$$$

 Costa Rica găzduiește un loc numit „Territorio de Zaguates” (Ținutul Maidanezilor), care este tehnic un adăpost, dar arată ca un parc național. Aici, peste 1.000 de câini fără stăpân nu stau în cuști, ci aleargă liberi în haită pe dealuri verzi. Adăpostul este faimos pentru „drumețiile cu câini”, unde vizitatorii pot merge pe munte însoțiți de sute de patrupede simultan. Pentru că majoritatea sunt metiși unici, îngrijitorii le inventează nume de rase pompoase și amuzante pentru a-i face mai adoptabili, cum ar fi „Schnauzer Coadă-Grasă” sau „Collie de Foc din Alaska”.

Situat în munții din Santa Bárbara, provincia Heredia, acest sanctuar se întinde pe o suprafață vastă, oferind animalelor un climat răcoros și proaspăt, departe de căldura toridă a orașelor. Terenul accidentat și vegetația luxuriantă permit câinilor să își exprime comportamentul natural, să exploreze și să facă mișcare în voie. Spre deosebire de adăposturile tradiționale din beton, unde lipsa spațiului creează stres, aici libertatea de mișcare este principalul medicament pentru reabilitarea psihică a animalelor care au suferit pe străzi.

Strategia de marketing bazată pe „rase unice” a schimbat complet percepția publicului asupra câinilor metiși. În Costa Rica, termenul „zaguate” însemna un câine de stradă fără valoare, dar fondatorii adăpostului au transformat acest cuvânt într-un motiv de mândrie. Prin analiza trăsăturilor fizice distincte ale fiecărui câine și inventarea unor nume exotice de rase, ei au subliniat faptul că unicitatea este mai valoroasă decât un pedigree standard. Această abordare creativă a dus la o creștere explozivă a adopțiilor, oamenii dorindu-și un exemplar „unicat”.

Logistica hrănirii unei asemenea mulțimi este o provocare zilnică monumentală. Cantitatea de hrană uscată necesară zilnic se măsoară în sute de kilograme, iar costurile sunt acoperite în mare parte din donații și din vânzarea de produse promoționale. Există stații speciale de hrănire și adăpare dispersate pe proprietate, iar momentul mesei este un spectacol de organizare, unde voluntarii se asigură că fiecare membru al haitei primește porția necesară, supraveghind atent pentru a preveni disputele pentru mâncare.

Drumețiile deschise publicului au un dublu rol: socializare și exercițiu fizic. Când vizitatorii ajung la sanctuar, ei nu aleg un câine dintr-o cușcă, ci interacționează liber cu sutele de animale care îi înconjoară. Această interacțiune directă permite potențialilor adoptatori să vadă personalitatea reală a câinelui în libertate. Mulți oameni vin doar pentru experiența terapeutică de a fi înconjurați de o mare de câini fericiți, iar adesea pleacă acasă cu un nou membru al familiei, cuceriți de un anumit „zaguate” care i-a însoțit pe traseu.

Sănătatea populației canine este menținută printr-un control veterinar strict. Fiecare nou venit este plasat inițial în carantină pentru a fi evaluat, vaccinat și tratat de eventualele afecțiuni ale pielii sau paraziți. Sterilizarea este obligatorie pentru toți rezidenții, fiind singura metodă etică de a controla suprapopularea și de a se asigura că nu se nasc pui nedoriți în interiorul sanctuarului. Echipa medicală lucrează permanent pentru a gestiona urgențele și tratamentele cronice.

Structura socială a haitei este fascinantă și complexă, fiind un exemplu rar de conviețuire pașnică la o scară atât de mare. Deși există ierarhii naturale între câini, spațiul imens permite evitarea conflictelor teritoriale severe. Câinii formează sub-grupuri și prietenii, dormind adesea îngrămădiți unii în alții pentru căldură și confort. Prezența umană constantă ajută la medierea relațiilor și la menținerea unei atmosfere de siguranță.

Adăpostul funcționează după principiul (fără eutanasiere), oferind un cămin pe viață celor care nu sunt adoptați. Pentru câinii bătrâni, cu dizabilități sau cu probleme comportamentale care îi fac greu de plasat într-o familie, Territorio de Zaguates devine casa lor permanentă. Ei nu sunt considerați o povară, ci rezidenți cu drepturi depline care își pot trăi restul zilelor în natură, îngrijiți și respectați până la finalul natural al vieții.

Impactul acestui loc a depășit granițele țării, devenind un model internațional de bunăstare animală. Imaginile cu valurile de câini alergând pe dealuri au devenit virale pe internet, atrăgând atenția asupra situației animalelor fără stăpân din întreaga lume. Sanctuarul demonstrează că, deși problema abandonului este una umană, soluția poate fi una bazată pe demnitate și libertate, nu pe izolare și exterminare.

În esență, Territorio de Zaguates este mai mult decât un refugiu; este o lecție despre a doua șansă. Transmite mesajul că valoarea unei ființe nu stă în puritatea rasei, ci în capacitatea de a oferi loialitate și afecțiune. Transformând „maidanezul” într-un simbol național, Costa Rica a arătat că o schimbare de mentalitate poate salva mii de vieți și poate transforma o problemă socială într-o destinație turistică și umanitară de excepție.