Am făcut la viața mea destule tâmpenii, dar am făcut și unele lucruri bune. Știți cum e, ți-ai dori ca cei tineri să învețe din greșelile tale, și mai jos e o listă cu lucruri de care ar trebui să scapi dacă te apropii de 30 de ani. Presimt că urmează un articol în câțiva ani pentru 40 de ani. :)
Impresia că nu trebuie să mai înveți, dacă ai terminat cu facultatea. Școala nu se termină niciodată, mereu avem de învățat lucruri noi pentru a ne perfecționa și a deveni cea mai bună versiune a noastră.
Ideea de carieră în stilul clasic, cu același job pe care îl vei face toată viața, aceeași firmă de unde ieși la pensie. Majoritatea tinerilor vor schimba cel puțin 3-4 domenii de acvititate, minim 10 joburi, și asta dacă nu vor ajunge să lucreze ca freelanceri sau ca și contractori, că piața muncii acolo se îndreaptă. Și nu e neapărat ceva rău, dacă te adaptezi.
Realizarea de lucruri în viață doar pentru a îndeplini așteptările celorlalți (familie, societate) indiferent că vorbim de studii, joburi, pasiuni sau relații.
Impresia că ești mai bun decât ceilalți, deci e ok să îi tratezi pe toți ca pe niște proști.
Convingerea că banii sunt greu de făcut, sau că vei fi mereu sărac. Banii sunt doar un mijloc.
Ideea că banii se fac doar din salariu. Recomandat ar fi să ai mai multe surse de venit: salariu, activăți extra plătite, un hobby ce poate fi monetizat, niște venituri pasive.
Convingerea că mereu vei face mai mulți bani. Între 30-45 de ani majoritatea ne atingem apogeul din punct de vedere al veniturilor, deci nu irosiți anii ăștia. Bonus, bani pentru minim 6 luni puși deoparte.
Credința că ți se cuvin chestii doar pentru că exiști, fără a munci pentru ele.
E ok să ai emoții când ai provocări noi și schimbări majore în viața ta. Nimănui nu îi plac schimbările, dar sunt parte a vieții.
Prejudecățile cu care ai crescut în familie sau societate, dar pe care nu le-ai validat și verificat singur.
Prietenii toxici, care te trag în jos, îți scad încrederea în tine și capacitățile tale.
Viciile la care știi și tu că trebuie să renunți, dar tot amâni.
Nu mai poți folosi ca scuză Așa sunt eu pentru toate tâmpeniile pe care le faci.
Ideea că viața e corectă cu noi, dacă facem bine primim numai bine. Din păcate nu e mereu așa, shit happens.
Sentimentul că e rușinos să ceri ajutorul cuiva, atunci când chiar ai nevoie de ajutor. Nu e o dovadă de slăbiciune, ci de curaj.
Respingerea oamenilor noi ce apar din viața ta, înainte de a îi cunoaște suficient de bine încât să știi dacă merită sau nu timpul tău.
Muncitul non-stop, în ideea că vei avea timp să te bucuri de viață un pic mai încolo. Dacă nu îți stabilești un echilibru muncă-viață personală va fi tot mai dificil să o faci după 30.
Frica de eșecuri. Vom avea și din astea, important e să ne învățăm lecțiile și să nu facem mereu aceleași greșeli.
PerfecționismuL. E greu, mai ales dacă ai un pic de OCD, dar mereu vom avea chestii de îmbunătățit, suntem work in progress.
Căutarea jumătății ideale. Nu există the one, sunt persoane cu care te potrivești mai bine sau mai puțin bine în viață, restul depinde de cât de mult te implici pentru ca relația ta să meargă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu