???

- Werner Iohannis, Măria Ta, Președintele României!

- Pe voi doi cu  tricolorul la piept, cum va cheama, românașii mei?

-  Noi suntem primari, Dominik Fritz si  Clotilde Armand!

- Dar pe tine, pui de roman?

- Ludovic Orban, Excelența - Voastră, până  adineauri premier al României, iar acum președinte al Camerei Deputaților.

- Și pe tine, urmaș al carpilor?

- Eduard Hellvig, Prealuminate Domn, Directorul SRI!

- Pe tine cum te cheamă, vlăstar al lui Decebal?

- Siegfried Mureșan, Măria Ta, Comisar European!

- Dar pe tine, urmașă a lui Burebista? 

- Koveși, Înălțimea-Voastră, Procuror șef la UE!

- Dar pe tine cum te cheamă femeie "bună"?

- Eu sunt Renate Weber.

- Și ce funcție ocupi?  

 - Avocatul Poporului României și reprezentanta lor pe lângă Soros.                             

- Iar pe tine  cum te cheamă omule? 

- Raed Arafat. Sunt de neam arab Domnule și mă ocup de sănătatea românilor. Sunt comandant în situațiile de urgență din România! Sunt cel mai priceput exterminator de viruși. Allah fie lăudat!

- Dar pe tine cum te cheamă voinicule?                       

- Permiteți să raportez: eu mă numesc Gelaledin Nezir.  Sunt primul chestor turc din România și îl sfătuiesc pe șeful meu,  Ministrul de interne, pupa-i-aș condurii, fiind consilierul dânsului, cum să facă ordine în interiorul acestei țări plină de gheauri corupți...!  

- Dar pe tine cum te cheamă, puiul meu?                    

- Eu sunt Mehmet, Maria Ta!

- Și ce funcție  ocupi?

- Voi fi viitorul Preafericit  Patriarh al României!                                 

    !!!!!!!!!!!!!!!

- Să trăiți, copiii mei, români pursânge  și să-i conduceți pe urmașii dacilor întru mulți ani!  Deschis la minte acest popor!                          

    Pentru că toți aceștia, care ocupă cele mai importante funcții în Stat, gândesc și simt românește, voi românii, duceți o viață plină de belșug și fericire!  Cine să vă apere și să vă reprezinte  cel mai bine interesele dacă nu românii voștri neaoși!

Pandemia animalelor

 Pandemia animalelor

O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent

Și ce era pe punctul să intre-n faliment,

Se da de ceasul morții, de foame să nu crape

Și din dificultate cu chiu cu vai să scape.

Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe,

În tril de păsărele și chiorăit de mațe

Și adormi de foame, ca anesteziată,

Când se trezi deodată subit înviorată.

Pesemne că visase cuvântu-acela magic…

Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic,

Luă din farmacie fără regret sau frâu,

Purcoi de laxative și le-aruncă în râu,

Mai sus de locul unde veneau când li-era sete,

În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete.

Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte, 

În pragul farmaciei exact ca înainte.

După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie,

Că fiarele în masă aveau pântecăraie

Și au venit degrabă, aproape-n agonie,

Să ceară tratamente și sfat la farmacie.

Vulpița cea vicleană le asculta pe toate,

Le întreba de dietă, de-au labele curate

Și cu cinism le scoase brutal din letargie,

Spunând că în mod sigur e caz de pandemie.

Le-a dat pastile scumpe, la preț exorbitant

Și sticle , chiar canistre cu mult dezinfectant,

O mască de protecție să-i apere de boală

Și să păstreze strașnic distanța socială.

Le-a osândit să șadă în aspră carantină

Și le ducea ea leacuri la ei în vizuină,

Iar bietele-animale, naive și neroade ,

Spuneau în gura mare: „Ce vulpe cumsecade!”

Odată la trei zile mai arunca în ape,

Cu plasa, purgative de-au început să crape,

Bătrânele-animale, ce n-au imunitate,

Ba chiar catalogate cu comorbiditate.

De-atâta pandemie, de diaree, chin,

Veni după o vreme vulpița c-un vaccin,

Un fel de apă chioară băută din pocal

Și-ajunse infractoarea erou național.

 Morala 1

În vremi de pandemie, puhoi de lume piere, 

Iar unii la butoane fac din venin, avere.

Morala 2

Când lumea stă închisă în neputință surdă,

Profită demnitarii, își fac de cap și zburdă.

Morala 3

Decât să bei din apă în vremi de pandemie,

E mult mai indicată o cură cu tărie!

La vaccinare

 De luni dimineaţa, pentru două săptămâni (deocamdată!), sunt „prinsă”, ca medic coordonator, la unul dintre centrele de vaccinare din oraș. În sfârșit, acțiune!!!

Îmi era dor de o campanie de vaccinare. Încă de la începutul activității mele ca medic școlar, am participat la multe campanii de vaccinare prin școli, în care administram vaccinurile din schema națională de vaccinare la sute de elevi. Deși de câțiva ani sarcina vaccinărilor a căzut exclusiv pe medicii de familie, am apucat totuși să acumulez în ani de zile experiența vaccinării a sute, mii, zeci de mii de elevi. Vaccinare și revaccinare. Toți au supraviețuit vaccinărilor, cu reacții secundare reduse atât ca număr cât și ca intensitate. În plus, au fost feriți de contactarea unor boli care puteau fi severe pe măsură ce înaintau în vârstă și care puteau da complicații severe, potențial fatale.

În Roman probabil vor fi șapte echipe de vaccinare repartizare în trei centre. Eu voi face parte din una dintre ele. Programul? Zilnic 8-20. Probabil vor fi și zile libere, în care să-mi încarc bateriile și să-mi refac forțele. 

Sper să am destule persoane care vor dori să se vaccineze anti-COVID19. Este o încercare, sper reușită, de a mai stopa extinderea afecțiunii în rândul populației. Deja pandemia durează de destul de mult timp și cu siguranță nu se va stinge atât de curând. Și afectați suntem cu toții. Nu numai cei care s-au infectat, destul de mulți, cu mult mai mulți decât cei confirmați. Și cei încă neconfirmați pot fi surse de contaminare pentru cei din jurul lor. Nu numai cei la care afecțiunea devine simptomatică, adesea gravă și foare gravă. Unii pierd lupta cu boala. Mulți se luptă cu greu pentru fiecare picătură de oxigen. Din fericire, mulți se vindecă, dar unii rămân cu urmări pentru mult timp după confirmarea vindecării. Toți aceștia, cel puțin pe durata bolii, devin inactivi în ceea ce privește activitatea lor profesională. Recuperarea durează încă o vreme, timp în care activitatea profesională se reia mai greu sau mai ușor.

Tratamentul... există. Impropriu. Nu a fost un tratament special conceput pentru această afecțiune. S-a încropit un tratament tatonănd medicamentele existente deja pentru cu totul alte boli în ideea de a se vedea efectul lor după administrare. Totul s-a învățat din mers. În plus, medicamentele sunt destul de puternice, cu efecte secundare care afectează organismul deja slăbit de boală.

Tocmai de aceea cred că boala trebuie tratată odată ce se instalează. Și cu atât mai mult trebuie să ne străduim să nu se ajungă la boală. Cele mai simple și mai la îndemână metode de prevenire a bolii sunt cele care țin de igienă. Dar cu mult mai eficientă este vaccinarea.

Sunt mulți reticenți la vaccinare. Probabil pentru că accesul la sursele de informații este limitat și cu atât mai mult cu cât suntem atacați de fake-news-uri. Într-o primă fază, puterea de discernere este limitată. Este mai ușor să dăm crezare înformațiilor care de care mai aberante, mai fanteziste, fără să trecem totuși prin filtrul rațiunii și să căutăm informații credibille, reale. Și este greu să combatem toate fake-news-urile, cu atât mai mult cu cât le descoperim mai greu și trebuie să lămurim mai mulți oameni că altul poate fi adevărul. Este destul de dificil să inspirăm încredere, mai ales când trebuie să lucrăm contra cronometru

Sper să se vaccineze cât mai multe persoane. A durat deja prea mult starea de alertă, de izolare, de panică, de adaptare a activităților noastre zilnice la situația actuală, dificilă, din punct de vedere sanitar. Și nu știu cât vom mai rezista fără să revenim la o stare de relativă normalitate. Este adevărat, trebuie să respectăm drepturile individuale ale fiecăruia dintre noi, dar trebuie să respectăm și drepturile colectivității, drepturile fiecăruia dintre cei din jur. Dacă tu, prietene, îți permiți să riști să faci boala, poate că eu nu îmi permit să fiu bolnav, să sufăr, să nu pot munci și să câștig resursele financiare necesare supraviețuirii mele și a familiei, să nu pot risca să transmit boala celor dragi din jurul meu, de a căror sănătate poate că sunt și eu responsabilă. Sunt mioapă, dar nu trebuie să mă opresc să văd ceea ce se petrece dincolo de vârful propriului meu nas.

Vreau/Nu vreau să mă vaccinez

  Și a început procesul de vaccinare. Cu prima linie... În care intru și eu, fiind cadru medical. Și în a doua linie va intra tatăl meu, ca fiind persoană aflată în grupa de risc, fiind vârstnic și cu boli asociate, datorate vârstei.

În principiu vorbind, ambii dorim să ne vaccinăm. Avem desigur liberul arbitru, deci posibilitatea de a alege. Și avem de ales, la urma urmei, între două variante: boala sau evitarea ei prin vaccinare.

1. Boala este prima variantă. Greu de evitat în această perioadă din mai multe motive.

• Agentul care o provoacă este un virus. Nu un parazit, care poate fi văzut cu ochiul liber, sub lupă sau un microscop optic cu o putere de mărire nu prea mare. Nu o bacterie, care poate fi văzută la un microscop optic aflat la îndemâna oricărui laborator de analize și care în plus poate fi cultivată în laborator și identificată imediat ce apar culturile și în plus, ulterior, putându-se cerceta care antibiotic îi poate veni de hac. Ci un virus, care nu poate fi identificat decât fie direct la un microscop electronic, ceea ce nu prea este la îndemâna oricui, fie prin alte teste, unele indirecte, teste de asemenea destul de scumpe și necesitând mare atenție din partea unui personal specializat. Personal specializat care de regulă nu există în număr mare în sistem și care nu poate fi pregătit într-un timp mai scurt decât câțiva ani buni.
• În plus, virusul este relativ nou descoperit la oameni. Deci... nu se știu multe lucruri despre el: cum atacă, cât de extinse sunt leziunile, care sunt eventualele simptome ale bolii care pot da de gândit că ceva nu este tocmai în regulă, care poate fi evoluția bolii, cum se poate trata, ce sechele pot rămâne, asta dacă supraviețuiește și este considerat vindecat. 
• Este greu de prevăzut dacă, de unde, de la cine și când te poți molipsi. Mulți oameni contactează virusul, dar rămân în starea de purtători, nedezvoltând boala, deci neavând simptome. Aparent sunt sănătoși, circulă printre noi, dar nu singuri, ci împreună cu virusul, pe care îl pot transmite celor din jur. Care pot fi și ei purtători asimptomatici, transmițănd virusul în continuare, sau pot face boala. Din momentul în care virusul pătrunde în organism și până apar primele simptome de boală este așa-zisa perioadă de incubație, când persoana respectivă încă este percepută ca fiind sănătoasă și deci nepericuloasă pentru cei din jurul său, dar având virusul în corp, la un moment dat îl poate transmite. Abia când apar primele simptome și persoana poate fi testată și diagnosticată poate fi izolată de ceilalți. Dar în momentul acela cu siguranță există riscul să fi împrăștiat viruși în jur.
• Gravitatea bolii poate fi variabilă, de la ușoară spre medie, gravă, foarte gravă și deces. Nu cred că cineva ar vrea să se lupte cu toate puterile sale, aflate în continuă scădere, pentru orice respirație aducătoare de oxigen, să nu aibă putere să se miște, să vorbească, să ceară ajutor, să ramână conștient. Nu cred că cineva ar vrea să-și piardă viața acasă sau pe un pat de spital.
• Până acum nu cunosc să fi fost în prealabil un tratament specific și bine standardizat pentru boală atâta vreme cât agentul patogen nu a fost bine cunoscut. Tratamentele se descoperă și se ajustează din mers, folosindu-se medicamente folosite inițial pentru alte afecțiuni. Chiar și așa, costurile tratamentului sunt destul de mari, cu atât mai mari cu cât gravitatea bolii este mai mare. Plus că suferă și bolnavii în cauză, sunt epuizate resurse umane, logistice, financiare al cărui cost îl plătim cu toții, renunțând la multe alte lucruri pe care le-am fi putut avea în condițiile așa-zis normale de dinainte.
• Virusul se transmite extrem de repede în comunitate. Scăpat de sub control, dacă se neglijează măsurile ce se pot lua, poate face ravagii. Sistemul sanitar, odată ajuns în stare de epuizare sau extrem de aproape de ea, va trebui la un moment dat să aleagă cine merită să fie îngrijit și cine trebuie/poate fi lăsat să moară. Nu cred că cineva și-ar putea asuma rolul de Dumnezeu, care poate avea drept de viață și de moarte asupra semenilor săi, sacrificând pe unii pentru a-i putea trata și salva pe alții.

2. A doua variantă de ales ramâne prevenirea bolii. Mai simplu prin măsuri igienice, distanțare fizică, purtarea unei măști. Sau mai eficient printr-un vaccin.

• Vaccinarea este o metodă destul de eficientă descoperită de destul de mult timp ca să mai poată fi considerată neverificată, nesigură. Este adevărat că la un moment dat poate aduce câștiguri destul de mari companiilor farmaceutice care produc și distribuie vaccinuri pe scară largă, dar să nu uităm că în sparele acestui succes stau luni și chiar ani de cercetări intense și riguroase, cheltuindu-se resurse financiare și umane imense, care nu pot fi recuperate prea curând. Mai mult chiar, majoritatea cercetărilor nu se finalizează, eșuând pe parcurs în diferite etape, fără a se mai putea recupera niciodată cheltuielile făcute.
• Înainte de a se lansa vaccinul pe piață, este testat în mai multe etape. Nu se trece niciodată la etapa următoare dacă rezultatele nu ajung la un nivel care să poată fi acceptat. Verificările sunt extrem de dure, chiar după începerea folosirii vaccinului, orice eșec intervenit la un moment dat care poate fi incompatibil cu siguranța pacientului duce la scoaterea produsului de pe piață.
• Dacă aș alege între a mă vaccina sau nu, cu siguranță aș alege vaccinarea. Mi-e teamă mai mult de boală și de consecințele și riscurile ei decât de așa-zisele reacții adverse ale vaccinului. Mai degrabă aș vorbi de „reacții secundare” decât de „reacții adverse”, nu numai pentru că această ultimă expresie poate speria. În fond, cele mai multe reacții secundare pot fi considerate ca o dovadă că vaccinul își face efectul dorit în organism. Nu este obligatoriu să apară, asta nu înseamnă că vaccinul nu ar fi eficient, și, atunci când apar, de cele mai multe ori intensitatea și durata lor nu este foarte mare și pot fi tolerate de organism cu multă ușurință.

În 20 de ani de activitate am administrat vaccinuri diverse la mii, poate zeci de mii de copii. Nici unul nu a avut o reacție secundară majoră. Cu toții am fost vaccinați de mai multe ori în viață și încă trăim, încă suntem sănătoși, încă putem munci. În atare condiții, când la rândul meu cer părinților ca proprii lor copii să fie vaccinați la timp, aș fi ipocrită să spun că nu vreau să mă vaccinez din motive de nesiguranță, de riscuri sau cine știe ce alte lucruri. Aș fi ipocrita să spun că nu am suficiente informații care să mă convingă că vaccinarea este utilă și nepericuloasă; datoria mea profesională este să mă informez profesional, să acumulez informații, noutăți medicale, cercetări și rezultatele lor. Nu accept să mi se dea totul mură-n gură, caut activ actualitatea medicală.

Așa că spun: DA! MĂ VACCINEZ!