duminică, 22 noiembrie 2026

$$$

 Frumoase povești despre anotimpuri....

 Toamna 

Miros de ploaie, de mere și de nuci,

O ceață blândă coboară pe la răscruci,

În ceașca aburindă stă ascuns un dor,

Iar toamna țese vise în culori!


Iarna

Fulgi de nea dansând în vânt,

Liniște pe-ntreg pământ,

Gerul pictează flori pe geam,

Iarna a sosit iar la noi în ram!


Primăvară

Înverzesc câmpii și codri deodată,

Păsări călătoare se întorc iar acasă,

Vântul adie ușor printre flori,

Aducând speranță și cer fără nori!


Vara

Câmpuri aurii cu maci înfloriți,

Seri blânde de vară, oameni fericiți,

Vântul adie cald printre tei,

Totul strălucește în raze de scântei!


Trăia de mult un împărat iubitor de mare, îşi petrecuse un timp în larg, apoi cunoscuse o fată frumoasă, se însurase şi revenise în regatul lui. Mai privea marea doar de la fereastră, însă nu se depărtase de ea, valurile ei îi bucurau auzul. Împărăteasa i-a dăruit patru fete, el le spunea „cele patru încercări ale mele de a avea un băiat”.

Pe cea mare a numit-o Toamna. 

Toamna era zveltă, iubitoare de frumos, avea un rafinament aparte, decora minunat castelul, de la ea au învăţat şi surorile cele mici această artă. Toate croiau, însă toamna se ocupa de acele amănunte pe care doar un om iscusit le vedea. Era migăloasă, îndemânatică. Era o explozie de culoare.


Pe a doua a numit-o Iarna. 

Era când jucăuşă ca un fulg, când năvalnică şi geroasă. Uneori se înzăpezea în propria-i ninsoare. Iarna iubea copiii, sigur! Erau ca fulgii şi ea le pricepea jocul. Întindea în curtea palatului hore ale fulgilor în care se prindeau toate surorile.


Pe cea de-a treia a numit-o Primăvara. 

Timidă ca mugurii care stau să înfrunzească, frumoasă ca florile cireşului, împăciuitoare şi aparent curajoasă, dar altfel fragilă. Primăvara ştia că atunci când se apropie furtuna o singură adiere a ei îndepărta norii.


Cea mică a venit mai târziu, când deja împăratul era sleit de puteri, nu era bătrân, dar se îmbolnăvise. A numit-o Vara. 

Vara  a adus în palat roiuri de fluturi, alaiuri de flori, clinchet de clopoţei, cer albastru fără nori. Era bucuria cea mai mare a împăratului. Parcă ştiuse Divinitatea că împăratul se apropie de marea călătorie şi o înzestrase pe Vară cu toată bucuria, o semănase în privirea ei.

Cel mai mare merit în creşterea anotimpurilor l-a avut împărăteasa. Ea le-a învăţat să brodeze, să-şi croiască rochii, să facă dulcețuri şi să-şi decoreze camerele.

Anotimpurile sau cele patru surori, se adună în fiecare an, îşi unesc mâinile şi se rotesc în dansul anotimpurilor în jurul împărătesei care le-a zămislit."


Legenda anotimpurilor

Autor:  Andrei CRISTEA 


Legenda spune că Dumnezeu, după ce a zidit lumea, cerul şi pământul, după ce a creat toate vietăţile, s-a gândit să le dea un rost şi celor patru fiice ale anului.

- Voi sunteţi cele patru fiice ale anului, grăi Dumnezeu, când surorile s-au aşezat smerite înaintea sa. Să îmi amintiţi ce nume v-am dat vouă, data trecută?

- Eu sunt sora cea mare şi m-ai botezat Iarna.

- Mie mi-ai dat numele Toamna, Doamne şi sunt a doua fiică a anului.

- Iar pe mine m-ai numit Vara şi sunt a treia soră.

- Eu sunt mezina, Doamne! Mă numesc Primăvara.

Dumnezeu le privi cu bunătate şi apoi le zise:

- Poruncesc să se împartă cele douăsprezece luni ale anului în părţi egale, urmând ca fiecare dintre voi să ia câte o parte.

Auzind acestea, fiica cea mare, Iarna, se întunecă la faţă şi vorbi cu îndrăzneală:

- Doamne, eu sunt fiica cea mare şi, având drepturile primului născut, trebuie să primesc partea cea mai mare din moştenire.

Atunci, Dumnezeu se încruntă şi hotărî să împartă celor patru surori lunile anului, după firea fiecăreia.

Aşa că Iarna, fiind atât de rea şi de îmbufnată, primi lunile cele mai reci, urâte şi posomorâte: decembrie, ianuarie şi februarie.

Toamnei îi dărui lunile cele mai bogate: septembrie, octombrie şi noiembrie. Însă, după cum ştiţi, Dumnezeu îi dădu tot atâta tristeţe, câtă bogăţie, deoarece nici Toamna nu se arătase total mulţumită la împărţeală.

Cele două surori mai mici, Vara şi Primăvara, fiind cele mai bune, mai blânde, mai cuminţi şi mai mulţumite de ce le-a dat Domnul, au avut norocul de cele mai frumoase luni. Vara a primit lunile iunie, iulie şi august, iar Primăvara – martie, aprilie şi mai.

Tot atunci a hotărât Dumnezeu ca Primăvara să vină după Iarnă, ca să se vadă bunătatea şi frumuseţea celei dintâi, faţă de răutatea şi urâţenia celei de-a doua. Aşa că, Primăvara este atât de aşteptată de către oameni, mai ales de către copii."


O altă legendă spune:

"Într-o vreme foarte îndepărtată, Soarele ceru fiicelor sale să își aleagă câte o parte din lume pentru a o stăpâni. 

- Noi nu putem să alegem până nu călătorim să cunoaștem locurile.

- Cum doriți voi! - zise Soarele. Trebuie,  însă, să oferiți câte ceva prin locurile pe unde ve-ți trece.

- Eu, zise Vara, am să dăruiesc caldură. Lumea minusculă a gâzelor va fi plină de viață. Ele mă vor iubi.  În lanuri se vor coace grânele, florile vor umple totul de culoare.

- Tu, Vară, ești caldă, dar eu, Toamna, cu puterea pe care o am, o să coc legume și fructe nenumărate. Oamenii mă vor dori. Ei au nevoie de mine. 

- Dacă voi dăruiți bogăție,  căldură,  culoare, eu, Iarna, voi aduce bucurie copiilor oferindu-le fulgi și flori de gheață. Un moș simpatic îi va vizita pe cei cuminți. El le va aduce daruri. Pământul se va odihni sub mantia mea.

Mai rămăsese una. Soarele se întoarse încet spre ea și  o întrebă:

- Tu, dragă tatei, ce vrei să dăruiești?

- Eu, Primăvara,  voi dărui viața. Pădurile și pajiștile se vor trezi din amorțeală. Păsările vor reveni la cuiburi. Ele vor face pui. Vântul va călători peste lume. El va duce veștile în cele mai îndepărtate locuri. Oamenii vor sărbători venirea mea cu multă veselie. Ei vor oferi câte o parte din mine fiecărei persoane iubite.

- Să fie așa precum voi ați ales! Eu am să vegheze de sus ca fiecare să-și respecte promisiunile. 

Cele patru anotimpuri se plimbă și acum prin lume. Ele împart mai multe daruri sub privirile atente ale soarelui. 

El le zâmbește mulțumit în fiecare dimineață."

(ro.scrib.com)


O altă legendă spune:

"A fost odată, demult, demult, un împărat ca toți împărații și o împărăteasă ca toate împărătesele. Numele împăratului era An iar cel al împărătesei, Ziua.

Cei doi aveau patru prințese, una mai frumoasă ca altă.

Prima dintre ele era PRIMĂVARA. La nașterea ei, pământul a început să fie mângâiat de razele soarelui,  ghioceii și-au scos capul de sub zăpadă,  iar copacii au înflorit de bucurie. 

Când a venit VARA pe lume, pământul s-a îmbrăcat în holde, Soarele și-a prins cercei de cireșe la urechi.

TOAMNA a venit după suratele ei, iar atunci livezile s-au înmiresmat de roade bogate, viile s-au umplut cu ciorchini mari de struguri,  vântul a început să bată domol. 

Ultima dintre surori, IARNA,  era frumoasă și albă ca un mărgăritar. La venirea ei peste lume s-a așternut o nea strălucitoare. 

Și au crescut toate împreună, vesele și fericite, neavând nici o grijă.

Și a venit și vremea măritișului:

Primăvara l-a luat de mire pe Mugur. La nunta lor au venit toți ghioceii, toporașii și brândușele, nunțind șapte zile și șapte nopți. 

Vara a prins drag de Soare și holda de grâu le-a fost casă.

Toamna l-a îndrăgit pe Belșug, când crengile pomilor se aplecau să mulțumească pămâtului pentru roade.

Iarna l-a luat de bărbat pe Crivăț, făcând mare bucurie la curtea împărătească."

PRIMĂVARA și MUGUR au avut trei flori: martie, aprilie,  mai.

VARA și SOARELE, au avut trei raze aurii, iunie, iulie, august.

TOAMNA și BELȘUG, au avut trei fructe coapte, septembrie,  octombrie,  noiembrie. 

IARNA și CRIVĂȚ, au avut trei flori de gheață,  decembrie,  ianuarie,  februarie. 

Și au trăit toți, și mai trăiesc și azi, aducând bucurie pe pământ și farmec fiecărui anotimp."

(Preluat, Naty Budu-Grati)


Hora celor patru anotimpuri


Așterne Toamna covor ruginiu,

Cu frunze-aurii și struguri târzii,

Când vântul adie ușor pe cărări,

Și păsări se duc către caldele zări.💛

Sosește apoi Iarna în straie de-argint,

Cu fulgi jucăuși și un viscol cumint’,

Îmbracă pământul în alb, strălucind,

Și-aprinde lumini de povești colindând!

Topește zăpada blânda Primăvară,💚

Aduce verdeață și flori pe afară,

Trezind la viață păduri și câmpii,

Cu triluri voioase de ciocârlii!

Iar Vara cea caldă, cu soare arzând,❤️

Încinge văzduhul și lanul de rând,

Ne-mbie la joacă, la mare și-n munți,

Închizând anul în pași mărunți!


Cu drag, pentru dumneavoastră!

  

Imagini INTERNET

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

 Andrei Mureşanu, poetul stins la doar 47 de ani   Andrei Mureşanu s-a născut pe 16 noiembrie 1816 în Bistriţa, într-o familie de țărani săr...