SHARE & PLAY

Era o dupa-amiaza ploioasa si rece de toamna. Zi mai scurta la servici si in prag de weekend. Deci... urmau doua zile libere. Impreuna cu ceilalti trei colegi de serviciu ne intorceam acasa impreuna, dat fiind faptul ca stateam in acelasi cartier, nu departe unul de celalalt. De regula, inainte de a ajunge fiecare pe la casele noastre, pierdeam impreuna 2-3 ore, nu mai mult: fie stateam pe o banca intr-un loc retras, cu o cafea sau ceva de rontait, la discutii care capatau adesea forma unor mici jocuri de societate, fie ne aciuam la o terasa pentru a bea o cafea... In ziua aceea nu se punea problema de asa ceva. Dar nu se punea nici problema de a ne "infunda" intr-un interior de mic local pentru o cafea sau un suc/apa...Si totusi "traditia" se cerea (si se simtea) respectata.
- Asa as bea o cafea... se auzi o voce. Stiu ca este deja suficient de tarziu ca sa existe posibilitatea unor insomnii pentru jumatate de noapte din cauza cafelei, dar am inghetat, iar cafeaua fierbinte mi-ar pune sangele in miscare. In plus, am o moleseala in corp care parca imi "innoada" picioarele; abia ma misc si cred ca nu mai ajung acasa in starea asta.
- As bea si eu o cafea, spusei eu aprobator. Numai ca am stomacul parca prea gol sa pice cafeaua in el fara sa il faca sa sufere. Trebuie sa mamanc ceva in prealabil. Ceva usor, ca sa nu imi strice de tot pofta de mancare; nu as renunta nici la o masa sanatoasa de pranz.
- Si ce propui?
- Simplu, replicai. Suntem aproape de locuinta mea, va invit la mine acasa. Luam niste cafea macinata de peste drum; o fac eu la ibric, tare si fierbinte, sa ne infierbante si sa ne dezmeticesca putin. Pana fac eu cafeaua, comandati ceva de mancare.
- Pizza?
- Nu! M-am cam saturat de pizza, am mancat de prea multe ori in pauzele de masa de la servici. Si daca ne capatam cu una mare, ne burdusim prea tare stomacul si nu mai mancam nimic pana maine spre pranz. Credeti-ma ca eu parca nu mi-as dori asa ceva...
- Si atunci? Ce propui?
- Am o alta idee care sa combine si o gustare putin mai consistenta, sa nu ne doara stomacul de la cafea, dar care sa nu ne incarce prea tare organismul, cu o distractie de pomina dupa aceea. Propun mancare chinzeasca. Putem face o comanda in grup, cate trei cutii de fiecare, adica 12 cutii in total. Pot fi trei feluri de mancare diferita pentru fiecare dintre noi. Combinate, ne vor astampara foamea fara sa ne sature de tot, si sa ne ramana loc si pentru o masa de pranz si o gustare mica in loc de cina. In plus, ambalajele sunt mai usor de transportat afara dupa aceea decat daca am fi comandat pizza.
- Si cu distractia de dupa cum ramane?
- Va explic pe parcurs.
Cat am vorbit, am si ajuns la magazinul de peste drum de blocul meu. Am intrat si am cumparat cafea macinata. O parte separat cat sa o preparam pe loc si ceva rezerve pentru mine pe zilele urmatoare.
Ajunsi in casa, ne-am facut imediat lejeri cu totii. Plecand spre bucatarie sa fac cafeaua, le-am spus celorlalti:
- Faceti comanda de 12 portii de mancare chinezeasca de la WU XING. Dupa ce mancam, incepem joaca...
Pe moment, i-am vazut ezitand....-
 - Ok. Se poate comanda telefonic sau online. Hai sa comandam online, ca sa va arat si "joaca"... Ori de cate ori aveti chef de mancare chinezeasca, jocuri distractive si premii, puteti intra pe http://shareandplay.wuxing.ro ...
Cum eram flamanzi si cafeaua deja statea in fata noastra, aburind, in ditamai canile, am infulecat rapid mancarea insotita de o parte din cafea. Acum aveam chef de joaca...
- Inainte de a arunca cutiile la gunoi, sa ne jucam putin cu ele...
Din cutiile si betele folosite am incepuut sa incropim diverse aranjamente. Pana la urma am reusit sa realizam imaginea unui dragon...
- Mda.. Ne-a iesit ceva,,,
- Da... zisei eu cu un zambet de strengar in coltul buzelor... Seamana cu dragonul care mi-a iesit in cale zilele trecute. El mi-a povestit despre WU XING. Si mi-a povestit si altceva: despre cum putem intra intr-o poveste jucandu-ne. E un joc pe care l-am numit SHARE&PLAY...
 - Cum se joaca?
- Uitati-va la mcul nostru dragon de pe masa. Stangaci construit, dar destul de reusit. V-ar placea sa il impartasiti si altora? Ca imagine, fireste. Si ca intr-o joaca, trezind in sufletul celorlalti dorinta de a se juca construind din aproape  nimic o imagine haioasa... Ia faceti o fotografie dragonului!!!
In cateva secunde fotografia a fost facuta...
- Acum incarca fotografia pe http://shareandplay.wuxing.ro/... In fond e provocarea lor de a face tot felul de constructii haioase din cutii si bete. Daca avem noroc, imaginea noastra va fi apreciata si premiata. Sunt premii saptamanale, iar marele premiu, un smartphone Huawei P10Lite va fi oferit pe 15 decembrie. Tentant, nu-i asa?
Cafeaua era deja in stomacul nostru, iar poza "urcata" pe site-ul firmei.
- Hai sa ne despartim de acum, desi vad ca aveti inca chef de joaca...
- Putem repeta experienta SHARE&PLAY?
- Buna idee! Sa ne oferim fiecaruia dintre noi macar o sansa de a castiga. Dar repetam experienta si in alta zi.... Si raspunzand si la alta provocare...
Magia s-a incheiat in acea seara. Dar dorinta de a o reinvia a ramas in sufletele noastre.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Cafeaua care mi-a schimbat viata

E seara tarzie de toamna si o plimbare romantica prin parc parca nu-si gaseste locul in viata mea acum. Cu o cafea mare si aburinda in fata mea, incerc sa astern cateva ganduri din strafundul unor amintiri indepartate pe hartie. Scrisoare de amor la o cafea? Am trecut de mult de varsta scrisorilor romantice de amor; si totusi simt nevoia sa imi pun amintirile pe hartie pentru sufletul pereche care s-a ivit in viata mea, schimbandu-mi drumul spre un destin fericit in doi.
 Ma "agatasesi" in mediul virtual. Recunosc si pledez "vinovat": stateam destul de mult in mediul online; internetul era ca a doua viata pentru mine si nu in sensul rau al cuvantului. Ma documentam in domeniul profesional, scriam destul de mult, ascultam muzica... Aveam destul de mult de cautat timp de o ora sau mai multe pe zi... Zi de zi... Asa cum aveam sa aflu ulterior de la tine aveai aceeasi "boala" de a sta ore in sir online, ascultand, cel mai ades, muzica. Aceeasi muzica pe care o ascultam si eu in timp ce citeam sau scriam, raspandind cuvintele in imensul mediu virtual.
Ma "agatasesi" pe o retea de socializare... Sau poate pe un portal specializat.... Apoi, pentru a ne fi comunicarea mai usoara, ne-am mutat conversatia pe messenger. Am inceput sa descoperim ca aveam puncte comune: primul lucru descoperit era ca... ne duceam viata in acelasi oras, dar nu ni se intretaiasera drumurile. E drept ca eu eram mai putin sociabila, mai retrasa; drumurile mele se intindeau intre casa, servici si cumparaturi; de altceva nu prea aveam chef sa imi gasesc timp. E la fel de adevarat ca tu disparusesi din oras pe anumite perioade in cautarea unui loc de munca. Dar eram din acelasi oras si ne duceam viata tot aici in ultimul timp.
Probabil asta ti-a starnit curiozitatea si ai vrut sa ne cunoastem mai bine.Ca intr-un joc am inceput sa ne aratam fata, mai intai prin fotografii. Urmatorul pas l-ai facut tu: mi-ai propus o intalnire scurta la o cafea. Era primul pas pentru cunoasterea in viata reala. Am acceptat, desi eram reticenta in ceea ce priveste infiriparea unei relatii; e cam greu sa convingi un burlac inrait sa renunte la viata lui solitara.
Si totusi, din curiozitate, am acceptat intalnirea. Poate si din amuzament; o intalnire cu un necunoscut (pana atunci!) la o cafea era putin cu totul altceva decat sa bei cafea la birou, ca un robot in timpul lucrului, alaturi de colegi si totusi de unul singur.
Dupa 1-2 zile, asa cum convenisem, ne-am intalnit. Am intrat intr-un mini-bar si am luar fiecare cate o monodoza de cafea, din care, cu putina apa clocotita, am transformat-o in doua cesti de cafea aburinda. Nu era solutia ideala, dar era pretextul de a ne aseza la o masa sa stam putin de vorba. A fost o discutie scurta, destul de timida, rezervata, mai mult de tatonare. Dar a fost primul pas care a spart gheata. Cafeaua am baut-o repede; singura ei  "calitate" fiind temperatura suficient de ridicata pentru a ne incalzi putin in acea dupa-amiaza racoroasa. Apoi ne-am retras impreuna spre casa, convenind sa mentinem o vreme legatura.
Si am mentinut legatura. Atat in mediul online, cat si telefonic. Ba chiar de cateva ori ne-am mai reintalnit pe drumul dintre servici si casa; tocmai bine sa stam pe o banca in parculetul din centru, tot cu o cafea in mana. Ce mai... Se parea ca ceea ce ne legase pana atunci era cafeaua bauta in afara casei. Pana cand cafeaua fierbinte a topit acea pojghita de gheata ce mai ramasese intre noi. Taria cafelei ne desteptase simturile si am simtit nevoia sa prelungim intalnirea acasa la unul dintre noi. Normal a fost sa ne intalnim la cel care locuia cel mai aproape de locul intalnirilor noastre din micul parculet, caci nu puteam rezista tentatiei de a prelungi intalnirea de cafea. Si cum acel "cineva" eram eu... te-am primit in intimitatea casei mele... Si in viata mea, caci de atunci nu ti-am mai dat drumul sa pleci.
De atunci formam un cuplu fericit. O familie... Iar ceea ce ne-a legat (cafeaua!) face in continuare parte din viata noastra. Si ce poate fi mai fermecator decat sa ai la indemana in fiecare dimineata ratia obisnuita de cafea boabe pe care sa le rasnesti, eliberand in toata casa aroma cafelei proaspat prajite pe care sa o transformi in acea licoare intunecata si fierbinte pe care sa o savurezi impreuna cu persoana iubita...
Poate ca vom derula acelasi ritual zi de zi, pana la adanci batranete. Parca ma vad alaturi de tine, dragul meu: doi batranei ce isi duc viata frumos si tihnit, aducandu-si aminte in fiecare dimineata, la cafea, de clipele petrecute in tinerete in parc cu cafeaua in mana, apoi crescandu-ne impreuna copii, nepotii... Si totul incepand cu o ceasca de cafea prelungita apoi repetat, la infinit, pana la sfarsitul vietii si dincolo de ea.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Expert in curatenie inainte de sarbatori

E inca toamna. Si toamna are farmecul ei. Culorile se schimba parca de la o zi la alta, pe nesimtite dar din ce in ce mai evident. Peisajul vegetatiei ce ne inconjura isi schimba rapid culorile de la acel verde puternic al frunzelor inca viguroase, la culori mai "de pamant": galben, ruginiu sau spre maro, acele culori ce transforma vegetatia intr-un rug de flacara mocnita sau vapai intense. Sunt acele culori ce inflacareaza imaginatia si trimite sufletul spre a se ineca intr-un ocean de melancolie si de visare. Tocmai acesta este farmecul toamnei ce m-a cucerit, caci altminteri frigul, ploaia si vantul sunt departe de a ma mentine in acea stare de confort care sa imi produca placerea de a sta in aer liber.
  Oricat as vrea ca peisajul de toamna ruginie sa nu se topeasca si sa dispara in negura timpului, tocmai acel timp necrutator ce ne suna atat de discret in urechi (tic-tac! tic-tac!) incat nici macar nu il auzim pasind pe langa si dincolo de noi ne aduce aminte ca peisajele si atmosfera din jurul nostru se schimba. Si uite cum astazi de dimineata, iesind afara spre a merge la servici, am sesizat schimbarea: parca dintr-o data s-a facut mai rece. Peisajul era inca aproape neschimbat, desi frunzele cu nuante din ce in ce mai ofilite si mai uscate se imputinasera vazand cu ochii. In cateva zile crengile vor ramane cu siguranta golase si uscate, la fel ca bratele descarnate ale unor stafii.
Si nu va trece mult timp, probabil, si pomii si totul in jurul lor se vor invesmanta in pudra fina de promoroaca si in puful fin al primelor ninsori. E semnul cel mai evident ca sarbatorile de iarna se apropie cu pasi extrem de repezi.
  Visez inca de pe acum la sarbatorile de iarna. Mai bine spus, visez la atmosfera de sarbatoare. La farmecul acelor zile libere cand iti doresti cel putin doua lucruri:
- fie sa zburzi pe afara, prin aerul rece incarcat parca de ace de gheata, printre fulgii de nea ce plutesc prin aer si pe sub crengile pline de promoroaca, pe care ti-o doresti scuturandu-se pe umeri si pprin par la cea mai mica miscare, cu picioarele afundate in zapada moale si rece, scartaind sub talpi;
 
  - fie sa stai in casa, la caldura caminului, privind pe geam la atmosfera hibernala, citind carte dupa carte cu trupul si imaginatia incalzite de o cana de ceai fierbinte sau de un pahar de vin, intr-o lumina difuza si in fundal cu cantecul in surdina al colindelor, venind parca din departarea spatiului si timpului, si cu parfumul lumanarilor, al cetinii de brad si a prajiturilor aburinde cu aroma de vanilie...
Pentru a savura parfumul plin de farmec al sarbatorilor, trebuie sa iti faci casa cat mai curata. Iar pentru a face curatenia mai usoara, trebuie sa te folosesti de acei experti in curatenie care, la un raport calitate pret corect, sa fie eficiente si sa curete repede.
Sa incepem cu bucataria, acel loc unde pregatim mancarea cea mai gustoasa si prajiturile cele mai savuroase. Cu produsele din gama Triumf curatim usor aragazul si vesela pana stralucesc luna.
Pentru intreaga casa putem folosi produsele din gama Nufar.
Toate suprafetele pot fi curatate eficient cu un detartrant, care inlatura toate urmele de depuneri calcaroase si fac apoi curatenia mai usoara.
  Geamurile devin stralucitor de curate cu detergentii specifici, iar produsele de dezinfectare ofera siguranta curateniei pe toate suprafetele. Pana si baia este curatata extrem de eficient cu produse specifice de curatenie.
Folosind gama Nufar si Triumf toata casa devine extrem de curata. Atat de curata incat aceste produse, odata folosite, te conving sa le ramai fidele si sa le folosesti mereu pentru a face casa si viata mai curata.
De acum sarbatorile pot fi intampinate asa cum se cuvine. Mai ales cand ai facut casa curata cu ajutorul celor mai priceputi experti in curatenie.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Eveniment la Royal

Nu de mult m-am reintalnit cu o colega cu care lucrasem la inceputuri pe medicina scolara in oras. Intre timp ea a decis sa urmeze o specializare, iar eu am ramas singura din domeniu in oraselul mic de provincie in care traiesc si lucrez.
Dupa primele saluturi, imbratisari si replici de convenienta, am nceput o discutie pe teme profesionale.
- Apropo, zise ea, tii minte cum ne duceam impreuna la cursuri? Tu nu pareai prea incantata la un moment dat...
- Da, zisei, eram depasita de situatie la un moment dat. Prea multa alergatura, multi bani cheltuiti deodata. Nu-mi tihnea nici sa diger informatiile. Era o goana contra cronometru.
- Presupun ca ai lasat-o mai moale.
- Nicidecum. E drept ca o vreme, intr-adevar, chiar o lasasem mai moale, dar pe urma m-am infuriat. Vreo 1-2 chiar 3 ani am facut cursuri online, la distanta, cat se poate de multe. Dar la un moment dat mi-am spus ca nu se mai poate asa. Bineinteles ca nu am renuntat la a face cursuri la distanta; e o modalitate de a invata, de a te documenta si de a si demonstra asta extrem de convenabil, fara a iesi prea mult din ritmul si din confortul vietii obisnuite de zi cu zi. Dar vroiam si altceva: trepidatia vietii de alta data. Asa ca am inceput sa merg la manifestari de specialitate.
- Bravoooo....
- Uite, tocmai in perioada urmatoare ma duc la o manifestare in domeniul medicinii scolare.
- La noi in judet?
- Nu, tocmai la Brasov. Dar imi convine. Zona e faina. Aer curat; si stii ca la "betegelile" mele, adica la problemele mele inerente de sanatate, imi prinde bine sa ies la aer curat si sa imi oxigenez organismul.
Locatia e faina: hotelul Royal din Poiana Brasov. Este expert in organizarea de evenimente in Brasov: nunti, botezuri, organizarea de conferinte...
Iar aici ai asigurata atat cazarea cat si masa. Peisajul este superb, iar manifestarea ca atare in acest cadru este o adevarata placere.
 
Salonul de evenimente din Brasov este perfect organisat pentru aceasta manifestare. Pentru conferințe, sala poate fi amenajată în sistem teatru, găzduind un număr de 150 de participanți. Hotelul pune la dispoziție ecran de proiecție, videoproiector, flipchart, sonorizare, laptop. Deci... conditii moderne si ultracivilizate. Iar la final este organizat o masa festiva si un cocktail... Totul la costuri ce nu depasesc o limita rezonabila.
- Tare mi-as dori sa particip si eu la o asemenea manifestare.
- Se vor mai organiza astfel de manifestari, cu siguranta. Pe mine deja m-au prins ca participant.
Ne-am despartind zambind si cu fata si cu sufletul. Cine stie? Poate ne vom intalni vreodata la hotelul Royal.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Inainte/dupa testul elegantei

Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Septembrie 1999... Terminasem facultatea si imi sustineam examenul de licenta. Dupa examenul teoretic (un test cu 140 de intrebari tip grila) urma sustinerea lucrarii de diploma. Fiecare cum si-a ales; eu imi alesesem o tema de igiena - eram destul de putini la aceasta disciplina, asa ca toti be sustineam lucrarea intr-o singura zi, dar la alte discipline erau colegi inscrisi in numar mai mare, asa ca se intrunisera mai multe comisii de examinare, iar prezentarea tuturor lucrarilor dura si pana la doua sau chiar trei zile.
Inainte de ziua stabilita pentru sustinerea lucrarii, am stabilit impreuna cu indrumatorul meu cateva detalii: cam ce urma sa spun si inca un mic detaliu: sa prezint cateva imagini si grafice cu caracter statistic. Totul era stabilit, acum depindea numai de mine...
- Succes! mi-a spus cel care ma indrumase pana atunci. Nu stiu daca voi fi cu tine in ziua prezentari, dar sper sa te descurci. Ai grija si in ce tinuta te prezinti. Ceva gen sacou, bluza si fusta, simplu, decent si elegant.
M-am decis in cazul acesta sa merg in aceeasi tinuta ca la cursul festiv de final de an, din vara. Un costum, sacou si fusta alb-crem si o bluza roz deschis. Si niste sandale cu un toc rezonabil, de culoare gri deschis, nu foarte noi, dar in stare inca buna.
Am iesit din cladirea facultatii cu gand sa ma indrept spre casa. Sa ma odihnesc pana a doua zi, cand urma sa imi iau documentatia si sa plec spre sala de examinare. La iesire ma intalnesc cu o colega... Ne-am salutat reciproc si am intrebat-o cand da proba practica...
- Eu imi sustin maine lucrarea. La igiena.
- Si eu tot maine, dar la comisia de pediatrie. Apropo... Daca tot ne-am intalnit... Vrei sa mergem impreuna sa imi iau o pereche noua de blugi? Imi trebuiesc tocmai ca sa am cu ce ma imbraca in ziua examenului.
Mi s-a parut curios. Pe de o parte, nu mi se parea tocmai potrivit sa te prezinti in cea mai importanta zi din viata ta de pana atunci in tinuta sport. Ma gandeam ca blugii sunt buni la munca, intr-o excursie sau in orice caz intr-o situatie cand e mai potrivita o tinuta mai lejera, mai comoda. La un examen important, insa, sau mai tarziu la un interviu de angajare, ar fi fost mai potrivita o tinuta putin mai sobra in locul unei tinute sport. Pe de alta parte insa, uitandu-ma la colega mea, vedeam in fata ochilor o fata firava, cu un corp aproape filiform. Pune un sacou pe o asemenea persoana si o pierzi din ochi. Intr-adevar o prindea mai bine o pereche de blugi, un tricou si o geaca. Mai ales ca niciunul dintre noi, in acele vremuri si cu statutul de proaspat absolvent de facultate, fara venituri proprii si aflati inca sub obladuirea parintilor, nu ne permiteam tinute scumpe si extravagante. Trebuia sa ne descurcam onorabil si cu bani putini.
Au trecut de atunci 18 ani. Cu totii suntem acum angajati. Unii au devenit medici specialisti. Dar cei mai multi dintre noi au ramas la fel ca la absolvirea facultatii, lucrand in sectorul medicinii primare: cei mai multi ca medici de familie, majoritatea in mediu rural, unii si in alte sectoare. Ca mine, de pilda: lucrez ca medic scolar.
Problema vestimentatiei se pune putin altfel. Sa ma gandesc la mine de exemplu. Pe de o parte, mai toti suntem acum oameni trecuti de prima tinerete; mai toti ne apropiem de 45-50 de ani (eu am aproape 50...). Parca nu mai merge sa ne imbracam ca niste pustani de 20-25 sau maxim 30 de ani, adica blugi simpli si adidasi la fel. Pe de alta parte ma gandesc la mine, dar si la alti colegi: probabil multi lucreaza in mediul rural, facand naveta, plus ca merg pe teren pe drumuri prafuite pe distante de kilometri buni. Chiar si eu sau altii ca mine, care totusi lucreaza in oras, circula intre 2-3-5 cabinete sau intre cabinet si domiciliul pacientilor.Deci fiecare dintre noi are sansa sa mearga kilometri multi pe jos in fiecare zi. Sau cu masina, daca au norocul acesta. Si ca atare tot nu isi permit sa foloseasca haine si incaltaminte luxoase si scumpe, ca daca se uzeaza, macar nu e prea mare paguba. Plus ca totul trebuie sa fie lejer si comod. Si adecvat varstei si conditiilor de mediu. Fie ca este vorba de ghete si sacouri pentru barbati, sau rochii elegante si cizme in cazul femeilor,totul trebuie sa fie potrivit si bine echilibrat.
In plus, se mai pune si altfel problema. Spre 45-50 de ani, nu avem pretentia aproape nici unul dintre noi sa mai avem silueta din liceu si facultate. E drept ca unii dintre noi, putini ce-i drept, s-au mentinut fizic aproape de dimensiunile de altadata, dar tot s-au mai implinit fizic, capatand anumite forme... Si ceva kilograme in plus... Asa ca se poate intampla de multe ori sa avem surprinderea neplacuta ca anumite piese de imbracaminte nu nne mai vin sau, daca totusi perseveram si reusim sa le imbracam, la cea mai mica miscare putin mai ampla sau mai brusca, riscam sa se rupa hainele pe noi.
Apropo de aspectul acesta... Imi amintesc ca odata, mergand la unul dintre cabinete, am reusit prin nu stiu ce minune sa imbrac o fusta mai stramta. Fusta care statea pe mine... ce sa spun... mai mult decat mulata. Plus ca nu era o fusta facuta recent, ci avea oarece vechime. Si uzura... Cu ceva dificultate am reusit sa ma asez pe scaun fara ca fusta sa se ridice mai mult decat decent. Numai ca la cea mai mica foiala am auzit o paraiala la spatele meu. Mi-am dat seama ca se rupsese cusatura fustei. M-am mai ridicat de cateva ori de pe scaun si m-am asezat la loc. S-a mai auzit aceeasi paraitura de cateva ori si apoi... liniste. Cand m-am uitat la spatele fustei, ramasese intreg doar... fermoarul. Restul era rupt, lasand sa se vada tot ce aveam sub fusta. Ata fiind slabita si fusta prea stramta, cedase. Asa ca am plecat acasa cu halatul pe mine, ca sa imi acopere fusta rupta si, ajunsa acasa, am dat fusta la reparat.Si totul s-a rezolvat. Pe moment...
Intre timp, am cotrobait prin toate dulapurile. Am descoperit haine de diferite dimesiuni. Cateva putin mai largi, cateva care imi vin totusi bine. Dar cele mai multe destul de stramte. Asa ca am mai multe variante: ori imi completez garderoba cu haine potrivite ca marime, dar la preturi rezonabile, ori incerc sa mai dau jos din kilograme, ca totusi sa reusesc sa (re)incap in hainele de altadata, pe cat este posibil.
Dar de unde se pot cumpara astfel de haine? Si ieftine, si bune, si pe masura... O varianta ar fi magazinele clasice din oras. Cu haine noi sau second-hand. Si aici ai sansa de multe ori sa iti gasesti produsele potrivite.
O alta optiune ar fi shopping-ul online. Intr-un asemenea magazin ai sansa sa gasesti produse variate: imbracaminte si incaltaminte, eleganta sau casual/sport, pe toate gusturile si la preturi rezonabile. Trecand peste faptul ca totusi nu poti incerca produsul, exista totusi posibilitatea, uneori, de a returna un produs mai putin potrivit intr-un anume termen.
Indiferent de optiunea aleasa, cu putina inteligenta si perseverand, iti poti imbogati usor garderoba cu produse potrivite. Doar bunavointa si rabdare sa fie...

Articol scris pentru SuperBlog 2017

Comerciant de ocazie

Nu de mult vorbeam cu un coleg care se străduia din răsputeri sa faca shopping online.
- Ce faci aici? îl întreb... Eram nelămurită. Mă băgase complet in ceaţă: căuta si căuta mereu ceva si nu reuşea să găsească.
- Ai înnebunit calculatorul. Spune-mi ce vrei să cauţi. Sau lasă-mă pe mine...
- Nu!!! strigă el disperat. Lasă că găsesc eu...
- Poate reusesc să te ajut. Ce cauţi?
Văzând că insist, a cedat...
- Uite care e chestia: vreau sa îmi cumpăr un sistem audio performant. Dar şi elegant. Ştii ca nu mă scumpesc la lucruri ieftine. Dau un ban în plus, dar măcar sunt mulţumit.
-  Dar dacă se poate şi la un preţ rezonabil te superi?
- Bineînţeles că nu. Ai vreo idee?
- Îţi recomand eu un brand. Te superi? Uite aici:

 Din 1996 până în prezent, EDIFIER a crescut de la o companie mică, axată doar pe piața din China, până la o organizație internațională importantă, cu operațiuni în America de Nord, America de Sud, Europa, Orientul Mijlociu și în regiunile Asia-Pacific. Integrată ca o companie pe verticală, EDIFIER și-a dezvoltat prin propriul departament de cercetare și dezvoltare secții ce fac ca un produs să fie realizat în totalitate în „curtea” proprie: design de produs, mase plastice, producție PCB, asamblare, serigrafie etc. Brandul EDIFIER este definit de trei concepte: pasiunea pentru sunet, pasiunea pentru design și pasiunea pentru calitate. EDIFIER își propune să devină un lider recunoscut la nivel internațional în furnizarea de soluții audio premium și să ofere cea mai bună experiență audio posibilă.

Cu sistemul de boxe S2000Pro, EDIFIER intră în domeniul producției muzicale. Acest sistem este conceput pentru înregistrarea și mixarea la domiciliu. Pentru maximum de claritate, difuzoarele sistemului S2000Pro oferă, împreună, o putere de 130 watt, folosind un bass de 5.5” cu diafragma din aluminiu și un set de înalte de ultimă tehnologie (planar magnetic), pentru o experiență acustică excelentă.
Aceste boxe au multiple conexiuni, incluzând următoarele intrări: optic, coaxial, aux, balance și Bluetooth. Sistemul este proiectat cu componente de calitate superioară și o construcție robustă, pentru o performanță completă. Sistemul are 4 presetări (EQ): vocal, monitor, clasic și dinamic.
Finisajul complet din lemn la panoul lateral dă un aspect elegant și luxos.
Pentru prima dată, EDIFIER a încorporat tehnologia de sunet de ultimă generație intr-un design clasic, mixând stilul clasic cu sensibilități și progrese moderne.

- Aici ai şi sunet bun si eleganţă...

- Preţul pare rezonabil...
- Cumpără şi nu vei regreta. Mergi pe mâna mea... l-am îndemnat...
- Şi dacă nu sunt mulţumit de ele?
.- Ţi le cumpar eu!!!
- Nu le cumperi tu aşa uşor. În primul rând nu scoţi tu banii din buzunar aşa uşor pentru orice lucru. Şi unde le pui în casă? Nu ai loc nici să arunci un ac.
- Tocmai de aceea spuneam ca daca nu eşti mulţumit ţi le cumpăr.
- Aici m-ai convins...
Cu câteva click-uri comanda era făcută. Şi pot să vă spun că până acum nu mi-a sugerat că ar vrea să mi le vândă...
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Traind visul american... altfel

Asa cum o stim astazi, America nu este o tara cu o istorie veche. Doar pamantul este vechi. Si vechi sunt vestigiile descoperite razlet pe vastele intinderi americane, vestigii ramase ascunse multa vreme, ingropate in izolarea stancilor, inundate de vegetatie sau ingropare de pamantul si praful depus de-a lungul secolelor. Si la fel de vechi pot fi considerate populatiile de amerindieni si inuiti cu obiceiuri si traditii inca nestudiate suficient, ramasi parca intr-o lume a triburilor stravechi, bantuita de spirite.
America, asa cum o stim noi astazi, are o istorie relativ recenta, daca ne raportam la ceea ce stim despre toate civilizatiile ce s-au succedat pe pamant. Totul s-a creat odata cu patrunderea europenilor care au patruns aici, initial cu  dorinta de a cauta o noua cale spre taramurile Orientului de unde veneau pe calea valurita a apelor marilor si oceanelor. Initial s-a crezut ca acea lume fusese (re)gasita, pornind in directia opusa drumurilor pe care se calatorise pana atunci. Dar se descoperise o lume noua care se cerea explorata si cucerita. Si pradata de bogatiile sale.
Nu a durat mult pana cand invazia europenilor (si nu numai!) in continentul nou (re)descoperit a capatat amploare. Toti cautau o viata noua si implinirea unui vis: aur, pamanturi bogate, un nou inceput. Si visul acesta s-a pastrat pana astazi.
Visul american... Poate ca il am si eu... Dar nu ca cel descris mai inainte si cunoscut pana acum. Da! Mi-as dori sa (re)cuceresc America. Dar nu sub forma unor bogatii materiale si a unei vieti mai bune. Asta se poate realiza oriunde in lumea noastra cea mare, primitoare si atotcuprinzatoare. Chiar si in propria tara. Sau mai ales in propria tara. NU!!! Mi-as dori sa (re)cuceresc batrana si mereu noua America cu toata istoria si cultura ei, sa cunosc oameni noi, cu traditii, obiceiuri si mod de viata, sa cunosc mai bine limba si literatura sa si tot ce inseamna cultura, sa stabilesc legaturi de prietenie (si nu numai!!)... Mi-as dori poate sa imi perfectionez abilitatile in domeniul profesiei pe care o practic si sa dobandesc abilitati noi.
Toate acestea pot deveni posibile avand un ajutor trainic din partea Work and Travel Vacante Speciale. Cu programul work and travel se pot imbina toate aceste parti ale visului american, asa cum mi l-as dori: se poate imbina oportunitatea practicarii unui job cu tot ce inseamna aceasta, adica dobandirea de noi abilitati si totodata castigarea de venituri, cu posibilitatea de a calatori si de a face schimburi multiculturale cu noi oameni si noi comunitati.
Un program work and travel pentru studenti este cu atat mai binevenit, mai ales ca de acesta pot beneficia cei ce se afla la inceput de cariera. Din start si-ar putea imbunatati abilitatile profesionale si ar putea capata noi abilitati si, totodata, imbinand utilul cu placutul, calatorind, si-ar putea largi orizontul cultural si ar putea stabili noi legaturi profesionale si nu numai.
Satisfactia va fi garantata la final cand vom putea spune din toata inima: Multumim CND Vacanțe Speciale pentru oportunitatile si sprijinul oferit!
Articol scris pentru SuperBlog 2017