&&&

 Există un om în Australia, James Harrison, care a salvat viața a peste 2,4 milioane de bebeluși, dar nu este medic. Sângele lui conține un anticorp extrem de rar care poate preveni o boală fatală la nou-născuți (Boala Rhesus, unde sângele mamei reacționează împotriva celulelor copilului).

Când a aflat acest lucru, James a făcut un pact cu sine însuși: să doneze plasmă săptămânal. Timp de 60 de ani, a donat sânge de peste 1.170 de ori. Aproape fiecare injecție Anti-D administrată mamelor cu Rh negativ din Australia (și multe din lume) a provenit din sângele acestui singur om.

El s-a pensionat din donare abia la 81 de ani, fiind numit „Omul cu brațul de aur”, un erou tăcut care a oferit viață prin simplul gest de a întinde mâna.

Povestea determinării sale a început într-un mod dramatic, la vârsta de 14 ani, când a suferit o operație toracică majoră care i-a pus viața în pericol. Pentru a supraviețui intervenției, care a presupus extirparea unui plămân, a avut nevoie de o transfuzie masivă de 13 litri de sânge. După ce s-a recuperat, fiind conștient că este în viață doar datorită generozității unor străini care donaseră acea cantitate vitală, a promis că va deveni donator imediat ce va împlini vârsta legală. A așteptat patru ani pentru a-și putea onora această promisiune, fără să știe atunci cât de specială era biologia sa.

La scurt timp după primele donări, medicii au observat ceva neobișnuit în compoziția sângelui său. Acesta conținea un nivel excepțional de ridicat de anticorpi necesari pentru combaterea izoimunizării Rhesus. Până în acel moment, medicii se luptau să găsească o soluție pentru miile de nou-născuți care mureau anual din cauza incompatibilității sanguine cu mamele lor sau se nășteau cu leziuni cerebrale severe. Descoperirea profilului imunologic al lui Harrison a fost considerată un miracol medical, iar el a acceptat fără ezitare să intre într-un program intensiv pentru a ajuta la dezvoltarea unui tratament.

Mecanismul afecțiunii pe care sângele său o previne este unul complex, dar critic pentru obstetrică. Când o femeie cu Rh negativ poartă un copil cu Rh pozitiv (moștenit de la tată), sistemul ei imunitar poate percepe celulele copilului ca pe o amenințare străină și încearcă să le elimine. Plasma donată de James a permis crearea injecției Anti-D, care funcționează ca un scut invizibil, păcălind sistemul imunitar al mamei și împiedicându-l să producă elemente nocive pentru făt. Această procedură medicală a transformat o sarcină cu risc mortal într-o rutină sigură.

Ceea ce este cu adevărat remarcabil este faptul că, deși a donat de peste o mie de ori, James Harrison are o aversiune puternică față de ace. El a mărturisit în interviuri că nu a privit niciodată brațul în timp ce asistenta introducea acul, preferând să se uite în tavan sau la televizor pentru a se distrage. Această frică nu l-a oprit niciodată; determinarea sa morală a fost întotdeauna mai puternică decât disconfortul fizic sau fobia, demonstrând o disciplină interioară ieșită din comun.

Importanța contribuției sale a devenit extrem de personală când propria sa fiică, Tracey, a rămas însărcinată. Fiind diagnosticată cu risc de incompatibilitate Rh, ea a avut nevoie de injecția dezvoltată chiar din sângele tatălui ei pentru a duce sarcina la bun sfârșit. Datorită acestui tratament, nepotul lui James s-a născut perfect sănătos. Acel moment a validat deceniile de sacrificiu de-a lungul anilor, arătându-i concret că efortul său săptămânal a protejat nu doar necunoscuți, ci și viitorul propriei familii.

Oamenii de știință cred că organismul său a început să producă acești anticorpi rari tocmai în urma transfuziilor masive primite în adolescență, deși acest lucru nu a fost dovedit definitiv. Ceea ce este cert este că plasma sa a fost atât de valoroasă încât, la un moment dat, viața sa a fost asigurată pentru o sumă de un milion de dolari australieni. Cercetătorii au folosit plasma lui pentru a crea standardul internațional pentru vaccinul Anti-D, un medicament care se bazează și astăzi pe tehnica perfecționată cu ajutorul lui.

Ultima sa donare, în 2018, a fost un eveniment național în Australia, marcat de prezența unor mame și copii care trăiesc datorită lui. Deși a atins limita de vârstă impusă de reglementările medicale pentru protecția sănătății sale, moștenirea sa continuă prin proiectul care îi poartă numele. El a rămas un om modest până la capăt, afirmând mereu că a fost doar cineva care a avut norocul să aibă un dar genetic și voința de a nu-l irosi, salvând o generație întreagă de australieni fără să ceară nimic în schimb.