Potrivit studiilor efectuate pe pisici, acestea nu îi percep pe oameni ca pe niște figuri de autoritate, ci mai degrabă ca pe niște pisici supradimensionate și uneori destul de stângace.
Această perspectivă ne schimbă fundamental modul în care interpretăm comportamentul felinelor noastre de companie, deoarece înțelegem că ele nu încearcă să ne sfideze, ci pur și simplu ne tratează ca pe niște egali din punct de vedere biologic. Din perspectiva unei pisici, gesturi precum toaletarea noastră, celebrul frământat cu lăbuțele pe care îl numim adesea făcutul cozonacilor sau aducerea de mici cadouri, cum ar fi prada vânată, sunt exact aceleași manifestări pe care le au față de alte pisici din cadrul grupului lor social.
Biologul John Bradshaw explică faptul că pisicile nu și-au adaptat niciodată pe deplin ierarhia lor socială pentru a-i include pe oameni într-un mod ierarhic, așa cum au făcut câinii de-a lungul multor ani de domesticire. În timp ce câinii ne privesc ca pe niște lideri de haită și își modifică substanțial comportamentul în prezența noastră, pisicile rămân fidele codului lor ancestral. Ele nu au simțit nevoia de a crea o categorie specială pentru specia umană, preferând în schimb să aplice aceleași reguli sociale feline și în relația directă cu noi. Din acest motiv, ele ne consideră o parte integrantă a lumii lor și nu niște conducători care dictează regulile jocului.
Acest tip de interacțiune ne arată că pisica nu este neascultătoare în sensul uman al termenului, ci pur și simplu ne percepe ca pe niște creaturi uriașe, lipsite de blană, care probabil au nevoie de o supraveghere atentă pentru a supraviețui în mediul lor. Atunci când o pisică ne linge mâna sau încearcă să ne îngrijească, ea execută un ritual de coeziune socială specific speciei sale, încercând să mențină legătura strânsă cu noi. Este fascinant să realizăm că, în timp ce noi ne considerăm proprietarii lor, în mintea unei feline, noi suntem doar niște rude de dimensiuni mari care, deși sunt puțin mai greoaie în mișcări, fac parte din aceeași familie extinsă.
Înțelegerea psihologiei feline a avansat considerabil, permițându-ne să apreciem aceste animale pentru independența lor și pentru modul unic în care ne integrează în universul lor. Această relație de egalitate, bazată pe un respect reciproc și pe o conviețuire silențioasă, face ca legătura dintre om și pisică să fie una dintre cele mai interesante din regnul animal. Pisica ta nu te privește de jos în sus, dar nici nu te ignoră din aroganță; ea te monitorizează pur și simplu ca pe un partener de viață puțin mai dezorientat care are nevoie de prezența ei liniștitoare pentru a naviga corect prin realitatea cotidiană. Prin fiecare tors și fiecare privire fixă, ea îți reamintește că, în marea familie a felinelor, ești doar o pisică mai mare care are norocul să fie acceptată în teritoriul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu