Se oprește, zâmbește politicos, la distanță regulamentară de un metru.
El:
— Morning!
(Bună dimineața!)
Eu:
— Bună.
Se uită la mine, apoi la curte, apoi iar la mine, de parcă urma să spună ceva extrem de important.
El:
— You know… those cylinders you gave me the other day…
(Știi… cilindrii ăia pe care mi i-ai dat zilele trecute…)
— Care cilindri?
El:
— The meat cylinders. Very good. Very emotional.
(Cilindrii de carne. Foarte buni. Foarte emoționali.)
— Micii.
El:
— Yes! The mici! I liked the cylinders. I don’t know the name, but my soul knows.
(Da! Micii! Mi-au plăcut cilindrii. Nu știu cum se numesc, dar sufletul meu știe.)
Îmi zice că ar fi interesat să afle mai mult despre bucătăria românească, mai ales că sunt sărbătorile și „se simte ceva serios în aer”.
Îi explic că suntem în plin proces tradițional: tocmai făcusem ciorbă de burtă, spălam mațele și urma războiul cu cârnați, fripturi și inevitabila salată de boeuf.
El, respectuos:
— I am interested in Romanian food.
(Sunt interesat de mâncarea românească.)
— Ai mâncat vreodată supă?
El:
— No. I never ate… soup.
(Nu. N-am mâncat niciodată… zeamă.)
— Supă?
El:
— Yes. Soup. Never in my life.
(Da. Supă. Niciodată în viața mea.)
Moment în care am decis oficial: omul trebuie invitat.
Intră în bucătărie și se uită în oala cu ciorbă de burtă ca la o probă de laborator.
El:
— What is this?
(Ce este asta?)
— Ciorbă de burtă.
El:
— And the white things?
(Și lucrurile albe?)
— Burtă.
El:
— Stomach?
(Stomac?)
— Da.
El:
— From what animal?
(De la ce animal?)
— Vacă.
El:
— So the cow is inside the soup?
(Deci vaca e… în supă?)
— Conceptual, da.
Ia o lingură. Pauză. A doua.
El:
— This is strange… but I like it. It’s warm. And aggressive.
(E ciudat… dar îmi place. E cald. Și agresiv.)
Pe masă apare ardeiul iute.
— Nu e obligatoriu.
El, ofensat în stil britanic:
— I am strong. I don’t eat spicy, but I am strong.
(Sunt puternic. Nu mănânc picant, dar sunt puternic.)
Mușcă din CEL MAI IUTE.
Trei secunde. Patru. Cinci.
El:
— I cannot breathe.
(Nu pot să respir.)
— Respiră pe nas.
El:
— My nose is not cooperating.
(Nasul meu nu cooperează.)
Fața roșie, ochii umezi, vede smântâna.
El:
— Is this milk?
(E lapte?)
— Aproape.
O bea direct din bol.
El:
— Is this how Romanians die? At the table?
(Așa mor românii? La masă?)
— Doar cei care mușcă din ardei fără traducere.
La plecare, în prag:
El:
— Your food attacks you, but with love.
(Mâncarea voastră te atacă, dar cu dragoste.)
Și așa s-a încheiat prima experiență completă românească a vecinului englez:
a venit politicos, a plecat fără aer, dar convins că România nu are bucătărie – are probe de rezistență 😄
#dailylife #merrychristmas #sales #deal #traditional
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu