$$$

 Încă o săptămână și... Mă gândesc că mai sunt încă cinci ani până la pensie. Asta dacă nu se prelungește vârsta de pensionare sau nu "dau colțul" înainte. 

Sincer vorbind aș ieși la pensie și mâine. Parcă nu mă mai încântă să mă trezească ceasul deșteptător la șase dimineața chiar și în weekend ca să mă duc la cabinet, oricare ar fi acela. Parcă nu mă mai încântă faptul că am uitat să am grijă de mine străduindu-mă să fac față solicitărilor. Parcă nu mă mai încântă faptul că am cam uitat cum este să citesc o carte sau să port o discuție cu prietenii. Parcă nu mă mai încântă faptul că, intrând în casă, fac cei câțiva pași până în sufragerie aproape urlând de durere de genunchi, înțepeniți de stat în picioare sau pe scaun, cu picioarele strânse sub mine. Parcă nu mă mai încântă faptul că nu știu când voi reuși să-mi pun casa și viața în ordine pentru că sunt săptămâni când cu greu mai ajung pe acasă după amiază,o dată la două zile, pentru a pleca a doua zi dimineață spre o nouă locație, asta pentru că am o gardă între două cabinete medicale școlare.

Nu regret că muncesc; aș munci mult mai eficient dacă aș avea perioade de timp în care să pot sta acasă mai mult pentru a reface ceea ce se deteriorează în timp. Pentru că nu vreau să mă agit să câștig bani pentru a-și cheltui pe medicamente cu care să încerc să refac distrugerile date de uzura fizică. 

Abia aștept să ies la pensie: cărțile încă necitite mă așteaptă, câteva teancuri de reviste de rebus se cer completate, amicii de la clubul de carte s-ar bucura să mă implic mai mult în discuțiile despre cărți, amicii rebusiști se așteaptă și ei să mai dau soluții la câte o șaradă, un careu sau la toate tipurile de probleme logice. Dar pentru asta trebuie să accept că plăcerea se obține și altfel decât munca la cabinet.