$$$

 Elisabeta a Austriei (Sisi)

M-am născut la 24 decembrie 1837, la München, ca Elisabeta Amalia Eugenie de Wittelsbach. Eram fiica ducelui Maximilian I al Bavariei și a Ludovikăi, sora regelui Bavariei. Am crescut liber, aproape sălbatic, la castelul Possenhofen, lângă lacul Starnberg. Călăream zilnic, scriam poezii, uram eticheta și disciplina. Nu eram destinată tronului.

Destinul m-a ales pe mine.

În 1853 am mers la Bad Ischl doar ca să-mi însoțesc sora mai mare, Helene, care trebuia să se mărite cu împăratul Austriei, Franz Joseph. El m-a văzut. Pe mine, nu pe ea.

Aveam 15 ani. El avea 23.

S-a îndrăgostit instantaneu și a refuzat orice altă mireasă. Curtea a fost șocată. Nu eram pregătită, nici educată politic, nici matură emoțional.

Ne-am căsătorit la 24 aprilie 1854, la Viena.

Am intrat într-o cușcă aurită.

Viața la curtea habsburgică. Umilință zilnică

Soacra mea, arhiduceasa Sofia, m-a detestat din prima zi. M-a considerat copilăroasă, frivolă, nepotrivită pentru rolul de împărăteasă.

Mi-a luat copiii.

Mi-a controlat hainele.

Mi-a impus doamnele de onoare.

Mi-a cenzurat scrisorile.

Am devenit o fantomă decorativă.

Am avut patru copii:

– Sofia (1855–1857) – a murit la doi ani, în Ungaria

– Gisela (1856–1932)

– Rudolf (1858–1889) – moștenitorul tronului

– Marie Valerie (1868–1924) – „copilul inimii mele”

Moartea Sofiei m-a distrus psihic.

Sinuciderea lui Rudolf la Mayerling, în 1889, m-a golit definitiv de orice dorință de viață.

După 1860 am început să fug constant din Viena.

Corfu. Madeira. Anglia. Grecia. Elveția.

Nu dormeam.

Nu mâncam.

Făceam gimnastică obsesiv.

Aveam diete extreme.

Îmi pieptănam părul ore întregi zilnic.

Aveam talia de 50 cm și o greutate de sub 50 kg.

Astăzi aș fi diagnosticată fără ezitare cu tulburare de alimentație și depresie majoră.

Relația mea cu Franz Joseph

Ne-am respectat.

Ne-am dorit.

Nu ne-am înțeles.

El era rigid, militar, conservator.

Eu eram melancolică, rebelă, imprevizibilă.

Nu m-a înșelat constant, așa cum spune legenda.

Dar da, a avut amante discrete (ex: Katharina Schratt, actriță), tolerate tacit de mine după 1889.

Nu am divorțat pentru că nu aveam voie.

Singurul meu impact politic real a fost Ungaria.

Am învățat maghiara.

Am protejat nobilimea maghiară.

Am presat pentru Compromisul austro-ungar din 1867.

Am devenit regina Ungariei.

Acolo am fost iubită.

Acolo m-am simțit vie.

 Am avut amanți?

Nu există dovezi solide.

Doar speculații despre: contele Andrássy (politician maghiar), un ofițer englez și un actor grec.

Niciuna confirmată documentar.

Scrisorile mele nu conțin nimic erotic.

Marie Valerie nu era fiica lui Franz Joseph?

Zvon vechi. Nicio dovadă genetică sau documentară. Franz Joseph o adora.

Eram instabilă psihic?

Da. Documentat, depresie cronică,

 tulburare de alimentație, comportament evitant, izolare extremă, obsesie corporală.

La 10 septembrie 1898, la Geneva, un anarhist italian, Luigi Lucheni, m-a înjunghiat cu o pilă ascuțită.

Nu știa cine sunt exact.

Voia să ômoåre „o persoană importantă”.

Am murit câteva ore mai târziu din hemoragie internă.

Aveam 60 de ani.