$$$

 În luna august a anului 1945, la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un grup de tineri pionieri sovietici i-a oferit ambasadorului Statelor Unite ale Americii la Moscova, Averell Harriman, un cadou simbolic în semn de prietenie: o replică din lemn a Marelui Sigiliu al Statelor Unite. Gestul a fost primit cu entuziasm, iar sculptura din lemn de arțar a fost imediat agățată pe peretele biroului ambasadorului din incinta Spaso House, reședința oficială.

Ceea ce americanii nu aveau să bănuiască timp de șapte ani a fost că acest obiect decorativ ascundea unul dintre cele mai ingenioase și avansate dispozitive de ascultare create vreodată, o piesă de tehnologie care a sfidat legile spionajului convențional al epocii și a rămas activă fără a fi detectată de nicio scanare de securitate.

Dispozitivul, cunoscut ulterior sub numele de The Thing, în traducere Chestia, a fost creația genialului inventator rus Leon Theremin, celebru deja pentru inventarea instrumentului muzical care îi poartă numele. Spre deosebire de microfoanele de spionaj standard din acea perioadă, acesta nu avea nicio baterie, niciun circuit electronic activ și niciun fir care să îl alimenteze. Era un sistem de ascultare pasiv, format dintr-o antenă subțire și o cavitate metalică prevăzută cu o membrană extrem de sensibilă. Din punct de vedere tehnic, era un rezonator de cavitate care devenea activ doar atunci când un semnal radio de o anumită frecvență era emis către clădire dintr-o locație exterioară, de obicei dintr-o dubă parcată în apropierea ambasadei. Undele radio făceau ca membrana să vibreze sub influența vocii ambasadorului, iar aceste vibrații erau transmise înapoi prin antenă către receptorii sovietici.

Eficiența incredibilă a acestui microfon a constat în faptul că, atunci când nu era iluminat prin unde radio de la exterior, era complet inert. Detectoarele de semnale ale americanilor nu găseau nimic suspect deoarece dispozitivul nu emitea nimic prin forțe proprii. Timp de șapte ani, secretele discutate în biroul cel mai bine păzit din Moscova au ajuns direct la urechile serviciilor de informații sovietice. Totul s-a schimbat abia în anul 1952, când operatorii radio britanici au interceptat din greșeală conversații în limba engleză pe o frecvență neobișnuită. După o investigație amănunțită și o căutare fizică minuțioasă prin pereții și mobilierul ambasadei, experții în contrainformații au descoperit micul cilindru metalic ascuns în interiorul sigiliului din lemn, chiar sub ciocul vulturului sculptat.

Impactul acestei descoperiri a fost atât de mare încât Statele Unite ale Americii au păstrat secretul timp de încă opt ani, dorind să analizeze tehnologia și să evite un scandal diplomatic prematur. În anul 1960, în timpul unei ședințe tensionate a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, ambasadorul american Henry Cabot Lodge Jr. a scos la iveală sigiliul și a demonstrat întregii lumi modul în care sovieticii îi spionaseră chiar din propria reședință. Această dezvăluire a fost un moment de cotitură în Războiul Rece, arătând că lupta pentru informație se mutase într-o zonă a inovației tehnologice unde regulile vechi nu mai erau valabile. The Thing rămâne un obiect de studiu fascinant pentru experții în securitate, fiind considerat un strămoș spiritual al tehnologiei moderne de identificare prin frecvență radio pe care o folosim astăzi sub numele de RFID.