$$$

 În iulie 1885, o mamă disperată se afla într-un laborator din Paris și i-a cerut unui om de știință să facă ceva de neconceput. Fiul ei, Joseph Meister, în vârstă de nouă ani, fusese mușcat cu sălbăticie de un câine turbat cu doar două zile înainte. Mâinile și picioarele îi erau pline de răni adânci, iar animalul fusese examinat. Verdictul era clar: rabie.

La acea vreme, rabia însemna o sentință sigură la moarte. Din momentul în care apăreau simptomele — teama de apă, convulsiile, halucinațiile — nu exista nicio scăpare. Nu se cunoscuse niciun supraviețuitor. Nu exista tratament, niciun leac, doar așteptarea unui sfârșit lent și dureros.

Dar mama auzise zvonuri. Se vorbea despre un chimist din Paris care experimenta o posibilă soluție. Numele lui era Louis Pasteur. Nu știa dacă este adevărat. Știa doar că, dacă nu face nimic, copilul ei va muri. Așa că a traversat Franța cu fiul rănit și l-a implorat pe Pasteur să încerce.

Cererea era fără precedent. Pasteur dezvoltase un vaccin împotriva rabiei, testat cu succes pe animale, însă nu fusese administrat niciodată unui om. Mai mult, Pasteur nu era nici măcar medic, ci chimist. Dacă băiatul murea, putea fi acuzat că a ucis un copil, iar întreaga sa carieră putea fi distrusă. Dacă refuza, moartea lui Joseph era sigură.

După ce s-a consultat cu doi medici, concluzia a fost aceeași: fără intervenție, nu exista nicio speranță. Vaccinul experimental era singura șansă. Pasteur a decis să acționeze.

Timp de zece zile, Joseph a primit injecții succesive, fiecare puțin mai puternică decât precedenta, menite să antreneze sistemul imunitar înainte ca virusul să ajungă la creier. În fiecare zi, Pasteur a așteptat cu teamă primele semne ale bolii. Dar ele nu au apărut.

Joseph a supraviețuit. Era primul om din istorie care scăpa cu viață după expunerea la rabie.

Vestea s-a răspândit rapid în toată Europa. Oameni mușcați de animale turbate au început să sosească din toate colțurile continentului. Vaccinul funcționa. Dar moștenirea lui Pasteur a mers mult mai departe: el a demonstrat că anumite boli sunt cauzate de microorganisme invizibile, punând bazele microbiologiei moderne.

Joseph Meister a trăit până în 1940. Într-o zi de vară din 1885, curajul unui om de știință a salvat un copil. Iar din acea decizie, milioane de vieți aveau să fie salvate mai târziu.