duminică, 22 noiembrie 2026

$$$

 Mâine 21 noiembrie ...Ovideniile...


Ajunul Ovideniei - noaptea magică a  viziunilor


Ovideniile, numită și Vovidenia, Obrejenia sau Sărbătoarea Luminii este denumirea populară pentru Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, o mare sărbătoare creștină cu cruce roșie prăznuită.

Sărbătoarea amintește de ziua în care Sfinții Ioachim și Ana au dus-o pe Fecioara Maria, la vârsta de trei ani, la Templul din Ierusalim. Acolo a fost întâmpinată de marele preot Zaharia și a rămas în slujba lui Dumnezeu până la logodna cu dreptul Iosif.

Fiind prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului, Biserica rânduiește dezlegare la pește, ulei și vin, oferind un moment de bucurie duhovnicească credincioșilor.

Termenul „Ovidenie” sau „Vovidenie” provine din cuvântul slavon "văvedenie", care se traduce prin „intrare”.


Tradiții și obiceiuri populare

În calendarul popular românesc (documentat de etnologi precum Ion Ghinoiu pe CreștinOrtodox.ro), ziua are o încărcătură simbolică puternică legată de lumină și începutul iernii:

Se dau de pomană bucate de post, pește, plăcinte și lumânări aprinse, în special pentru sufletele celor care au murit fără lumânare, înecați sau nebotezați, crezându-se că această lumină le călăuzește drumul pe lumea cealaltă.

Tradiția populară spune că în noaptea de Ovidenie se deschid cerurile, animalele capătă grai omenesc, iar oamenii priveghează lângă o candelă sau o lumânare aprinsă pentru a avea spor și sănătate.

Copiii pun în apă crenguțe de măr, care sunt ținute la căldură pentru a înflori până la Anul Nou, urmând să fie folosite la sorcovit.

Pentru a feri casa și vitele de spiritele rele sau strigoi (perioada fiind asociată în tradiția veche cu Filipii de Toamnă), gospodarii ung ușile, ferestrele și vatra cu usturoi și evită prelucrarea lânii sau a pieilor.

Bătrânii urmăresc cum este vremea de Ovidenie pentru a prezice cum va fi iarna: dacă este soare și senin, vara următoare va fi secetoasă, iar dacă ninge sau este înnorat, iarna va fi grea și bogată în zăpadă.

În folclorul românesc, superstițiile de Ovidenie variază considerabil de la o regiune la alta, împletind credințele creștine despre lumină cu vechi ritualuri precreștine de protecție împotriva lupilor, a spiritelor rele și a gerului iernii.


Muntenia și Oltenia

În sudul țării, accentul cade pe pomenirea morților, protecția gospodăriei și prevestirea vremii sau a norocului:

Se crede cu tărie că sufletele celor morți năprasnic (înecați, arși, loviți de trăsnet sau morți fără lumânare) primesc lumină pe lumea cealaltă doar în această zi. Oamenii dau de pomană colivă, plăcinte cu dovleac sau varză și neapărat o lumânare aprinsă, despre care se spune că nu se va stinge niciodată în viața de dincolo.

În unele sate din Oltenia și Teleorman, numele de Ovidenie este asociat popular cu verbul „a vedea”. Se spune că în această zi „se vede” ce fel de an urmează, iar bătrânii fac vrăji sau descântece „de vedere” pentru a-și afla ursitul sau pentru a lecui bolile de ochi (spălându-se pe față cu apă din prima zăpadă sau rouă strânsă cu grijă).

Femeile nu spală rufe și nu torc lână, crezându-se că astfel ar atrage lupii asupra turmelor (sărbătoarea fiind legată de finalul ciclului Filipilor de Toamnă).


Moldova și Bucovina

În nord-estul țării, tradițiile sunt puternic legate de magie, priveghiul nocturn și farmece de dragoste.

În Bucovina și nordul Moldovei, oamenii cred că în noaptea de Ovidenie se deschid cerurile, iar fetele nemăritate și bătrânii priveghează lângă o lumânare aprinsă sau o strachină cu apă sfințită. Fetele privesc în apa neîncepută la lumina lumânării pentru a-și zări chipul ursitului.

Pentru că perioada dintre Ovidenie și Sfântul Andrei este considerată una în care bântuie strigoii și moroii, gospodarii ung cu usturoi tocurile ușilor, ferestrele, hornul, dar și coarnele vitelor și pragul grajdurilor.

În satele moldovenești exista superstiția că farmecele făcute în noaptea de Vovidenie sunt cele mai puternice din tot anul, motiv pentru care gospodinele nu împrumutau nimic din casă (nici măcar un cărbune sau sare), de teamă să nu li se „ia mana” vacilor sau sporul casei.

În Bucovina se crede că cine posteşte săptămâna cea dintâi a Postului Crăciunului, de luni până joi, fără să mănânce nimic, va şti când o să moară cu trei zile înainte. 

Puterea viziunii, a vederii și a vedeniilor se amplifică în noaptea aceasta, în ajun de Ovidenie. Este o noapte ce stă sub semnul focului, proiecție a Soarelui pe pământ, o noapte în care comorile ascunse ard cu flacără albastră, cerurile se deschid, fetele își pot vedea ursitul, vrăjitoarele „văd cel mai bine”  iar femeile dau de pomană „lumina de veci”, adică lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. 

 

Oamenii din comunitățile tradiționale conservatoare petrec noaptea cu lumina aprinsă, fac focuri și încearcă să deslușească semnele cerului. 

„…Dacă în seara acestei zile cerul este senin și cu stele, anul nu va fi  chiar așa de bun în recolte, dar mai vârtos va fi dacă-i cu neauă și zăpadă”. (Marcel Lapteș). 

Tot acum, recurg la numeroase practici magice de propițiere (aprind lumânări pentru cei morți fără lumină, lumânări despre care se crede că ard și pe lumea cealaltă) și apotrofice (pentru sănătatea ochilor și „sporirea vederii”).  

Acestea din urmă influențează și puterea de viziune a vrăjitoarelor, care în această noapte  „văd cel mai bine”, fac farmece, descântă, ghicesc viitorul, adâncind misterul  unui timp magic în care totul este posibil.

 „…Dacă pui într-un blid  apă la privegheat șî o țâi până în zori, a doua zi, apa se face de mare ajutor  pântru sănătatea trupului și a minții”. (M. Lapteș). „Vrăjitoarele”, „fermecătoarele” satului românesc din vechime nu au nicio legătură cu ceea ce desemnează astăzi acești termeni. Ele erau depozitarele înțelepciunii pământului, un fel de șamani care cunoșteau puterea vindecătoare a plantelor, aveau leac pentru tot felul de boli, dădeau sfaturi, tămăduiau, rezolvau situații limită.  

"La casa unui om din satul nost’ locuia o muiere, Leana, ce știa farmece… așe ca o vrăjitoare. Zâce omu’: tu, Leană, vaca noast’ îi di fătat în sara asta… că iera zâua de Intrare în Biserică a Maicii Domnului… hai ș-om mere în grajd  să vedem de-om ajuta-o la fătat. Merg ei în  grajd, să așează lângă vacă șî așteaptă  să fete… da animalu’ săracu’ se chinuia și răgea de  numai! Vițălu’ nu ieșea. Stau ei și  stau… nimica, apăi… ceva mai încolo… bărbatu’ o adormit, că iera oboist de muncă. Pe la miezul nopții, ce crezi… se făcu în grajd o lumină mare șî nu trecu vreme multă și vițălu’ o ieșit din vacă fain șî sănătos… de țî-era mai mare dragul  să te uiți la el. Muierea a văzut cu ochii ei  și-o zâs că o fost o minune de la Maica Domnului de-o fătat vaca bine și-o  povestit la tăt satul cum o fost: da ieu  cred c-o fost la mijloc șî ceva vrăji de-a lu’ Leana, că tăți știu că ce face…”. (M. Lapteș)


Transilvania și Banat

În zonele intracarpatice și în vest, obiceiurile se concentrează pe curățirea spațiului, prevestirea recoltelor și semnele iernii:

În unele zone din Apuseni și Banat, femeile nu aruncă cenușa din sobă în această zi, crezând că lupii ar putea scormoni în ea și ar căpăta putere asupra vitelor din ogradă.

Ciobanii și gospodarii nu pronunță cuvântul „lup” în ziua de Ovidenie, numindu-l „fiară” sau „cel din pădure”, și leagă foarfecele și pieptenii cu o ață roșie pentru a „lega” simbolic gura prădătorilor peste iarnă.

Dacă în Ardeal ninge de Ovidenie, se spune că iarna va fi lungă, dar recolta de grâu din vara următoare va fi extrem de bogată („zăpada de Ovidenie îngrașă ogorul”).


Maramureș

În Maramureș, se obișnuiește ca în ajunul sau în ziua de Ovidenie să se lase pe masă o bucată de pâine, un pahar cu apă și o lumânare aprinsă peste noapte, crezându-se că sufletele strămoșilor vin să se ospăteze și binecuvântează gospodăria pentru tot anul.


Rugăciune în noaptea Ovideniei

„Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce în această sfântă zi ai fost adusă în Biserica Domnului ca un dar curat și neîntinat, primește și smerita noastră rugăciune în această noapte.

Luminează-ne mintea, curățește-ne inima și păzește casa noastre de toată răutate, de boală și de primejdii. Ocrotește-i pe cei dragi ai noștri, dăruiește-ne pace, sănătate și înțelegere, iar celor adormiți din neamul nostru odihnă veșnică în lumina Fiului Tău.

Fie-ne acoperământ și sprijin în toate zilele vieții noastre, acum și pururea și în vecii vecilor. 

Amin.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

 Andrei Mureşanu, poetul stins la doar 47 de ani   Andrei Mureşanu s-a născut pe 16 noiembrie 1816 în Bistriţa, într-o familie de țărani săr...