Cum ar arăta lumea de azi fără anunțuri de mică publicitate?

 Niciodată nu mă pot dezbăra de un nărav dobândit încă din copilărie: acela de a face rost de cărți suficient de multe pentru a-mi satisface dorința (și nevoia!) de a citi. La început am citit de plăcere. Tot de plăcere citesc foarte mult și acum. Dar în timp a apărut și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult nevoia de a citi. Și mă refer la lectura absolut necesară pentru documentare profesională și nu numai...
  Încă de la început am intrat în posesia cărților de care aveam nevoie fie împrumutându-le de la bibliotecă, fie cumpărându-le de la librărie. Treptat-treptat, mai precis începând din perioada studenției, am adăugat la ideea de librărie, ca și sursă de cărți, și anticariatele, de unde găseam ediții mai vechi, care dispăruseră în mod firesc de prin librării, dar de care aveam nevoie, cel puțin pe moment, pentru a învăța pentru examenele curente, și pentru a asimila, în acest mod unele noțiuni de bază pentru dezvoltarea mea profesională.
  La aceste surse de achiziție de cărți, noi sau mai vechi, aflate în interiorul unor clădiri, s-au adăugat tonetele stradale, situate cel mai adesea în zonele cele mai aglomerate, mai tranzitate, în special spre centrul orașului, în zona stațiilor mijoacelor de transport în comun, a zonelor de trecere de la o zonă comercială la alta, în zonele instituțiilor mari de învățământ dar și în alte zone cu mare aflux de trecători, potențiali cumpărători. Asta la începuturi, căci acum fostele tonete s-au concentrat în zonele marilor centre comerciale, unde ar putea avea un potențial mai mare de vânzare a produselor de carte.
În ajutorul doritorilor (și iubitorilor!) de carte vin și târgurile de carte din orașele mai mari sau mai mici, târguri de carte care își desfășoară activitatea timp de câteva zile, și unde se lansează atât premiere editoriale cât și vânzări promoționale, de multe ori la prețuri reduse, a unor titluri de carte. Aceste târguri de carte se adresează atât populației generale, cât și unor anumite categorii de cititori, așa cum sunt, de pildă, târgurile de carte școlară.
Pe măsură ce producția de carte a luat avânt, odată cu cererea tot mai mare de carte, în primul rând a titlurilor cuprinse în bibliografia școlară, dar nu numai, vânzările de carte au găsit un spațiu din ce mai mare în mediul online care s-a dezvoltat și s-a extins cu o viteză și o forță extraordinară. Astfel au apărut în mediul online numeroase magazine de carte, atât librarii virtuale cât și anticariate.
Dar cum să te descurci în oceanul acesta al aparițiilor de carte? Ofertele sunt extrem de numeroase, atât din edițiile noi cât și din cele apărute cu mai mult timp în urmă. Iar doritorii de carte sunt destul de mulți. Și oricât și-ar dori să aibă și să citească cât mai multe cărți, posibilitățile lor sunt oarecum limitate.
O modalitate de orientare în oceanul de cărți ar fi urmărirea recenziilor de carte din massmedia, de pildă. Mai puțin în audiovizual, dar ceva mai mult în presă. Și infinit mai mult în mediul online, atât sub forma blogurilor colective de carte cât și a portalurilor specializate în diferite ramuri ale creației artistice și culturale: carte, film, teatru...
Avantajele citirii recenziilor de carte de pe site-urile specializate sunt multe. În primul rând, dacă sunt surse media cu oarecare vechime, putem fi cât de cât siguri că autorii articolelor respective au experiență suficientă în selectarea cărților de calitate și prezentarea corectă a informațiilor legate de fiecare carte în parte. În plus, se pot găsi informații ce ne pot duce la locurile de unde se pot găsi cărțile respective, fie informații legate de momentul lansării cărților noi, fie informații legate de locul de unde se poate comanda cartea respectivă. De multe ori există o interacțiune extrem de puternică între aceste surse media atât cu editurile cât și cu distribuitorii de carte, de orice gen ar fi aceștia: librării sau anticariate.
Să avem sau nu încredere în asemenea surse media de informații? Eu cred că da, în cazul surselor „cu vechime” suficient de mare în mediul online, care oferă constant informații de ani și ani buni, rezistând cu brio. Un plus de încredere îl oferă autorii acestor recenzii: de multe ori sunt scriitori, critici literari, jurnaliști specializați în domeniul în care scriu. Așa că înainte de a citi o carte nu strică să citiți câte ceva despre ea de la persoanele autorizate prin experiența de care dau dovadă
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Un viitor definit de e-mobility

Născută şi crescută într-un oraș mic de provincie, liniștit și fără prea mare agitație pe străzi atât ca număr de oameni cât și ca circulație a mașinilor, prima mea plecare într-un oraș mai mare pe o perioadă mai îndelungată a fost atunci când am plecat în capitala Moldovei pentru a studia medicina la facultatea de profil din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din acest oraș universitar. Primul „șoc”: contactul cu un oraș mult mai mare, cu distanțe mai lungi de parcurs, cu mult mai multă lume pe străzi și... cu „infinit” mai multe mașini. Atât de multe vehicule de tot felul, personale sau de transport in comun, încât fără respectarea unor minime, dar destul de multe, reguli prestabilite de circulație exista riscul unor caramboluri și accidente de circulație ce se puteau solda oricând cu victime. Și erau abia anii '90 ai secolului 20. Ca să dau doar un simplu exemplu: dacă pe un bulevard sau pe o şosea aglomerată se întrerupea funcţionarea unui semafor, harababura era aproape totală: pur şi simplu aproape că nu puteam traversa acea stradă de pe un trotuar pe cel opus fără măsuri de precauţie extrem de mari atât din partea mea, ca pieton, cât şi din partea şoferilor. Ca să nu mai spun de poluare: sonoră prin zgomotele motoarelor şi ale claxoanelor, poluare cu praf şi noxe, ce puteau face aerul de nerespirat în unele zone și în anumite perioade ale zilei. Iar dacă gazele îți umpleau plămânii, sufocându-i, praful și pulberile, oricât de fine ar fi fost, nu numai că le inhalai din greu, dar îți și acopereau pielea, părul și hainele, amestecându-se cu transpirația și cu toate secrețiile pielii, iritându-ți corpul pe toate căile. Nu mi-aș fi dat seama de asta dacă nu aș fi făcut un experiment voluntar și totodată fără voie când, doar după două zile de când făcusem baie generală, simțindu-mi părul ușor îmbâcsit, mi-am băgat capul sub robinetul chiuvetei din baie și, după o șamponare rapidă a părului, l-am clătit cu apă. Privind cu un colț de ochi la apa care șiroia din capul meu încărcată cu șamponul din păr, îmi părea că apa nu avea culoarea spumei, ci o culoare ușor cenușie, de parcă ar fi fost încărcată cu praf și pulberi și nu cu urme de șampon. Și asta după doar două zile de hălăduit pe străzile intens circulate ale orașului. Și încă nu era circulația atât de intensă ca intr-o mare metropolă... 
Am revenit după vreo zece ani de la terminarea facultății în orașul tinereții mele... universitare. Ce mai... Aglomerația din timpul cât eram studentă părea o nimica toată. Era o adevărată aventură și să pătrunzi dinspre intrarea în oraș înspre zonele mai centrale. Dacă prindeai orele de circulație de vârf, era un chin să te strecori printre mașinile ce se străduiau să se târâie pe străzi spre destinație. oricare ar fi fost ea. Mașinile erau tot mai multe și circulația era mult mai intensă. Implicit poluarea de rigoare, cu tot impactul său negativ asupra organismului uman...
Încă mă gândesc că sunt totuși un om fericit că îmi duc viața într-un oraș mic de provincie, unde circulația nu este, cel puțin pe moment, prea intensă. Dar viața în marile orașe este alta: multă circulație, multe mașini, multă poluare. Iarvorba cu „ceea ce este prea mult strică” este valabilă și în cazul poluării. Mai ales în cazul poluării.
Oricât am vrea să fugim de poluarea generată de autovehicule, dincolo de o anumită limită nu se poate fugi. Nu putem împiedica circulația oamenilor, chiar cea facilitată de autovehicule, pe motiv că autovehiculele poluează. Pe distanțe mari nu se poate circula altfel, mai ales când este nevoie să se circule și repede. Nu putem limita numărul mașinilor atâta vreme cât numărul oamenilor nevoiți să circule mult și pe distanțe mari crește. Așa că ar trebui gândită o nouă modalitate de a pune în mișcare autovehiculele, alta decât prin arderea combustibilor fosili. Asta atât din cauză că arderea combustibililor fosili în sine poluează, iar efectele poluării pot fi ireversibile odată ce se trece de o anumită limită, cât si din cauza absolut firească și de bun simț că, oricare ar fi combustibilii fosili, se epuizează cu atât mai repede cu cât sunt consumați mai intens.
O idee genială de înlocuire a motoarelor clasice bazate pe arderea combustibililor fosili cu altceva care să ocolească dezavantajele legate de poluare este cea ilustrată de conceptul de e-mobility,cunoscut si ca „Mobilitate electrica”, sau „Electro-mobilitate”, ce include intreaga gama de vehicule electrice, hybrid si cele utilizeaza pile de hidrogen pentru propulsie. Adică cea a folosirii mașinilor electrice: nepoluante, cu zero emisii de carbon, exact tocmai eliminarea producerii principalului gaz ce produce efectul de sera. Plus poluare sonoră aproape zero, căci sunt extrem de silențioase. Într-un cuvânt ecologice, eficiente și mai ales ieftine, căci deși pentru moment sunt puțin mai scumpe decât mașinile clasice, în timp costul lor se amortizează, căci ceea ce le pune în mișcare, adică electricitatea, este mult mai ieftină decât combustibilii fosili, este practic inepuizabilă, nepoluantă și cu mult mai ieftină dacă este produsă din  surse regenerabile de energie.
Acest concept este folosit și de una dintre companiile de vânzări auto cu tradiție, ce tocmai a împlinit 25 de ani: compania Auto Schunn, partener autorizat Mercedes-Benz.
 Această aniversare a celor 25 de ani de activitate este marcată de lansarea SUV-ului Mercedes-Benz EQC, primul membru din familia EQ, o nouă clasă de autoturisme Mercedes-Benz propulsate în proporție de 100% electric.Acesta deschide calea folosirii pe scară largă a autovehiculelor cu propulsie electrică.
Acest concept implică schimbarea unui întreg proces pornind de la producerea autovehiculelor electrice până la introducerea lor pe piață și folosirea lor pe scară largă.
Căând vorbim în primul rând de vehiculele electrice, vorbim de un întreg proces ce implică producerea lor efectivă, punerea lor în vânzare cât si asigurarea tuturor serviciilor de întreținere ulterioară a acestor vehicule.
Cand vorbim de vehiculele electrice trebuie să avem în vedere și infrastructura: instalarea stațiilor de încărcare și întreținerea acestora, producerea, stocarea și distribuția energiei electrice necesare, facturarea tuturor acestor servicii și asigurarea spațiului necesar. Iar acest proces este deja demarat.și este în plină extindere și dezvoltare.
Beneficii? Multe... În primul rând ecologice: se reduce poluarea, se reduce considerabil emisia de CO2 contribuindu-se la limitarea si chiar diminuarea procesului de încălzire globală. În al doilea rând, deloc neglijabil, se crește eficiența de funcționare a autovehiculelor, se reduce consumul și implicit se reduc și costurile aferente. Plus că se creează, cel puțin într-o primă fază, multe locuri de muncă destinate personalului cu înaltă calificare și nu numai.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
 

În amintirea primei mele vacanțe - CHRISTIAN TOUR susține DREPTUL LA VACANȚĂ

Nu știu dacă ceea ce vă voi povesti acum a fost cu adevărat prima mea vacanță. Dar este poate una dintre primele de care mi le amintesc.
Acum Christian Tour susține dreptul la vacanță. Și nu este singura firmă de turism care face acest lucru, dar cu siguranță este una dintre cele mai puternice și mai perseverente. Dar pe vremea copilăriei mele, deși nu aveam aceleași facilități și același acces la vacanțe ultraconfortabile, dreptul la vacanță era sfânt și sprijinit la nevoie.
Am preferat întotdeauna vacanța în România, deși nu aș refuza nici vacanțele în străinătate, dacă mi s-ar oferi ocazia. Dar există cel puțin câteva motive care mă determină să prefer să colind meleagurile țării mele. În primul rând distanțele; evident mai scurte, atâta vreme cât nu depășești granițele țării. Ceea ce poate însemna, ipotetic vorbind, mai puțin timp pe drum și mai mult timp într-o stațiune. Și asta implică mai puțină oboseală și stres pe drum. În plus, în țară te simți oriunde acasă.
Evident că acum câteva decenii bune nu mi-am petrecut vacanța cu Christian Tour. Ci cu părinții. Destinația? Vatra Dornei. Stațiune liniștită, vorba unora... „statiune de vârstnici pensionari”. Ideea asta, fie vorba între noi este o afirmație care nu se potrivește întru totul cu realitatea, vine poate de la ideea că este o zonă liniștită, fără prea mult aflux de oameni în condiții „normale”. Dar să nu uităm că vara este un anotimp prielnic odihnei în aer liber, iar iarna se pot practica sporturile de iarnă. În speță schiul.
Dar să revenim la povestea noastră. Cum am ajuns acolo? La recomandarea ... bunicilor și a mătușii mele, în speță părinții mamei si sora sa mai mare. În plus, cazarea era asigurată, căci ni se făcuse „lipitura” la familia la care stătuseră și ei.
Drumul până acolo? Firește cu trenul. Era o adevărată plăcere să admiri peisajele ce se derulau în fața ochilor, doar privind pe fereastră.
 Mai ales peisajele montane sunt absolur fermecătoare...
Iar verdele pădurii în care pur și simplu ți se afundă privirile este absolut odihnitor și predispune la visare.
Iar, ca o „ciudățenie a naturii” iată și două piscuri parcă gemene, denumite prin părțile locului „Adam și Eva”. Este ca și cum cei doi izgoniți din Rai s-au oprit parcă împietriți într-o discuție ce vroia parcă să rezolve dilema; „Încotro ne îndreptăm?” Parcă îl și vedem pe Adam îndreptându-se de spate ca să scruteze depărtările, iar spășita Eva, cea vinovată de toată tărășenia, stă ghemuită, aproape cocoșată, în spatele său, așteptând parcă o decizie de urmat.
Dar să revenim în Vatra Dornei....Ce ne trebuia mai mult decât o cameră unde să dormim? Nu era confort de cinci stele, dar era destul de bine pentru niște oameni nu prea pretențioși așa ca noi. Practic era un fel de pensiune... Așa cum se putea în acele vremuri. Am „ochit” apoi și un loc unde să mâncăm, un local nu prea pretențios, dar unde se mânca bine. Cum Vatra Dornei este inima țării laptelor și produselor lactate, brânza cu smântână si mămăligă aproape că nu lipsea din meniul nostru zilnic. Iar nouă ni se părea delicioasă. Apoi ne refugiam în zonele de interes ale stațiunii. De fapt, aproape ca sigur doar o singură zonă de interes pentru doi părinți tineri și un copil...
Nu departe de gară și apa Dornei se află parcul orașului. Ce mare lucru, veți spune? Dar intrând ceva mai afund în parc te întâmpină răcoarea vegetației amestecate, aleile întortocheate, parfumul de verde și rășină.... Dar și acele mogâldețe maronii, pufoase și teribil de iuți, cu o coadă stufoasă parcă mai mare ca trupul lor micuț, Da! Veverițele, bucuria celor mari și mici deopotrivă...

... Se cațără iute in copaci...

... Uneori abia le distingi pe pământul gol, căci parcă culorile se contopesc...

... Ce mai, par atât de obișnuite cu oamenii care aleargă după ele și le oferă nuci, pe care le ronțăie imediat sau le îngroapă în pământ după ce se satură, în speranța deșartă că le vor găsi mai târziu, încât îți ies și în față... Numai bine să le poți face fotomodel...
Iar parcul este destul de mare pentru ca să te poți rătăci prin el în căutare de noi zone de atracție...
A fost o vacanță plină de relaxare și de joacă... În felul meu și cu mintea mea de copil. Departe de haosul și hărmălaia orașului, în mijlocul naturii. O vacanță marcată de abundența de lactate, de aer curat și de ... veverițe pe care le hrăneam din abundență cu nuci. Le urmăream ronțăiala, modul cum își îngroapă prisosul de nuci primite de la turiști, țopăiala pe pământ, prin iarbă și pe alei... Era absolut incredibilă iuțeala cu care se cățărau prin copaci până când nu le mai vedeai pentru ca apoi, după un timp și pe neprevăzute să îți apară de undeva parcă de nicăieri și de oriunde drept în raza privirilor, uneori drept în față.
Am revenit acasă cu bucurie în suflet. Și cu dorința de a reveni. Și chiar am revenit după decenii. Iar Vatra Dornei a devenit una dintre destinațiile de vacanță cele mai apropiate sufletului meu.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Din nou la SuperBlog

Am absolvit încă un an de elevă/studentă SuperBloggeriță. Un an, adică ambele semestre. Nu am fost premiantă, dar măcar nu am rămas corigentă sau restanțieră la vreo probă, adică am fost integralistă... Pardon... finalistă. Dar microbul a pătruns adânc in mine, așa că mă înscriu într-un nou an. Momentan în primul semestru, pe care sper să îl parcurg fără nici o ezitare/restanță.
Deocamdată mi-am anunțat intenția de participare. În momentul în care mă primiți la start, am și pornit.
Deci... Să incepem povestea Spring SuperBlog 2019...

Un deceniu de SuperBlog. Începe al doilea

24 februarie 2019 by SuperBlog Echipa Leave a Comment

Bine v-am regăsit! Finalul ediției aniversare de 10 ani a însemnat, pentru noi, nu “doar” o Gală și o emoționantă întâlnire cu superblogerii finaliști și partenerii competiției, ci și un prilej de bilanț. Iar după ce v-am citit impresiile așternute pe bloguri, ne-a cuprins nostalgia, așa că am pus la cale o retrospectivă despre toate edițiile de până acum
Parcă mai ieri lansam proiectul și iată că s-a scurs deja un deceniu… Un deceniu bogat în experiențe, în realizări și lecții; un deceniu în care am demonstrat împreună că orice blogger talentat se poate afirma în mediul online, prin muncă și perseverență, și că mediul de afaceri are tot mai multe motive să dezvolte parteneriate cu bloggerii. Ne-am descoperit online și ne-am distrat împreună offline, am învățat unii de la alții, ne-am ascultat la radio, am legat prietenii. Dincolo de concursul propriu-zis, am construit împreună o comunitate și… chiar mai mult de atât.
SuperBlog 2008 – 2018
La ediția-pilot, în 2008, am spart gheața cu probe predominant din domeniul IT, iar sponsorii au oferit numeroase gadgeturi și electronice, precum și cel mai mare premiu oferit vreodată la o campanie de blogging în România (după știința noastră): 10.000 USD, cash, premiu câștigat de blogul colectiv ArenaIT.net, actualmente partener al competiției. Prima Gală SuperBlog a fost găzduită de Biblioteca Metropolitană București, care s-a dovedit aproape neîncăpătoare pentru numărul mare de bloggeri, sponsori și parteneri prezenți la eveniment.

• 

• 

În 2009, SuperBlog a revenit în forță, atrăgând sponsori noi, dar și mai mulți participanți, cu un număr record de probe: 56. Câștigătorul Bogdan Mihalașcu, autorul blogului moneywatch.ro, a sedus juriul cu imaginație și umor, dovedind că un finanțist poate excela și la condei.

2010 – proiectul avansează, creativitatea superbloggerilor rezistă, ba chiar prinde noi puteri. Lider de clasament, după 44 de probe, a fost brașoveanul Manuel Cheța, care ne-a rămas alături în calitate de blogger partener și sponsor.

2011 – 33 de probe l-au declarat învingător la puncte pe Robin Molnar, autorul blogului robintel.ro. NH Hotel ne-a oferit o Gală de poveste, precum și (în premieră) găzduire pentru oaspeții sosiți din provincie – pretextul perfect pentru o super-distracție până târziu la Spice Club.

• 

• 

2012 – Pentru Christi Hertzug alias ‘mnealui, strategia de a scrie în versuri s-a dovedit a fi câștigătoare. Ne-am bucurat să avem alături invitați din diverse colțuri ale țării. După evenimentul de premiere găzduit de NH Hotel, superbloggerii au participat la spectacolul de teatru “Miss Daisy și șoferul ei”, la Teatrul Evreiesc de Stat, după care au dat startul petrecerii în Spice Club.

2013 – La cererea publicului (bloggeri și sponsori, deopotrivă), organizăm prima ediție de primăvară, Spring SuperBlog. Trofeul i-a revenit Soranei Bordas alias Irealia, iar Gala a adus distracția la Cafeneaua Bloggerilor / RSS Pub.

Gala SuperBlog 2013 ne-a purtat la Straja, în județul Hunedoara, unde petrecerea oferită de Vila Alpin s-a întins până spre zori. Ne-a fost alături și câștigătoarea trofeului – Dana Lalici, autoarea blogului SexulSlab.ro

La Spring SuperBlog 2014, distracția a precedat Gala, cu un workshop la Doctor Deco și party în Spice Club, iar de Florii ne-am reunit la NH Hotel din București, unde câștigătoarea Bianca Alexandra Bîzîiac, autoarea blogului Tulips & Sparkles, și-a primit trofeul.

• 

• 

SuperBlog 2014 – am revenit în număr mare la Straja, pentru o nouă aventură printre nămeți. Vila Alpin a fost însă arhiplină, iar distracția, cu atât mai strașnică! Trofeul a fost înmânat câștigătoarei Cristina Lincu, noul lider în clasamentul competiției.

Spring SuperBlog 2015, cea mai scurtă ediție din istoria competiției (10 probe), l-a avut drept câștigător pe Daniel Botea, actual blogger partener. Gala de premiere a avut loc la Complexul Turistic 3 Stejari din Timișul de Jos, județul Brașov.

Finalul SuperBlog 2015 a desemnat-o câștigătoare pe Cornelia Crina Popa, iar Gala ne-a reunit la hotelul Golden Tulip Times din București. Seara s-a încheiat cu o petrecere la Beraria H, unde concertul lui Max ne-a asigurat o distracție memorabilă.

În Spring SuperBlog 2016, Alina Gheorghe a câștigat nu doar trofeul, ci și admirația tuturor. După Gala de la hotelul Golden Tulip Times, ne-am delectat cu preparate chinezești la un restaurant Wu Xing, pentru a continua apoi distracția la o nouă super-petrecere în Berăria H.

• 

• 

Hotelul Arc de Triomphe (Residence Hotels) din București a găzduit Gala de premiere SuperBlog 2016, unde pezevenchiul Eugen Zăvoianu și-a primit trofeul. Cu acest prilej ne-am răsfățat papilele gustative cu o degustare “Brânzeturi cum se cuVin”, oferită de Delaco și cramele Vinarte, Avincis și Corcova (detalii, aici), iar PartySnap ne-a dăruit amintiri foto.

• 

• 

Spring SuperBlog 2017 ne-a adus, datorită Hotelului Aurora din Mamaia, prima Gală de pe litoral și, totodată, primul eveniment SuperBlog care a durat două zile și două nopți – prilej să descoperim și Constanța la pas, alături de ghidul nostru inimos, Diana Slav. Bucuroși să-i înmânăm trofeul câștigătoarei Raluca Ilie.

• 

• 

• 

SuperBlog 2017 – Royal Boutique Hotel din Poiana Brasov a găzduit cea de-a 15-a Gală SuperBlog, unde i-a fost acordat trofeul bloggeriței Dana Afrăsinei. Bloggerii sosiți din aproape toată țara au profitat de ocazie pentru a socializa și a dansa pe diverse ritmuri, de la horele din Gorj până la cele machedonești.

• 

• 

La Spring SuperBlog 2018 am revenit cu drag la Hotel Aurora, unde i-am acordat trofeul câștigătoarei Cătălina Bianca Cucu, autoarea unui Blog de zâmbit. Ionuț Făcăleț, somelier cu peste 15 ani experiență, certificat de Court of Master Sommeliers, ne-a oferit o degustare de vinuri bogată în informații interesante și în premii. De asemenea, ghidul Diana Slav ne-a însoțit într-o nouă incursiune prin vechiul Tomis, dar și în portul orașului, cu sprijinul Regiei Autonome de Transport în Comun Constanța, care ne-a pus la dispoziție un autobuz descoperit, rezervat exclusiv superbloggerilor.

Ediția aniversară de 10 ani ne-a prilejuit cea mai emoționantă Gală de până acum, tot la Royal Boutique Hotel din Poiana Brașov, iar impresiile citite pe bloguri ne confirmă această percepție (vedeți linkurile de la finalul articolului).

Georgiana Mihăilă alias O Pisică Neagră ne-a povestit cum și-a organizat programul pe durata competiției pentru a se menține în fruntea clasamentului. Îi puteți urmări discursul (ca și pe al celorlalți finaliști și sponsori prezenți) în înregistrarea video a Galei
Zeci de superbloggeri ne-au făcut o surpriză extraordinară, la inițiativa bloggeriței Dana Afrăsinei și cu sprijinul lui Marius Mandache, care a realizat montajul. Vă mulțumim tuturor! Ne-ați încărcat cu entuziasm și energie cât să ne mai ajungă pentru încă 10 ani.
La rândul nostru, la sugestia unui sponsor deghizat în Moș Crăciun, am pregătit o mică surpriză pentru superbloggerul Radu Țuglea. Mai multe vă invităm să citiți chiar pe blogul lui. Nu degeaba zic mulți că SuperBlog nu este doar o competiție, ci o adevărată familie, pe care suntem mândri și norocoși să o avem alături.
DJ Cezar a întreținut de minune atmosfera, drept dovadă ca ringul a fost ocupat până târziu (sau era deja dimineața devreme?)

A trecut un deceniu, deci. Ce urmează? Al doilea, desigur Foarte curând, vom deschide înscrierile în noua ediție Spring SuperBlog 2019. Așadar, rămâneți aproape!
UPDATE: Despre Gala SuperBlog și/sau experiența participării la ediția aniversară de 10 ani s-au scris și următoarele articole:

1. https://opisicaneagra.ro/superblog-2018-cine-ce-cand-unde-si-de-ce/
2. https://opisicaneagra.ro/cateva-idei-despre-superblog-2018-fara-imagini-doar-cuvinte-si-emotii/
3. https://ocartenescrisa.wordpress.com/2018/12/18/am-d-e-s-c-o-p-e-r-i-t-superblog/
4. https://www.travelholyc.com/superblog-2018/experienta-superblog-2018-premiul-iii-pentru-blogul-travelholyc/
5. https://bibelou.wordpress.com/2019/01/25/superblog-mai-mult-decat-un-concurs/
6. https://bibelou.wordpress.com/2018/12/23/premiile-superblog-2018-si-putin-shopping-prin-brasov/
7. https://alegerilesandei.wordpress.com/2018/12/09/un-sfarsit-e-un-nou-inceput/
8. https://www.dincolo-de-nori.ro/2018/12/gala-superblog-2018.html
9. https://www.dincolo-de-nori.ro/2018/12/amintire-draga-de-la-gala-superblog-2018.html
10. https://cristinadinmoinesti.wordpress.com/2018/12/22/amintiri-de-la-aniversarea-a-10-ani-de-superblog/
11. https://cughilimele.ro/impresii-despre-superblog/
12. https://www.uniquebymm.ro/2018/12/12/la-final-de-superblog-2018-editie-aniversara/ 
13. https://www.uniquebymm.ro/2019/01/07/10-ani-3-editii-2-gale-ce-urmeaza/
14. http://www.blog.copilarim.ro/2019/01/superblog-2018-postfata.html
15. https://drumulvietii.com/superblog-o-experienta-care-merita-traita/
16. https://cafeneauaconsumatorului.online/2018/12/11/superblog-2018-ce-articole-mi-au-placut-pebune/
17. https://andreiulnostru.blogspot.com/2018/11/care-i-faza-cu-superblog.html
18. https://randurileevei.wordpress.com/2018/12/12/ganduri-la-final-de-superblog-2018/ 
19. https://oanahrp.com/2018/12/09/ce-am-castigat-la-superblog-2018/
20. https://igivan.ro/2018/12/13/decembrie-cu-iz-de-cadouri/
21. http://florinacordos.ro/2018/12/11/finalist-la-superblog-2018/
22. https://cluc24comicehaioase.blogspot.com/2018/12/a-fost-si-probabil-va-mai-fi.html
23. https://ladybutterflydreams.ro/gala-superblog-2018/
24. http://vmarius.org/2018/12/za-end-ba-s-o-gatat/
25. https://calatordepoveste.ro/despre-calatorii-superblog-2018-si-rezolutii-la-final-de-an/
26. https://jurnaluliubirii.com/2018/12/26/colaborari-frumoase-si-lucruri-de-suflet-care-m-au-bucurat-in-2018/
27. https://jurnaluliubirii.com/2019/01/08/jurnal-de-mamica-67/
28. https://randomprinviata.wordpress.com/2018/12/17/brasov-gala-superblog/
29. https://randomprinviata.wordpress.com/2018/12/13/despre-superblog-ambitii-si-nereusite/
30. https://magia-cuvintelor.ro/2019/01/04/balanta-anului-2018-cel-mai-ciudat-an-de-viata-mea/
31. https://danamierlut.blogspot.com/2018/12/maratonul-s-terminat-pentru-moment.html
32. https://sacalatorimblog.wordpress.com/2018/12/15/testimonial-superblog/
33. https://berbececristian.wordpress.com/2018/12/23/gata-cu-superblog-pe-2018/
34. https://laportileatlantidei.com/2018/12/15/superblog-sa-nu-te-opresti-niciodata-si-sa-ne-citim-mereu-cu-bine/
35. https://almanahe.wordpress.com/2019/01/10/cai-cai-trasuri-camile/
36. https://o-cale.ro/2019/01/08/energia-locului-si-atitudinea-o-cale-si-ocale
37. https://www.almonacalatoreste.ro/royal-boutique-un-hotel-de-3-stele-plus/
38. https://www.almonacalatoreste.ro/superblog-10-ani/
39. http://www.comunicatedepresa.ro/swissplan-biz/10-ani-de-creativitate-premiata-in-blogosfera-sarbatoriti-la-gala-superblog-2018
40. https://www.prwave.ro/10-ani-de-creativitate-premiata-in-blogosfera-sarbatoriti-la-gala-superblog-2018/
41. https://www.fashion8.ro/noutati/14090-10-ani-de-creativitate-premiata-in-blogosfera-sarbatoriti-la-gala-superblog-2018
42. http://www.tvr.ro/10-ani-de-creativitate-premiata-in-blogosfera-sarbatori-i-la-gala-superblog-2018_23563.html

Filed Under: Noutati, Spring SuperBlog 2013, Spring SuperBlog 2014, Spring SuperBlog 2015, Spring SuperBlog 2016, Spring SuperBlog 2017, Spring SuperBlog 2018, SuperBlog 2012, SuperBlog 2013, SuperBlog 2014, SuperBlog 2015, SuperBlog 2016, SuperBlog 2017, SuperBlog 2018 Tagged With: Alina Gheorghe, ArenaIT, Beraria H, Bianca Biziiac, Biblioteca Metropolitana Bucuresti, bilant, Bogdan Mihalascu, Catalina Bianca Cucu, Christian Hertzug, Cornelia Crina Popa, Cristina Lincu, Dana Afrasinei, Dana Lalici, Daniel Botea, deceniu, Diana Slav, distractie, Eugen Zavoianu, gala, Georgiana Mihaila, Golden Tulip Times, Hotel Aurora, Mamaia, Manuel Cheta, Raluca Ilie, retrospectiva, robin molnar, Royal Boutique Hotel Poiana Brasov, Sorana Bordas, Spice Club, Straja, Vila Alpin

13 semne că ești dependent de citit

13 semne care arată că ești dependent de citit

AddThis Sharing Buttons

Share to FacebookShare to TwitterShare to Google+Share to PinterestShare to LinkedInShare to More

Ești un cititor de cursă lungă sau vezi cititul ca pe o pasiune trecătoare? Citești ca să trăiești sau doar pentru a-ți umple timpul? Dacă te regăsești în articolul următor, situația e clară! Ești un bookaholic adevărat, iar cititul este cheia fericirii tale.

Ești dependent de citit dacă:

 1. Te atașezi emoțional de personajele din cărți

Vorbești despre ele zilnic, ba chiar le și incluzi în conversație. Păi de ce nu? Doar personajele din cărți au plâns și au râs cu tine și știi că nu te vor dezamăgi niciodată. Mă rog, mai puțin atunci când autorul decide să le ucidă. Dar chiar și atunci, le plângi moartea zile întrgi și suferi după ele (asta, firește, după ce îți revii din criza de nervi provocată de autor. În numele tuturor fanilor, mulțumim J.K Rowling, George R.R. Martin și prietenilor lor. Ne-ați spulberat visurile.).

2. Preferi să citești în loc să socializezi

De ce nu? Socializezi cu personajele și cu tine însuți, nu e de ajuns? Prietenii tăi sunt cărțile și îți place asta. Nu te contrazic niciodată și dau cele mai bune sfaturi, fără a aștepta nimic în schimb. În plus, o carte n-o să te abandoneze niciodată. O să-ți fie alături în cele mai friguroase nopți și în cele mai grele zile.

3. Petreci ore în șir prin librării

Dacă ai putea, te-ai muta acolo. Și librarul s-a cam săturat de tine, dar tu nu te dai bătut. Răsfoiești toate cărțile de vreo cinci ori, apoi citești ceva despre fiecare. Promiți că doar te uiți, că nu mai cumperi nimic. Realizezi că te minți singur atunci când ieși din librărie cu un braț de cărți.

4. Pe Facebook ești în cel puțin două grupuri despre cărți

Poate singurul motiv pentru care intri pe Facebook. Grupurile de cărți sunt ca o familie adoptivă; petreci acolo ore în șir, citind recomandări și păreri, despre cărți, evident!

5. Dimineața ești extrem de obosit pentru că ai stat treaz toată noaptea citind

Cu toții știm vechea poveste cu „încă un capitol”. Te minți așa până când realizezi că mai ai doar 100 de pagini. Nu te poți opri acum, e vorba de 100 de pagini. Le termini și spui că te culci după, căci mâine ai o zi grea. Dar apoi privești cu jind la raftul de cărți și îți dai seama că mai ai câteva cărți pe care n-ai apucat să le citești. Și renunți la somn. Somnul e bun, dar cărțile sunt de zece ori mai bune.

6. Îți înnebunești familia și prietenii cu detalii despre cărți

Le citești pasaje, citate și dialoguri, iar apoi începi să spui o părere personală. Și cu toții știm cum se termină asta, nu? Îi obligi să citească și ei acea carte. Nu îi rogi, nu îi întrebi. Îi obligi.

7. Citești în mijloace de transport în comun

La prima vedere, cititul în mijloace de transport în comun nu e o problemă. E minunat să citești în metrou sau în tren. Timpul trece așa repede, încât nu realizezi decât atunci când îți dai seama că trebuia să cobori acum trei stații.

8. Alegi mereu cartea

Cartea e întotdeauna mai bună. Nu contează câte Oscar-uri are filmul, câte premii Emmy sau cât de cunoscuți sunt actorii, un cititor adevărat susține vehement că romanul e mai bun. Ceea ce e perfect adevărat, nu?

9. Nu poți să te apuci încă de o nouă carte

Citești o carte care îți place peste măsură. Dar la zi ajunge și cea mai lungă noapte, așa că și cartea are un final. Fie el happy-end, dramatic-end sau unexpected-end, nu contează, fiindcă ești încă prins în mrejele cărții. Asta e ce un cititor numește „mahmureală literară”. Nu poți să începi o nouă carte pentru că ești încă blocat în ultimul roman citit.

10. Iubești cărțile voluminoase

De ce? Răspunsul e mai simplu decât orice altceva: pentru că îți ia mai mult timp să le citești. E ca și cum ai fi blocat într-o lume perfectă, fără griji și probleme, pentru mai mult timp. Și o citești cât se poate de încet; astfel, visul tău pare fără final.

11. Petreci ore în șir alături de cărțile tale

Nu, nu mă refer la faptul că le citești și recitești de zeci de mii de ori. Adori să le miroși paginile, să le admiri coperta și apoi să le așezi frumos pe raft. Petreci ore în șir aranjându-ți biblioteca, după criterii doar de tine știute; după culori, după dimensiuni și chiar după anul apariției.

12. Ai mereu o carte cu tine

Lumea se plânge că nu socializezi prea mult, așa că mergi la o petrecere. Unde îți aduci vreo două cărți pe care le citești cât toți ceilalți spun că se distrează. Nu știu ei ce-i aia distracție, îți zici în gând, în timp ce savurezi cu lăcomie fiecare cuvințel.

13. Ești un bookaholic adevărat dacă ai dureri de spate

Și nu, nu de la flotări sau genoflexiuni. Numai un cititor adevărat știe cât de dureros este să stai ore în șir în pat, pe canapea sau în fotoliu. Îți amorțește tot corpul și nu-ți mai simți brațele, iar spatele te omoară. Dar merită, nu? Cultura cere sacrificii.

Așadar, dacă te-ai regăsit în majoritatea celor de mai sus, e clar că ai o problemă. Ești dependent de citit! Bucură-te, cititul este un medicament pentru trup și suflet, cu un singur efect secundar: îți poate schimba viața.

13 semne că ești dependent de citit